Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Din Noul Testament (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5016)
-   -   Smochinul neroditor ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5402)

cristiboss56 22.01.2009 18:20:18

Smochinul neroditor !
 
Smochinul pe care l-a blestemat Iisus ( Matei 21 ,18-19 ) era in perioada" de gratie" si a fost folosit de Iisus ca un pretext pentru a transmite un avertisment poporului ales ca va veni cat de curand vremea sa i sa ceara socoteala de catre Dumnezeu pentru faptele lor , mai ales ca au avut parte de nemurate favoruri din partea Lui. Un avertistment privind ora scadentei il daduse mai inainte Sf. Ioan Botezatorul : "Iata securea sta la radacina pomului ; deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc "( Luca 3, 9 ; Matei 3, 10 ). Nu trebuie nici pe departe ca pilda se refera numai la poporul Israel pe care Iisus l-a invatat timp de 3 ani precum agricultorul a ingrijit via si smochinul , ci il are in vedere pe tot omul. Suntem prin asta de fapt avertizati ca timpul trudei noastre spre mantuire este extrem de scurt si nu avem decat o singura sansa. Ca si smochinul , fiecare dintre noi am primit niste daruri de la Dumnezeu, ce trebui sa le folosim intr un timp bine determinat. Rabdarea si mila Lui sunt de nemasurat, dar nu la infinit, nu pentru totdeauna. Aceasta pilda a smochinului neroditor trebuie inteleasca in adevaratul sens, caci in momentul cercetarii noastre vom fi impodobiti doar cu frunze si far de roade, vom fi taiati din asta viata, pentru a lasa loc altora , mai vrednici ( roditori ) decat noi.

dorinastoica14 30.01.2009 11:11:06

Smochinul neroditor sunt chiar eu,omul pacatos care nici o roada de fapta buna nu am adus.Sunt omul egoist care traiesc doar pentru binele meu si poate al familiei mele,care in loc sa ma intristez ca fratele meu nu are cat am eu, ma bucur si incerc sa iau de la el ca sa-mi adun mie lacomul, comori in lumea aceasta gandind ca, roadele mele sunt bogatiile pe care le am eu in case ,pamanturi,in bani si in bijuterii....
Dar nu de astfel de roade avem nevoie pentru a ascede la viata vesnica ci de lucrarea milosteniei,a iertarii, a iubirii fara a astepta rasplata,a iubirii chiar si a celor care ne fac rau.
Cati facem acestea? Asadar,eu sunt smochinul neroditor si sunt vinovat pentru nerodirea mea! Sa ne ajute bunul si milostivul Dumnezeu sa punem inceput de pocainta pentru a face roade si a nu fi taiati asemenea maslinului neroditor.

vsovi 30.01.2009 11:43:21

daca evanghelistul leaga blestemul Domnului asupra smochinului de infometarea Sa, inseamna ca smochinul ar fi trebuit sa dea rod inainte de vremea rodirii, pare anormal, nefiresc, pentru ca noi nu ne punem nadejdea in Dumnezeu ci in vremi..., vine vara shi la toamna m-oi pune cu burta pe carte, ca iata ca pana shi smochinul era vinovat pentru o vina insinuata prin superstitzie... devenise shi el un fel de saducheu.

dar ne arata ca putere avea Cuvantul Sau asupra vietzii shi mortzii caci smochinul s-a uscat pana dimineatza...

deci putea foarte Bine sa se razbune Domnul pe orishicine care i-ar fi facut vre-un rau... Lui personal ori altora

dar ne spune CLD: "asha sa fie creshtinul ca shi smochinul", deci iata ca Iisus Hristos se vede pe Sine insushi in smochin shi de aici intzeleg ca cel duhovnicesc trebuie sa asculte pe Domnul Dumnezeu cum a ascultat smochinul, adica sa moara shi sa se usuce de mandria de a da roade pentru slava de la oameni asha cum vor ei la vremea rodirii, ori ca sa-L ispiteasca pe Dumnezeu cu frunzele lui frumoase dar fara roade curate din vrednicie pline de dragoste de aproape shi smerenie intru Imparatzia Lui Dumnezeu...

deci e greu de priceput pilda Smochinului, ca daca o luam pe litere este:

sm de la smerenie, ochi, chin, chi... adica smochin, in, in.

sm vine shi de la sminteala.

