Rugaciuni in versuri ! +
 

Doamne , pentru ce mai curge / Sangele-ti din coasta iar ? / Cine azi te mai strapunge, / Inoind al Tau calvar ? / "Viata ta ( raspunde Domnul) / Cea cu duh nepocait / Ma raneste prin pacate / Si ma tine rastignit / Ranile pricinuite / De pagani si de evrei / S-au inchis , iar tu, crestine / Ma strapungi mai rau ca ei ! / Sangele rascumpararii / Pentru tine s-a varsat, / Scoala-te prin pocainta, / Nu fi sluga la pacat !" / Nu te mania Stapane, / Tu cunosti fiinta mea, / Ca se pleaca totdeauna / Catre lumea asta rea. / Usureaza-mi , Doamne , trupul, / Caci apasa prea tiran / Si-mi inabusa simtirea / Sufletului meu sarman ! / Pana ma pogor in groapa, / Daruieste-mi harul sfant , / Ca sa-mi spal mereu cu lacrimi / Intinatul meu vesmant. ( Sf. Ioan Iacob - Hozevitul + ) .

Lacrimi
 

Frumoase versuri Cristi multumim, mi-au dat lacrimile,recunosc ca Hristos s-a rastihnit si pentru mine pacatoasa.

Ce frumos si minunat este spusa aceasta rugaciune!!!!!

Frumoase versuri Domnule Cristi...va multumesc...rugaciuni in versuri...e prima data cind citesc....daca mai aveti si puteti sa le scrieti...eu una m-as bucura mult....

Preacurata Maica, pururea Fecioara
Sufletul din mine nu-l lasa sa moara,
Ci trimite Maica de acolo de sus
Mila Ta cea mare, Mila lui Iisus

Plin de umilinta, cu adanci suspine
Sufletul la tine vine sa se-nchine
Mila Ta cea mare peste el coboara
Preacurata Maica, pururea Fecioara.

Rugaciunile in versuri sunt de fapt acele atat de disputate pricepse.Ele se canta mai ales.Ele ajung la sufletul tuturor,continutul lor fiind de fappt invatatura Sfintilor Parinti,laude,multumiri,invataturi din evanghelii,seminficatia unor sarbatori,etc.Sunt deosebit de frumoase,educative si pline de incarcatura duhovniceasca. Cele mai multe sunt inchinate Domunului Iisus Hristos si Maicii Domnului.

Doamne, Dumnezeul nostru, / Cel bogat in indurari , / Lumineaza-mi totdeauna , / Pamantestile carari ! / Mila Ta cea parinteasca / Indulceste viata mea , / Dar cutremur ma cuprinde / Ca nevrednic sunt de ea. / Prisoseste, Doamne Sfinte , / Darul Tau dumnezeiesc / Ca sa te cunosc mai bine / Si mai mult sa Te slavesc !

O mare esti Tu, Doamne ! / Se mira ochii mei, / De firea cea vazuta / Cu armonia ei ! / Pe cele trecatoare / Asa le-mpodobesti ! / Dar cat mai minunate / Vor fi cele ceresti ! / De-ar intelege mintea / Podoaba cea de sus , / Te-ar pomeni de-a pururi , / Stapanul meu - Iisus ! / Atunci dulceata lumii / De tot am defaima / Si raza Ta cea Sfanta / Mereu ne-ar desfata. / Dar mintea cea greoaie / Atarna spre pamant, / Impiedicand pe suflet / Din sfantul sau avant / Pornirea patimasa / A trupului de lut / Adesea ne desparte / De Cel ce ne-a facut. / Inaripeaza Doamne, / Gandirea mea spre cer / Si-mi usureaza trupul / Cu sufletul stingher !

Oare cand va fi, o , Doamne, / Ca slabanogirea mea / Sa-si gaseasca vindecare, / Cautand dreptatea Ta. / Tu iubesti singuratatea, / Fiind pacii datator, / Iara eu, cu tulburarea / Si galceava ma-mpresor. / Curatenia la Tine / Este lucru prea iubit, / Iara eu, necuratia / Totdeauna am ravnit. / Tu, Stapane, esti izvorul / Milei si al bunatatii, / Iara eu, nemilostivul / Sunt adanc al rautatii. / Tu esti Sfant si drept in toate, / Sus in cer si pe pamant, / Iara eu, prea ticalosul / Robul nedreptatii sunt. / Tu, lumina si viata / Esti in toate cate sunt, / Eu, orbitul, sufar moarte / Inainte de mormant / Bucurie esti Tu, Doamne / Si noian al vindecarii, / Iara eu- robit de patimi- / Zac de boala intristarii.

Unde esti, Sfanta Marie / Ca sa spui la oameni azi, / Cine ti-a luat povara / Celor rai de pe grumazi ? / Azi, in lumea rasfatata, / Duhuri rele stapanesc / Departandu-se prin asta / Darul cel Dumnezeiesc ! / Ca in curtea lui Caiafa, / Omul azi in sasfatari, / Se grabeste ca si Petru / La a legii lepadari. / Dar, in schimb, el nu se moaie, / Nici de glasul Ingeresc, / Nici de fata manioasa / A stapanului Ceresc ! / Astazi legea, ca si Domnul, / De <boieri> s-a rastagnit, / Iar invataceii Legii / Toti aproape s-au dosit. / Cateva mironosite / Ca la patimi oarecand, / Se grabesc pe drumul Crucii, / Pentru adevarul Sfant ! / Sunt Bisericile Sfinte, / Care lupta in surghiun, / Si pazesc asezamantul / Cu hotarul cel strabun. / Doamne, tine-le curajul, / Da-le chipul Tau cel Sfant, / Cum I-ai dat si Veronicai / Cand mergeai catre mormant ! / Iar atunci cand <Adevarul>, / Se va ridica din morti, / Da-le ca si lui Matia / Locul cuvenit prin sorti ! / Mangariera invierii / Da-o bietului popor, / Care nu-si tradeaza <Legea>, / Duhului inselator. / Fariseilor de astazi / Si la toti cei de un soi, / Da-le , Doamne, sa priceapa / Glasul <Trambitei de-apoi>! / Iar la cei partasi cu Petru, / Da-le lacrimi, din belsug, / Nu lasa sa-i stapaneasca / Al <Caiafei viclesug> !