Cainii,prietenii lui Lazar!...
 

Bogatul nemilostiv se rasfata in belsug,fiecare clipa a vietii lui este o desfatare si fiece pas pe care il face in lume e un triumf.Toti il lingusesc,toti ii cauta privirea si prietenia,ospetele lui sunt de pomina,de la el toata lumea pleaca multumita.In revarsatul zorilor parasesc zgomotos si uluiti de atata imbuibare,prietenii bogatului ,casa sa ospitaliera.Portile se deschid larg, ca si la sosire,si uruitul lor greu,pare a fi ecoul gemetelor lui Lazar,care putrezeste langa ele.Nimeni nu-l aude,nimeni nu-l vede,nimeni,nimeni!Benchetuitorii trec urland si hohotind de placere.Haitele de caini flamanzi ii adulmeca bubele care-i rod trupul,si socotindu-l un hoit alearga sa-l prade.Bietul Lazar,abia misca ,nu se poate apara.Dar cainii il simt ca e viu si nu-l sfasie,se multumesc doar sa-i linga ranile,sa-i potoleasca lui odurere si lor sa-si insele foamea chinuitoare.Oamenii flamanzi l-ar fi mistuit,cainii flamanzi il cruta.oamenii satui nu-l vad,cainii flamanzi il descopera si-i tin tovarasie in singuratatea noptii.Suferintele se atrag si se infratesc.Dar cum mai poate chiui bucuria la palatul bogatului,cand la poartase zbat de foame,sete si boala,oamenii si prietenii lor de suferinta,cainii ulitelor pustii."CATA VREME MAI SUNT OAMENI FLAMANZI IN LUME,CRESTINISMUL E IREAL,DEBIL SI IPOCRIT!".Unde sunt firimiturile?Cine le mananca?Ele ar putea hrani tot neamul lui Lazar!Numai ele!Dar mi se pare ca oamenii sunt mai rai decat cainii de pripas care lingeau plagile lui Lazar.Asteapta sarmane Lazar,la portile bogatilor,dar fara nadejde!Cand te vor zari,vor porunci slugilor lor sa te bata si sa te alunge de langa zidurile palatelor lor ,ca sa nu compromiti, cu zdrentele si ulcerele tale,estetica somptuaselor arhitecturi.Dar..."Fericiti cei flamanzi!...".Bogatul lichideaza tot ce are si tot ce este.Tu, Lazare,mucenicul tuturor rabdarilor si durerilor,lichidezi numai nenorocirile!'Sufletul tau bogat",biruieste,se izbaveste,trece la lumina,la fericire,la vesnicie,intra in plenitudinea desavarsirii Dumnezeiesti!Bogatul cu suflet sarac,se chinuieste,el care nu ti-a dat nimic in viata iti cere acum un strop de apa,ca sa-si ostoiasca gura,mistuita de flacari.Il ard nedreptatile,il arde ura,il arde nepasarea,il ard placerile netrebnice,il ard pacatele vietii pamantesti.Ce-i poti tu face?Intre tine si el,acum,prapastia e mai mare ,decat aceea care era in viata,intre fericirea lui si nenorocirea ta.El singur a cascat aceasta prapastie,si cine o mai poate,acum,astupa?E prea tarziu!...,cand ai caini prieteni in viata de dincolo!...Bogatilor!Faceti-va prieten pe Lazar! Luati voi locul cainilor pribegi si flamanzi!Altfel, e vai de voi!Doamne ajuta-ne si noua sa putem da dovada de bunatate,milostivire si dragoste,ca nimeni sa nu aiba a suferi din urma noastra!