Florin-Ionut 30.01.2009 12:56:57

In volumul III al Filocaliei (http://www.scribd.com/doc/32620/Filocalia-vol-3), Sfantul Maxim Marturisitorul ne explica in duh pilda smochinului neroditor:

Intrebarea 20
Ce înseamnă smochinul din Evanghelie, care e
blestemat să se usuce fără nici un motiv întemeiat la
aparentă? Și ce înseamnă acea neînfrânată foame, care
cere înainte de vreme roadă. Ce rost are, în sfârșit, blestemul
unui lucru fără simțire?

Răspuns
Dumnezeu Cuvântul, care toate le chivernisește
cu înțelepciune în vederea mântuirii oamenilor, a povățuit
mai înainte firea prin lege, întrucât aceasta încuvința o
slujire mai trupească a lui Dumnezeu. Căci nu putea firea să
primească atunci Adevărul gol, fără acoperămintele
tipurilor, din pricina neștiinței și a înstrăinării ce s-a născut
în ea față de originalul lucrurilor dumnezeiești. Pe urmă a
venit la noi în chip descoperit El însuși făcându-se om prin
imbrăcarea trupului străbătut de suflet mintal și rațional, și a
strămutat firea la slujirea imaterială prin cunoștința în duh.
Arătându-se deci Adevărul în viață, Dumnezeu Cuvântul n-a
mai voit să aibă stăpânire umbra, al cărei chip era
smochinul. De aceea zice: "Venind iarăși din Betania la
Ierusalim", adică după ce-și dăruise lumii prezența ascunsă
în chipul și umbra legii, a venit încă o dată la firea omenească
prin trup. Așa trebuie înțeles cuvântul: "venind
și ca sfârșit, ținta spre care tind și la care ajung toate prin împlinirea
a toată legea și rânduiala. Din El, în El și spre El sunt toate. Cuvântul
cel sălășluit în toți ca Rațiunea cea mare (Logos) grăiește tuturor prin
rațiunea lor, chiar și celor ce se află în starea naturală.
iarăși, a văzut un smochin în cale, neavând decât frunze".
Adică a văzut slujirea trupească a legii, cea în umbre și
chipuri, susținută de o predanie nestătătoare și vremelnică,
așezată așa zicând "în cale", constând numai din chipuri și
rânduieli trecătoare. Și văzând-o pe aceasta Cuvântul,
împodobită pompos și strălucitor de învelișurile din afară ale
formelor trupești ale legii, ca un smochin de frunzele sale, și
neaflând roadă dreptății care să hrănească Cuvântul, a
blestemat-o. Mai bine zis a rânduit să nu mai acopere
adevărul, înăbușindu-l cu chipurile legii. Iar ceea ce-a urmat
s-a arătat în fapt, uscându-se cu totul frumusețea legalistă
ce-și avea ființa numai în chipuri și prin aceasta stingându-se
fala Iudeilor în legătură cu ea. Căci nu era lucru
îndreptățit, nici potrivit, ca, după ce s-a arătat pe față
Adevărul roadelor dreptății, să mai fie atrași în chip
amăgitor de frunze cei ce trec prin această viață ca pe un
drum, încât să lase roadă cea bună a Cuvântului. De aceea
zice: "Nu era vremea smochinelor", adică timpul în care a
stăpânit peste firea omenească legea nu era vremea roadelor
dreptății, ci vremea în care se preînchipuiau roadele
dreptății. Era vremea care prevestea harul dumnezeiesc și
negrăit ce avea să vină în viitor ca să-i mântuiască pe toți,
har la care neajungând poporul cel vechi s-a pierdut prin
necredință. Căci "Israel zice dumnezeiescul Apostol,
urmărind legea dreptății, adică pe cea în umbre și chipuri, n-a
ajuns la legea dă îndreptare, adică la cea desăvârșită în duh
după Hristos". Sau alt înțeles: deoarece mulțimea
preoților și a cărturarilor, a legiuitorilor și a fariseilor, care
pătimea de slava deșartă prin păzirea pentru văzul lumii a
unor moravuri plăsmuite, zice-se, în duh de evlavie, dând
aparența că împlinește dreptatea, hrănea trufia părerii de
sine, Cuvântul declară această părere de sine a celor
pomeniți smochin neroditor, împodobit numai cu frunze. Și
această părere de sine, Doritorul mântuirii tuturor
oamenilor, care flămânzește după îndumnezeirea lor, o
usucă blestemând-o întrucât, este neroditoare. Iar aceasta o
face pentru ca oamenii, în loc să dea aparența că sunt drepți,
să caute mai bine să fie drepți cu adevărat, dezbrăcând
cămașa moralității fățarnice și îmbrăcând fără prefăcătorie pe
cea virtuoasă cum vrea Cuvântul dumnezeiesc, ca în felul
acesta să petreacă viata în evlavie, arătând mai bine lui
Dumnezeu dragostea sufletului lor, decât oamenilor
fățarnica înfățișare din afară a purtării morale.
Iar dacă suntem și vreunii dintre creștini astfel,
prefăcându-ne evlavioși în purtările noastre, fără ca să fim
drepți cu adevărat, să așteptăm Cuvântul ca pe un iubitor de
oameni, ca aceasta, flămânzind după mântuirea noastră, să
ne usuce părerea de sine a sufletului, care e sămânța
păcatului, ca să nu mai ducă drept roadă dorința de a plăcea
oamenilor. Aceasta este tâlcuirea locului după puțina mea
putere. Tâlcuirea dată arată pe Domnul flămânzind spre
binele nostru, blestemând smochinul cu folos și uscându-l
la vreme, ca pe unul ce împiedică Adevărul, fie că se
înțelege prin el predania veche a legii formelor materiale, fie
părerea de sine a fariseilor care se mândreau cu păzirea
moravurilor.

