Extremele smereniei
 

Cum ne ferim de cele doua extreme ale smereniei:

orgoliul smereniei si dispretul de sine?

Care este calea de mijloc a smereniei?

Bune intrebari!
Dar ce este orgoliul smereniei? Cum se manifesta ?
Si ce este dispretul de sine?

Cand savarsim fapte bune, dezvoltam involuntar o parere buna despre noi insine,
care in esenta este o placere de sine.

Orgoliul smereniei este gandul ca atunci cand suntem smeriti facem ceva bun.

Dispretul de sine este o parere degradata despre noi insine,
cauzata fie de fapte rele, fie de o intelegere gresita a smereniei.
Acest dispret se poate transforma cu usurinta in disperare si deznadejde.

Deci , pana la urma cum o intorci tot nu-i bine ! Si atunci . . . ?

Aici este greseala.Cand facem fapte bune, trebuie sa stim, sa simtim si sa fim constienti ca meritul NU ESTE AL NOSTRU, ci al bunului Dumnezeu, care prin noi, a facut fapta buna.Noi suntem o unealta in Mana Creatorului.Trebuie doar sa-i dam voie, SA NE FOLOSEASCA dupa mare mila Sa!

Deci nu trebuie sa ne atribuim merite cand facem fapte bune.Din contra, sa stam intr-un colt si sa plangem fara sa ne vada nimeni, MULTUMIND CU LACRIMI SIROAIE,CA DUMNEZEU A PUTUT LUCRA PRIN NOI!

Asta-i SLAVA DESARTA !
 

Melissa draga , aici se face o mare confuzie cu Slava Desarta , despre care am mai vorbit pe la Topicul de specialitate : Pocainta !

cea mai bună soluție cred că este să spunem o scurtă rugăciune în gând atunci când simțim că ne cuprinde un sentiment de autoapreciere : părintele Paisie Athonitul sugera ceva de genul : ”Doamne nimic nu am care să fie al meu și totuși mă mândresc...ajută-mă”....eu când simt că încep să mă umflu în pene spun doar : ”Doamne ajută-mă să nu mă mândresc”.

O altă metodă pe care o sugera și mitropolitul de Suroj este autoironia : nu mai știu ce exemple dădea el, dar replici spuse către sine, de genul ”Felicitări Cuvioșia Voastră, ai dat un leu unui sărac și deja te crezi văzător cu duhul” pot avea efectul dorit :1:

Am inteles.
Calea de mijloc a smereniei ca si evitarea caderii intr-o extrema nu o putem afla decat daca avem dreapta socoteala - discernamant. In ORICE facem ne trebuie dreapta socoteala.

Nu e bine cum o intoarcem,
pentru ca poteca este stramta.

Ori pasim la dreapta, ori pasim la stanga.

Cararea de mijloc este foarte delicata si dificil de a fi perceputa cu ochii minti.

Intelepciunea este cea care ne arata cararea de mijloc.

Faptele bune sunt ceva,
Intelepciunea este altceva, chiar daca amandoua sunt de la Dumnezeu.

Daca cele doua nu sunt unite, urcam everestul mantuirii schiopatand, cu multa cazna si sudoare.

Fara intelepciune este ca si cum am merge prin bezna,
chiar daca suntem plini de bune intentii.

Cam tot ce ai expus aici se poate traduce prin :dreapta socoteala !