darul
 

AMIN ! Să nu uiți, Scotland : http://www.youtube.com/watch?v=MDCbJ4vnMNg

iubirea vrajmasilor inseamna sa nu participam la niciun fel de razboi, sa nu facem uz de arme. mai bine murim ca martiri, decat sa ne murdarim mainile de sangele semenilor !

depinde de situatie nu?

in nicio situatie! daca te ataca hotul care vine la furat, ca sa-ti aperi familia ma gandesc ca a-i provoca o rana la picior este justificabil, insa nu sa-i iei viata.

o, dar nu am zis ca trebuie neaparat sa-ti omori vreajmasii. Din acest motiv am spus ca depinde de situatie. Doamne ajuta!

totul este sa nu ucidem, sub nicio forma, in nicio situatie, pe nimeni, deoarece nu noi am dat viata nu avem deci dreptul sa o luam si chiar pacatos, oricine are sansa de a se intoarce la Dumnezeu, prin urmare, daca omoram pe cineva il privam de aceasta sansa.

"Prima oara fugi,a doua oara fugi,a treia oara fa sabie cu..." stii tu cu cine profetule. Deci nu mai vorbi ca in nicio situatie. Nu-L contrazice pe Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur arata care sunt treptele pe care crestinul trebuie sa urce pentru a ajunge la iubirea vrajmasului:

1. Prima treapta e de a nu face primii raul.

2. Cea de-a doua treapta, e de a nu ne razbuna pe masura a chiar suferintei care ni s-a facut.

Cea de-a treia treapta e de a nu ne razbuna deloc, si de a lasa razbunarea in grija lui Dumnezeu. Acest lucru corespunde sfaturilor Apostolului: “Nu rasplatiti nimanui raul cu rau” (Rm 12,17); “nu va razbunati voi singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu; caci scris este: A mea este razbunarea, Eu voi rasplati, zice Domnul” (Rm 12, 19). In acest sens, Sfantul Isaac Sirul sfatuieste: “Lasa-te prigonit, dar nu prigoni. Lasa-te rastignit, dar nu rastigni. Lasa-te ocarat, dar nu ocara. Lasa-te defaimat, dar nu defaima”.

4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Aceasta atitudine corespunde sfatului lui Hristos: “Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!” (Mt 5, 39).

5. A cincea treapta e de a nu ne infuria la randul nostru pentru ceea ce ne fac vrajmasii, ci de a-i suporta, de a da dovada de rabdare, de a indura tot ceea ce ne fac sa suferim, dupa exemplul Apostolului: “Prigoniti, rabdam” (1 Co 4, 12) si dupa idealul pe care il fixeaza altundeva: “caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce este al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz – rabdati” (2 Co 11, 20).

6. A sasea treapta e de a nu ne mahni launtric pentru afronturile, injuriile, incercarile si intristarile pe care ne fac sa le suferim vrajmasii nostri, sau cum spune Sfantul Simeon Noul Teolog “de a avea neschimbat aceeasi buna simtire egala pentru cei ce ne batjocoresc in fata, ne calomniaza, ne judeca, ne osandesc, ne injura si ne scuipa in fata, si pentru cei ce iau in afara infatisarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi lucruri fara sa se poata insa ascunde de fapt”.

Ma gandesc ca aceasta atitudine de indiferenta la care te referi este o treapta in acest urcus anevoios. Urmatoarele trepte le gasiti aici
http://www.crestinortodox.ro/comunit...gentry_id=3953

Aceasta porunca este intradevar grea si anevoioasa. Personal simt greutatea acestei porunci neimplinite, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil, doar El ne poate ajuta sa ne depasim firea si sa simtim cele mai inaltatoare sentimente fata de cei ce ne fac rau. Parintele nostru drag, Arsenie Papacioc, spunea ca daca nu putem sa-i iubim pe vrajmasi macar sa nu-i uram ca un fel de inceput in bine.

A iubi vrajmasii e o porunca, nu un sfat! Eu, care stau de vorba cu multa lume, am simtit ca-mi spun - parinte, pana aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar sa nu-mi spui sa-mi iubesc dusmanii. Vedeti ghearele dracesti care stapanesc pe fiecare?

Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti, si nu mai esti in balta, ci pe treapta. Sa facem putina cantareala negustoreasca... Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusa de duhovnici sau parinti in educatia religioasa. Iadul e o mare realitate! Si daca nu ierti, mergi in focul de veci.

Focul de acolo e de mii de ori mai tare decat focul de aici, si-i fara lumina. Nu te vezi cu cineva! Si nu stai acolo un timp, ci o vesnicie! Dati-va seama, ingrozitor! Pentru ca nu numai suferinta fizica te macina, ci si faptul ca esti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe vesnicie. Te ingrozeste vesnicia asta, mai fratilor! Te plictisesc de multe ori chiar niste bunatati, ca te saturi de ele.

Sa ne iubim vrajmasii e ca si cum ne am iubii pe noi insine
Caci noi suntem cei mai mari vrajmasi ai nostri.

Daca ne e sila de noi nu ne mai e sila de ei ,caci suntem preocupati cu nimicnicia noastra.
Iar daca ne e totusi sila de ei ,sa ne luptam fara nici o mila cu acest simtamint ,pina la uciderea de sine,pentru a distruge acest sentiment,ca pe cel mai mare vrajmas.
Acesta e este un lucru f dureros,dar dragostea si semrenia ce o simti apoi,merita acest mare sacrificiu

Ce inseamna iubirea vrasmasilor?

Inseamna sa nu ai vrasmasi, de vreme ce iubindu-i, ii porti in tine ca pe niste frati in Hristos. Inseamna ofilirea si moartea invidiei, urii si mandriei din noi, in prezenta harului dumnezeiesc.