Multe locuri din Sfintele Scripturi sunt talcuite de Parintii Filocaliei, asa incat diferenta aparentelor literei si interpretarea in duh este foarte mare...

cristiboss56 30.01.2009 13:05:49

Multumim Florin pentru link și pentru cele scrise, cu adevarat de folos . Sa fi binecuvantat !

costel 30.01.2009 13:16:47

Da, bine ar fi sa avem roade tot timpul. Dar minunat ar fi sa avem si mainile intinse cu aceste roade. Asa nu ne vom usca niciodata. Stiu, multi avem mainile intinse doar ca sa luam si nu sa dam. Nu e un risc sa stai cu mainile intinse pentru a darui. Te poate "rupe" oricine. Dar culmea, aceasta rupere nu te usuca, dimpotriva, da nastere la alte vlastare ce vor aduce roada multa.

De vom sta cu mainile asa cum a stat Hristos pe cruce, vom birui totul. Altfel, vom avea mainile intinse, dar va fi un gest spre moarte si nu spre biruire. (vezi talharul ce nu s-a mantuit)

cristiboss56 07.02.2009 00:05:26

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 112336)
Da, bine ar fi sa avem roade tot timpul. Dar minunat ar fi sa avem si mainile intinse cu aceste roade. Asa nu ne vom usca niciodata. Stiu, multi avem mainile intinse doar ca sa luam si nu sa dam. Nu e un risc sa stai cu mainile intinse pentru a darui. Te poate "rupe" oricine. Dar culmea, aceasta rupere nu te usuca, dimpotriva, da nastere la alte vlastare ce vor aduce roada multa.

De vom sta cu mainile asa cum a stat Hristos pe cruce, vom birui totul. Altfel, vom avea mainile intinse, dar va fi un gest spre moarte si nu spre biruire. (vezi talharul ce nu s-a mantuit)

Ce minunat ar fi ca tot timpul sa dam roade si mult mai placut ar fi ca multi sa se hraneasca din roada data de noi. Nu cred ca exista bucurie si satisfactie mai mare sa vezi cum roada ta se inmulteste, oile aflate in ratacire, vin una cate una in tuma lui Hristos. Da, cel ce nu da roada in nici un chip , este taiat, ca nu cumva samanta si boala lui sa afecteze maslinii roditori. Si asa in timp, multi maslini ( crestini ) au devenit neroditori, aducand pagube celor drepti si roditori. O creanga uscata, doua, trei, sapte, etc. este rupta de vant si cade la pamant, curatind maslinul, facandu-l si mai tare , mai bogat, mai rezistent. Asa si omul, curatit de pacate prin marturisire devine vrednic de turma lui Hristos, devine vrednîc de Sf. Imartasanie, iar speranta intru mantuire, devine o realitate , o certitudine cu multa mila si cu iubirea fara de sfarsit a Bunului Dumnezeu.

