Viata in pustie
 

Stim din Biblie si din Traditie ca numerosi oameni s-au retras in pustie unde s-au nevoit singuri intru sfintenie. Si nu cativa ani, ci zeci si zeci de ani, uneori toata viata. Cand citim asta in Pateric, ni se pare ca ceva banal, normal pentru alte vremuri imemoriale...

Vazand insa pe Discovery in ce conditii se poate supravietui in desert, in stepe, in zonele cele mai vitrege ale Pamantului, intrebarea inevitabila este: cum este posibil ca cineva sa reziste singur cateva zeci de ani intr-o zona in care apa si hrana sunt raritati, unde diferentele de temperatura sunt uriase de la zi la noapte si de la vara la iarna, unde locurile colcaie de vietati salbatice care umbla neincetat dupa mancare?

Sfanta Xenia din Sankt Petersburg se ruga toata noaptea pe camp, imbracata doar intr-o mantie subtire. si gandeste-te cum sunt noptile in Rusia.. dar de sfintii STALPNICI ce sa mai zici? ii tine Dumnezeu... acolo unde vrea Dumnezeu, se biruiesc legile firii.

Exact, uitasem de ei. Ei nu aveau nevoie sa manance, sa se spele, sa mearga la o hazna sau ce-o fi fost pe vremea aia?...

Viata in pustia lumii este parca si ea tot atat de minunata !

Sa faci toate cele curate ale lumii, dar sa tinzi neincetat spre dobandirea tot mai mare a harului Duhului Sfant.
Sa te nevoiesti vazandu'te doar pe tine intru neputinte, iar pe altii intru dragoste.

Sa fii intre toti, dar singur tu si Dumnezeu !

parca le aduceau pasarile de mancare. nu am citit vietile sfintilor stalpnici, doar asa am auzit... oricum.. Mare este Dumnezeu!

Sfinta Xenia nu era intr-o mantie subtire asa cum am vrea sa credem, ci sa fim realisti, Xenia, conform scrierilor despre ea, era imbracata in hainele sotului ei, care inainte de a muri a fost militar , deci intr-o manta militara verde, de front rusesc tatica, care rezista la temp de -60 de grade.

Noptile sunt reci insa dupa cum vezi homelesii reusesc sa se aciuieze pe guri de canal si supravietuiesc fara probleme prea mari.

Stilpnicii stateau ce stateau dar se mai si dadeau jos

Cei din desert nu stateau ca Survivor Man aiurea pe coclauri pe unde-l aseaza elicopterul cu camerele lui de vederi, ci stateau in apropierea comunitatilor si satelor care in schimbul rugaciunilor lor curate ii hraneau si aveau grija de ei. Deseori pot fi vazuti si pe linga minastiri....dar absolut niciodata asa pe coclauri la distante mari...ca pur si simplu ar muri.

Deci sa nu batem cimpii aiurea.

Tin minte dintr-o istorioara pe care demult am citit-o, ca era un pustnic care traia numai cu Sfanta Impartasanie, pe care o primea destul de rar.

Suna frumos, idealist, traditional, dar...sa fim seriosi. Oamenii imbunatatiti sunt tot oameni care intradevar au mai eliminat CITEVA din legile naturale pamintesti care apasa pe umerii TUTUROR, insa partea asta cu tractul digestiv care poate rezista fara mincare nu o cred.

Parintele Serafim Rose, atunci cand s-a convertit si a luat prima oara Sfanta Impartasanie, nu a mai mancat nimic o saptamana. si nu pentru a posti, pur si simplu nu i-a mai fost foame. si a trait in vremurile noastre... :)

Este dificil sa vorbesc despre vietile acestor sfinti pustnici, imbiat fiind de caldura aerului conditionat din incapere, si de frigiderul plin care ma asteapta acasa. Citindu-le vietile imi este greu sa-i inteleg. Imi dau seama ca este o distanta prea mare intre modul meu de viata si al lor.

Dar, chiar si asa, Dumnezeu isi manifesta clipa de clipa dragostea fata de mine, si purtarea Sa de grija, cu toate ca nu le merit. Cred ca infinit mai mult simteau si simt, prezenta lui Dumnezeu in viata lor, sfintii, cei ce sunt "prietenii si casinicii Sai". Deci, sa nu ne miram de aceste intamplari minunate, deoarece stim ca cele cu neputinta noua sunt cu putinta la Dumnezeu.