Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

cristiboss56 24.07.2013 23:39:25

Omul ipocrit
 
Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un taran s-a asezat la umbra unui pom sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit chiar alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, taranul si-a scos caciula si - zdup! - a prins pasarea.

- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta. Sa vezi ce buna o sa fie!

Dar in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, taranul a mai zis:

- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea aceasta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!

Oare ce rasplata ar fi meritat un asemenea om ? Cel ce incearca sa ascunda un pacat cu alt pacat, o minciuna cu alta minciuna, un rau cu alt rau, acela singur se pacaleste. Asa cum intunericul se alunga doar cu lumina, tot astfel raul nu poate fi alungat decat cu bine.

"Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul."

cristiboss56 25.07.2013 22:49:58

Un elev isprăvise liceul și se pregătea a-și continua studiile într-un oraș mare.
– Dumnezeu să-ți ajute, dragul meu nepot, să poți închide ușile! – îi zise, la despărțire, bunică-sa.
– Ce uși, bunică dragă, doar n-o să mă fac portar, acum, după ce am isprăvit cu liceul?
– Pe unde vei merge, bagă de seamă să-ți închizi mai întâi ușile urechilor tale! Să le închizi față de toate șoaptele și ispitele Satanei!
Să-ți închizi apoi ușile ochilor tăi! Să nu citești cărți rele, pline de otravă și să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliștea ochilor!
Să-ți închizi apoi ușa gurii tale, ascultând de sfatul Psalmistului: „Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire buzelor mele!“, gândindu-te neîncetat și la cuvintele Mântuitorului că, pentru orice cuvânt nefolositor, omul va da seama în Ziua Judecății.
Și, mai presus de toate, dragul meu, să-ți închizi ușa inimii tale față de toate ispitele cele rele! Să o lași deschisă numai pentru Domnul!
Așa făcând, noroc mare vei avea în viață.
Preot IOSIF TRIFA

cristiboss56 25.07.2013 22:56:14

CINE ADUCE MÂNGÂIERE OMULUI?

Un om, prins în cumpenele cele mari ale vieții, se gândea adânc: ,,Cine oare mă va mângâia pe mine, în ceasurile cele grele ale vieții mele?”, și cu acest gând a adormit.
În vis, i-a apărut un bărbat strălucitor și mândru, care îi spuse:
- Eu te voi mângâia…
- Dar cine ești tu?
- Eu sunt știința lumii acesteia.
Omul însă răspunse:
- Nu, nu mă poți mângâia, căci adeseori te-am urmat și mi-ai otrăvit cugetul și sufletul.
Apoi, veni și o femeia orgolioasă și atrăgătoare care-i zise:
- Eu îți voi putea aduce mângâiere.
- Dar tu, cine ești?
- Eu sunt slava oamenilor…
Omul acoperindu-și fața să nu o mai vadă, îi spuse:
- O, te-am ascultat de multe ori, și numai rău mi-ai pricinuit. Pleacă din fața mea!
A mai venit apoi și un bărbat voinic, strălucitor, cu haină aurită, având în mână un buzdugan cu pietre scumpe care i-a spus:
- Eu te voi putea mângâia…
- Dar tu, cine mai ești?
- Eu sunt Banul – Averea – Puterea.
- Piei din fața mea, căci tu mi-ai adus cele mai multe și grele suferințe…
După ce plecă și aceasta, apăru și o femeie umilă, îmbrăcată simplu și cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească și o binecuvântată pace, care-i spuse cu glas cald și blajin:
- Eu sunt Credința, și glas bun îți aduc de la Cel Ce m-a trimis: ,,Veniți la Mine toți cei necăjiți și împovărați, și vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce și sarcina Mea ușoară…”
Omul se deșteptă, și după câteva clipe de gândire își zise: Da, tu singură grăiești adevărul, pe tine te voi urma.
Și într-adevăr, Credința i-a adus omului mângâiere în întreaga sa viață și l-a însoțit până la mormânt.

cristiboss56 31.07.2013 21:20:12

Povestea curcubeului
 
Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita.

Verdele spuse: “Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot”.

Albastrul l-a intrerupt si exclama: “Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic!”

Galbenul rase: “Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit.”

Portocaliul incepu sa se laude: ” Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine. Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire.”

Ei bine, rosul incepu sa strige: “Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii.”

Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: “Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii si a intelepciunii.”

La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: “Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara.”

Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. In timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta.

Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: “Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certati care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!”
Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. “De acum incolo”, zise ploaia, “cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei.”

Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului.
Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special.
LASATI CULORILE CURCUBEULUI SA VA REAMINTEASCA SA VA APRECIATI PE VOI INSIVA SI PE CEI DIN JUR!

cristiboss56 02.08.2013 22:19:21

Gandul cel bun
 
Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si s-a apleacat sa ia sacul.

Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si:

- Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.

