Influente ortodoxe in gandirea penticostala romaneasca
 

Extras din interviul acordat revistei Pasi de catre dr.Valeriu Andreiescu, lector la catedra de Istorie bisericească universală a Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti

In penticostalismul romanesc exista o influenţă ortodoxă, care-i deosebeste de penticostalismul occidental,ce se manifesta in doua directii:

1.Preotia speciala
Exista tendinţă de a considera slujitorii ordinaţi ai Cultului Penticostal ca fiind reprezentaţi ai preoţiei Vechiului Testament. Lucrul acesta este prevăzut chiar şi în Mărturisirea de Credinţă a Cultului Penticostal din România. Preoţia specială le conferă pastorilor penticostali o poziţie specială faţă de preoţia generală. Pe acest plan, suntem înrudiţi măcar într-o oarecare măsură, cu modul în care concep ortodocşii preoţia. Sigur că diferenţele sunt mai mari decât asemănările, dar putem spune că există o doctrină despre preoţia specială în Cultul Penticostal, care nu există în majoritatea denominaţiunilor penticostale occidentale.

Slujitorii ordinaţi ai Cultului Penticostal: diaconii, presbiterii, păstorii au un statut special. În Occident, slujitorii ordinaţi nu sunt consideraţi ca având o preoţie specială. Eu nu vreau să spun că acolo e mai rău şi aici e mai bine sau invers. Această idee, nu se regăseşte în Noul Testament dacă e să fim cinstiţi, dar o găsim în Vechiul Testament, iar Mărturisirea de Credinţă tocmai asta face, spune că slujitorii ordinaţi din Cultul Penticostal din România, sunt urmaşii preoţiei speciale pe pământ.

Până la urmă ideea preoţiei speciale se găseşte şi la cultele protestante istorice, de exemplu la luterani, la reformaţi sau anglicani. Aceştia din urmă sunt foarte apropiaţi de catolicism, dar pastorii luterani şi pastorii calvinişti sunt consideraţi, în acelaşi timp, şi preoţi, deci, deţin o preoţie specială pentru că oficiază tainele bisericeşti sau sacramentele, actele de cult, de fapt, de aici provine ideea: anumiţi slujitori bisericeşti sunt ordinaţi ca să oficieze actele de cult. În Occident, se consideră că sunt numai două, noi ,în schimb, vorbim ca act de cult la ordinarea slujitorilor, binecuvântarea copiilor, spălarea picioarelor, căsătoria chiar şi înmormântările.

2. Tainele bisericesti- modul cum sunt înţelese Cina Domnului sau Botezul. Există o înţelegere semi-sacramentală, se numeşte sacrament sau taină bisericească şi reprezintă un act de cult, care, conform tradiţiei bisericeşti, are o putere prin el însuşi. Evanghelicii şi penticostalii, evident că, nu cred că puterea actelor de cult se manifestă prin ele însăşi [ n.m lucrarea prezenta a Duhului Sfant] , dar cred că se manifestă puterea prin puterea credinţei iar această putere este totuşi o putere specială, nu este un simplu simbol. Deci, Botezul nu este un simplu simbol al pocăinţei, Cina Domnului nu este o simplă comemorare a morţii Domnului Isus Hristos, ci au o putere mai mare.

Prin asta, penticostalii se deosebesc de majoritatea denominaţiunilor şi grupărilor penticostale de tip evanghelic din SUA sau Europa de Vest, care acordă actelor de cult o semnificaţie pur simbolică. Deci, există nişte diferenţe cu caracter formal, dar care nu afectează conţinutul Evangheliei şi al doctrinelor penticostale româneşti.

sursa: http://www.pasi.ro/revista/numarul16...ndreiescu.html

O influenţă a Ortodoxiei se poate constata şi la alte culte neoprotestante, cum ar fi baptiştii. Numai că această influenţă e acceptată mai mult în unele locuri şi mai puţin în altele. Neavând o teologie unitară şi un crez doctrinar comun, există o libertate a interpretărilor, aşa încât unii socotesc Cina Domnului ca fiind un simbol, în timp ce alţii consideră că este cu adevărat Trupul şi Sângele Domnului. Elemente ale telogiei ortodoxe şi idei ale Sfinţilor Părinţi se regăsesc şi la ei, iar Paştele îl sărbătoresc în funcţie de data la care e sărbătorit de majoritatea creştinilor din ţara în care se află.