glykys 09.04.2011 15:04:11

N. Steinhardt are o predica frumoasa la aceasta pilda:http://www.nistea.com/steinhardt_timpul_smochinelor.htm

Iata un fragment;
Zadarnic se apără smochinul, fluturând tipicul anotimpurilor, termenelor fatale, soroacelor de obște și de șart. Ele toate – cum grăiește o destul de vulgarizată și coruptă prin abuzivă și nediscriminatorie întrebuințare expresie populară – nu țin. Oricând, oriunde, în orice împrejurare omul e ținut (și de data aceasta verbul își redobândește ipostaza lui nobilă) să meargă, să alerge, să sară în sprijinul coexistenților săi ori la slujirea Făcătorului său. Am pomenit supra de goarna mobilizării: nici că se poate comparație mai adecvată: chemarea lui Hristos mobilizează irezistibil, amânare nu încape, motivații nu-s de conceput: nici Moise care-și invoca gângăvia, nici tânărul care-și pretextează bogăția, nici omul căruia i-a rodit țarina nu-s scuzați: li se cere să asculte (în amândouă înțelesurile). Sărmana scuză a smochinului: nu-i vremea mea! E întotdeauna vremea slujirii și facerii binelui[4]. Și vai de cei ce nu procedează aidoma fraților Simon și Andrei (Matei 4, 20: “iar ei îndată lăsând mrejele, au mers după El”.), fiilor lui Zevedeu (Matei 4, 22: “iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El”.) sau lui Levi-Matei (Matei 9, 9: “și plecând Iisus de acolo a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vin-o după Mine, Și sculându-se a mers după El.”). Repede, de îndată, fără șovăială, toate lăsându-le baltă ( de-mi este permis a zice astfel), neprivind înapoi, necerând nici o păsuire cât de mică, de îndreptățită, de firească[5]. Glasul Domnului: tunet, goarnă, instantaneitate. Nefericitul smochin nu-i altul decât neștiutorul, proceduristul, legalistul, de sine stătătorul, învârtoșatul, formalistul fariseu care se socotește apărat de termene și de strictețea prescripțiilor, care sie își ajunge și nu are nevoie de milă ori duh sfânt, care altădată se îndreptățea fălindu-se că dă zeciuială din chimen, izmă și mărar!

MariS_ 09.04.2011 16:12:07

Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 353053)
N. Steinhardt are o predica frumoasa la aceasta pilda:http://www.nistea.com/steinhardt_timpul_smochinelor.htm

Iata un fragment;
Zadarnic se apără smochinul, fluturând tipicul anotimpurilor, termenelor fatale, soroacelor de obște și de șart. Ele toate – cum grăiește o destul de vulgarizată și coruptă prin abuzivă și nediscriminatorie întrebuințare expresie populară – nu țin. Oricând, oriunde, în orice împrejurare omul e ținut (și de data aceasta verbul își redobândește ipostaza lui nobilă) să meargă, să alerge, să sară în sprijinul coexistenților săi ori la slujirea Făcătorului său. Am pomenit supra de goarna mobilizării: nici că se poate comparație mai adecvată: chemarea lui Hristos mobilizează irezistibil, amânare nu încape, motivații nu-s de conceput: nici Moise care-și invoca gângăvia, nici tânărul care-și pretextează bogăția, nici omul căruia i-a rodit țarina nu-s scuzați: li se cere să asculte (în amândouă înțelesurile). Sărmana scuză a smochinului: nu-i vremea mea! E întotdeauna vremea slujirii și facerii binelui[4]. Și vai de cei ce nu procedează aidoma fraților Simon și Andrei (Matei 4, 20: “iar ei îndată lăsând mrejele, au mers după El”.), fiilor lui Zevedeu (Matei 4, 22: “iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El”.) sau lui Levi-Matei (Matei 9, 9: “și plecând Iisus de acolo a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vin-o după Mine, Și sculându-se a mers după El.”). Repede, de îndată, fără șovăială, toate lăsându-le baltă ( de-mi este permis a zice astfel), neprivind înapoi, necerând nici o păsuire cât de mică, de îndreptățită, de firească[5]. Glasul Domnului: tunet, goarnă, instantaneitate. Nefericitul smochin nu-i altul decât neștiutorul, proceduristul, legalistul, de sine stătătorul, învârtoșatul, formalistul fariseu care se socotește apărat de termene și de strictețea prescripțiilor, care sie își ajunge și nu are nevoie de milă ori duh sfânt, care altădată se îndreptățea fălindu-se că dă zeciuială din chimen, izmă și mărar!

Subscriu la aceasta interpretare. Dumnezeu ne inzestreaza cu talanti ca sa ne punem in slujba altora, nu sa ne slujim noua. Smochinul neroditor e cel ce nu se pune pe sine in slujba aproapelui, dar se infatoseaza cu mare pompa ca fiind verde, drept si frumos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Melissa 09.04.2011 16:20:30

Citat:

În prealabil postat de MariS_ (Post 353091)
Dumnezeu ne inzestreaza cu talanti ca sa ne punem in slujba altora, nu sa ne slujim noua. Smochinul neroditor e cel ce nu se pune pe sine in slujba aproapelui, dar se infatoseaza cu mare pompa ca fiind verde, drept si frumos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Subscriu si eu acestui adevar..


Ora este GMT +3. Ora este acum 07:39:15.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.