"Ma straduiesc sa am un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor."

cristiboss56 05.08.2013 20:19:23

Satul cuviosilor
 
Un rau vijelios despartea doua sate cu oameni diferiti. Cei care traiau de-a dreapta raului erau considerati sfinti, fiindca – spuneau ei - lucrau numai fapte bune, erau credinciosi, tineau posturile si faceau milostenie, a zecea parte din venitul lor o duceau la biserica. Iar de-a stanga era "satul pacatosilor”, cu oameni lenesi, cam cheflii, care nu prea mergeau pe la biserica si nu tineau poruncile cum trebuie.

Intr-una din zile, se lasa deasupra celor doua sate un nor negru inspaimantator si incepu intr-o clipa o furtuna cum nimeni nu mai vazuse. Se mai linisti un pic furtuna, mai incetara tunetele si fulgerele si ce sa vezi!? Raul incepu sa se umfle vazand cu ochii si inunda gospodariile. Dar ca un facut s-a inundat doar "satul cuviosilor”, nu si cel ,,al pacatosilor”. Multe case ale celor care se credeau sfinti s-au stricat, multe animale s-au inecat si cu multa paguba s-au trezit prin gospodariile lor.

Dupa ce Dumnezeu a dat soare si toate lucrurile s-au linistit, cuviosii au inceputa sa-si puna intrebarea, cum de satul pacatosilor a scapat de inundatie, iar ei s-au trezit cu atata paguba. Unul dintre satenii cuviosi, cunoscut pentru intelepciunea sa, dori sa cerceteze acestea si facu un drum pana la rau. Acolo intalni pe oarecare din satul pacatosilor, il saluta si intra cu el in vorba. Acela i-o lua inainte cu vorba si zise:

- Ce ati crezut, ca daca duceti viata cuvioasa este suficient sa nu va ploua? Eu cam stiu de ce satul vostru a fost inundat si al nostru nu!
- Pai care ar fi motivul?
- Motivul este acesta: ca oricat de smerit esti, de cuminte, de ascultator fata de poruncile lui Dumnezeu, mantuirea nu trebuie lucrata doar pentru tine.
- Pai ne ajutam intre noi, vrem sa ne mantuim sufletele cu totii, spuse "cuviosul”.
- Asa este, va ajutati intre voi, spuse "pacatosul” apasand pe ultimele doua cuvinte. Dar raul acesta nu l-ati mai trecut spre noi de cativa ani buni! Sa veniti aici si sa ne spuneti si noua cuvantul lui Dumnezeu si sa ne invatati viata cuvioasa. De aceea v-a dat Dumnezeu inundatia, fiindca ne-ati lasat sa ne pierdem sufletele desi suntem vecini...
- Pai atunci haidem sa facem pace, spuse sateanul "cuvios”, intinzand mana pacatosului. Si fie ca odata cu aceasta mana intinsa, sa facem din doua sate o singura comuna si impreuna sa ne mantuim!
- Bine ai grait frate! spuse "pacatosul”. Caci mantuirea nu e pentru un om, ci pentru noi toti. Eu gandesc asa, ca omul oricat ar fi de pacatos, se poate apleca dintr-odata spre viata cuvioasa. Sa-L lasam asadar pe Dumnezeu, ca de azi inainte, sa dea soare si ploaie peste amandoua satele, ca impreuna sa suferim si cele bune si cele rele. Si tot impreuna sa ne pregatim pentru dorita intalnire cu Domnul, atunci cand El ne va chema la El sa ne spuna, daca suntem mantuiti sau nu.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

cristiboss56 05.08.2013 20:34:43

Minunea bucatii de lemn din Sfanta Cruce
 
Un prieten al unui paralitic trebuia sa faca un drum la Ierusalim. Afland aceasta, paraliticul l-a rugat asa:

- Daca mergi acolo, negresit sa-mi iei o bucata din Sfanta Cruce, ca am auzit ca prin acesta s-au facut mii si mii de minunate vindecari...

- Sigur prietene, voi cauta sa-ti aduc, i-a spus tanarul, dupa care a plecat la drum.

Numai ca fiind prins cu negustoria si cu alte probleme a uitat cu totul de prietenul sau paralizat. Avand drum lung pana acasa si avand timp sa se gandeasca la una si la alta tanarul isi aduse aminte si de paralitic. Dar ce sa mai faca? Ierusalimul era hat, departe, astfel ca se opri undeva pe drum, rupse o bucata de lemn dintr-un gard si pe aceea mai tarziu i-a dat-o prietenului sau.

Paraliticul vazand bucata de lemn a strans-o la piept si era nedespartit de ea. Si rugandu-se fierbinte si cu lacrimi a inceput incet-incet sa-si revina din boala sa, iar peste o vreme s-a ridicat din patul sau spre slava lui Dumnezeu, sanatos facandu-se.

Iar prietenul sau nici pana in ziua de azi nu i-a spus ca aceea nu era bucata din Sfanta Cruce, bucurandu-se in taina de cat de mare este puterea credintei in Bunul Dumnezeu.
Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

cristiboss56 11.08.2013 23:19:58

Legenda florii de nu-mă-uita:
 
Mulțumit de frumusețile împrăștiate pe pământ, de mâna sa puternică și creatoare, Dumnezeu se plimba uitându-se la toate, cu o înduioșare părintească. Toate mulțumite, se plecau înaintea Domnului și ziceau: “Doamne, cu toate ne-ai înzestrat. Dă-ne și nouă nume, precum ai dat primului om și soției sale.” Iar Dumnezeu le zise: “Fie după cum cereți, și pe rând fiecare primi numele ce Creatorul îi dete și toate vesele, se chemau între ele și-și răspundeau, iar Dumnezeu își urmă înainte plimbarea.
În mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas de durere și plângere, ridicându-se spre el: “Cine plânge? Cine este nedreptățit în mijlocul dreptății și iubirii?” și plecându-și Dumnezeu privirea, zări înaintea lui o mica și neînsemnată floare albastră ce plângea cu o durere așa de mare, încât Părintele-a-Toate simți milă pentru această floare pierdută și uitată printre toate. “De ce plângi? Spune, căci lacrimi nu voi decât in ochiul celor ce vor greși și mă vor uita.” “Doamne și părinte, uitată am fost de tine. Toate au nume, numai eu singură n-am primit pe al meu.” “Ei bine, te vei numi Nu-mă-uita. Tu vei servi celor ce se vor iubi și nu se vor uita.”
Și floarea surâdea și micul ochi albastru mulțumea și se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând: “Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege și oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-și mai aduce aminte că ceea ce odată s-a iubit nu trebuie a se uita și ura va ține loc mare în viața omului și mă vor uita și pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, căci omul va fi cel dintâi, care va aduce pe pământ ura, crima și uitarea și capăt la toate va fi moartea.”
( Legende Românești )

cristiboss56 14.08.2013 22:45:56

Ca și Domnul Hristos
 
O mamă obișnuia să vorbească adesea copiilor ei despre suferința Domnului Hristos. Le zicea:
- "Să știm să suferim și noi ca El, și El ne va ajuta să scăpăm de suferință".
Și mai ales, despre drumul calvarului le vorbea mama lor.
Copiii ascultau - și se minunau.
Într-o zi, unul din ei se îmbolnăvi.
Mama îl puse în pat - și fiindcă îl durea capul - îi puse pe frunte o bucată de pânză înmuiată în oțet.
Lăsându-l singur, mama îi spuse să stea liniștit și se va face sănătos.
După puțin, mama intră din nou în odaie ca să ia ceva. Dar se opri în prag, și privi spre copil, mirată.
Copilul ridicase pânza de pe frunte și o sugea.
Mama îi zise:
- "Ce faci?"
El răspunse:
- "Fac ca și Domnul Hristos: beau oțet, - să sufăr ca El…”
Mama își simți obrazul plin de lacrimi. Veni la el și-l mângâie, zicându-i:
- "Te vei face sănătos mai degrabă, copilul meu.” Și, într-adevăr, peste puțin, copilul s-a făcut sănătos.

cristiboss56 14.08.2013 22:52:38

Fiul cel nerecunoscător
 
Spunea unul din cei adunați acolo:
"Ați auzit ce-a făcut acel fiu nerecunoscător?" Și povesti așa:
- "Cu toate că tatăl său l-a iubit peste măsură de mult și l-a încărcat cu toate bunătățile, el l-a asuprit mereu, până ce acum l-a legat, l-a bătut și l-a alungat din casă, scuipându-l și batjocorindu-l...”
Toți cei de față, într-un glas, strigară:
- "Împotriva unui asemenea fiu, ar trebui să sărim toți - și să-l ucidem cu pietre."
Un credincios, care tăcuse până atunci, grăi:
- "Drept e, asemenea faptă este spre pedeapsă, - dar, iubiții mei, mai înainte de a lua piatra să dăm în el cred că ar fi bine să aruncăm asupra noastră înșine.”
Mirați, ceilalți întrebară:
- "Cum? De ce?"
Omul răspunse cu durere:
- "Fiindcă și noi avem un tată care ne iubește peste măsură și ne încarcă cu toate bunătățile, și la fel ca fiul cel nerecunoscător facem și noi: Îl asuprim, Îl batem, Îl legăm, Îl scuipăm și-L alungăm prin faptele noastre. Este, știm prea bine, Domnul nostru Iisus Hristos, ai cărui fii nerecunoscători suntem noi... Așa că, mai întâi, asupra noastră piatra..."
Cei de față căzură în grea tăcere, ținându-și capetele aplecate și încruntându-și frunțile.


Ora este GMT +3. Ora este acum 04:52:11.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.