Am postat si eu mai de mult materialul asta, dar din pacate tot topicul a fost sters de atunci, nu prea e pe placul penticostalilor sa admita lucrurile astea si anume ca n-au un set clar de principii, ceea ce conteaza e doar sa largeasca turma. Asta spune multe. Si nu de bine.

Sunt de ceva vreme in BP, dar nu am gasit inca ideea de preotie speciala; desi poate uneori as fi vrut sa o gasesc. Dimpotriva, cei ordinati in functii sunt cei mai judecati si in capul lor se sparg toate, ca doar de-aia sunt in functii, nu? Desigur ca li se respecta autoritatea, dar oare nu este asa in fiecare cult crestin?
Deci nu mi-e prea clar la ce se refera dl Andreiescu, dar, ma rog, dumnealui e profesor, eu nu sunt.

In ce priveste euharistia si botezul, intr-adevar, nu sunt numai simboluri, slava Domnului... Dar tot nu am inteles de ce ar fi aceasta o influenta ortodoxa. E asa de cand ma stiu. Mai mult mi-e teama de influenta baptista care vine puternic acum, anume tendinta de a considera euharistia un simplu simbol.

Mai adaug si eu o "influenta ortodoxa", anume ideea ca se va putea spune exact daca omul e mantuit sau nu numai dupa felul cum isi sfarseste viata. Deci, in nici un caz "once saved, allways saved". Eu le-as numi insa "asemanari", nu "influente". Caci a influenta inseamna a schimba, dar ideile acestea au fost in BP dintotdeauna.

Adica de vreo 2000 de ani?

In nici o confesiune crestina, nici in cea rarariteana sau apuseana nu se slujeste serviciul liturgic ca in biserica primara.

Vrei sa spui ca nu tine preotul degetul mic in pozitia in care il tinea Sf. Ap. Pavel cand slujea la randul lui?

Adica pe bune..de cand da neoprotestantul atata importanta la detaliile ritualului?

Poate mai bine ar deplasa atentia pe chestiunea dogmatica..

Din cate stiu, asta e traditia neoprotestanta, inclusiv penticostala, nu "influente baptiste".
Verifica intr-un manual de dogmatica penticostala si revino cu informatia de la sursa nu pareri personale.

Exact? Cam greu, asta merge doar la Sfinti si in general e vorba de o viata intreaga nu doar cum se sfarseste.
Talharul de pe cruce o fi fost mantuit, e un bun exemplu pentru cazurile extreme, dar sfant - cam discutabil.

Liturghia Sfantului James ce se crede ca a fost scrisa in anul 60 de conducatorul Bisericii Ierusalimului: http://www.youtube.com/watch?v=vz3z4gTVOOk Sa se compare aceasta cu serviciul protestant sau ortodox de azi.

Aceasta Liturghie este celebrata si azi in cateva Biserici ortodoxe pentru cei ce nu stiu asta. Ca si Liturghia Apostolului Marcu http://www.newadvent.org/fathers/0717.htm Ia vezi aici ca in anii 60 minciunile protestante nu existau. Preotia nu numai ca exista dar era si diaconime si aveau fiecare rugaciunea lui la Sfanta Liturghie.

Penticostalism: http://www.scribd.com/doc/16409335/Evadarea-Din-Iad

Nu e vorba de serviciul liturgic. Este vorba despre invatatura Bisericii, si inclusiv despre fiinta Bisericii. Atat timp cat Biserica exista de aproape 2000 de ani si are acelesi invataturi de 2000 de ani (singura care le-a pastrat este BO deci putem sa punem semnul de echivalenta), invataturi pe care l-a lasat Hristos si pe care le-au propovaduit apostolii, nu pot unii sa apara la mult peste 1000 de ani si sa sustina ca ei sunt detinatorii adevarului. Iar ideea ecumenista cum ca maintuite este in oricare dintre confesiunile asa zis crestine este falsa. Daca ar fi asa de ce nu ar accepta toti ortodoxismul. Daca si acolo e mantuire si mai au si o vechime de 2000 de ani sa fim toti ortodocsi. Dar asta mai duce la o problema si anume, asta inseamna ca este total inutila cunosterea lui Dumnezeu. Pentru ca pana la urma despre asta este vorba. Nici o confesiune nu invata, in ceea ce priveste faptele din viata cotidiana, sa faci rau. Dimpotriva. Dar "aceasta este viata vesnica, sa Te cunoasca pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis."