Rugaciunea
 

Cum as putea sa am vointa si putere de a ma ruga mai mult ? Cand merg la bunica , sau int-un loc mai linistit ,la o manastire, sau intr-o plimbare prin padure,etc. , si in timpul acela imi vine o dorinta puternica de rugaciune, in orice moment al zilei, atunci ma rog, si simt Harul lui Dumnezeu, cat sunt in stare eu . Acasa , in oras , ba n-am timp , ba sunt mult prea obosit, ba imi vin tot felul de amintiri in cap , ba sunt inconjurat de distractii (neutre , nici pacatoase , nici mantuitoare , uneori cam trag putin spre pacat, alteori spre mantuire. Nu zic ca distractia e rea, e buna , doar ca sunt momente cand avem de facut ceva mai important) , ba pur si simplu n-am chef sa ma rog, si nu-mi place asta.
Ce pot sa fac sa am vointa mai multa spre rugaciune ? Daca ma rog fara a simti nimic, oare are rost sa ma rog ? E o incercare bine-primita in fata lui Dumnezeu, sau sunt numai cuvinte in gol ?

Sa te privesti cu atentie (si cu mila) in oglinda.
Sau sa pacatuiesti cu ravna mare.
Alege!

Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cand trebuie...Insusi faptul ca-ti faci griji si te preocupa aspectul asta arata ca esti un baiat credincios si vrei mereu mai bine, mai mult, in relatia cu Dumnezeu...
Eu de ex cand sunt prinsa in activitati cotidiene urbane:de ex mersul cu transportul in comun, serviciu, etc incerc sa rostesc in gand rugaciunea inimii:"Doamne IIsuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa".Este cea mai la indemana rugaciune si cea mai simpla sa zic asa...te poti usor concentra pe cuvintele/ritmul ei.
Si da, e una din preferatele mele..