Umilitatea Nasterii Domnului
 

Exista ceva socant in circumstantele Nasterii Domnului nostru. Absolut socant. Imparatul Imparartilor, Acela la numele Caruia tot genunchiul se pleaca, nu a ales sa se nasca intr-un palat. Nici macar intr-o casa obisnuita. Nici chiar intr-o casa saracacioasa. "Pestera" este mult spus si oarecum inadecvat. Pesterile sunt frumoase, au stalactite si stalagmite si in ele susura apa. Nu, nimic din toate aceastea. El s-a nascut intr-un fel de fundatura a pamantului. O gaura. Sau cum se numesc asemenea accidente de relief denumite pompos "grote". S-a nascut in ceva-care-nu-are-nume-adecvat. Ne spune Evanghelistul ca, pentru Sfanta Familie, nu s-a gasit un loc in hotelurile din Viflaimul Iudeii.

Dar partea inca si mai si din toata tarasenia este ca El s-a nascut in...iesle. Primul lucru pe care trebuie sa il faca, dupa nastere, medicul sau moasa care asista (El nu a beneficiat de nastere asistata), imediat dupa taierea cordonului ombilical, este asezarea pruncului pe o masa calda. Caldura este esentiala pentru un nou-nascut. Ei bine, caldura necesara a fost data de doua animale. Nici macar niste animale de soi, stiu eu, vreun cal. Ori macar o oaie. Nu. A fost vorba de doua vite: un bou si un magar.

Sa recapitulam. Lumina Lumii s-a aprins intr-o vagauna fara nume a pamantului. Rasaritul Cel De Sus a prins a straluci intr-una din noptile cele mai lungi din an. Cel care trimite Sfantul Spirit a primit caldura vitala de la doua vite. Preasfanta Mama a Soarelui Dreptatii, precum si Dreptul Iosif au fost tratati cu refuz de hotelierii Betleemului, unde stramosul lor David fusese rege. Au plecat unde au vazut cu ochii. Anume, au vazut o vagauna. Cu iesle in dotare.

Nu, aici nu e vorba de simpla smerenie a lui Dumnezeu. E prea tare chestia. Ar fi fost simpla smerenie a lui Dumnezeu nasterea intr-un bordei cu pamant pe jos. Dar sa existe macar un pat normal. Un lighean cu apa calda. O baba priceputa cu atributii de medic obstetrician. Ei bine, nu. Vagauna, ieslea, boul si magarul au format spatiul de joc, decorul si publicul piesei "Alba Sanctissima Nox".

Era pe undeva un topic cu humorul lui Dumnezeu. Eu cred ca toate astea, de acuma, tin de humorul lui Dumnezeu. Cred ca a vrut sa ne arate ce impresie are fata de toata goana noastra dupa case aratoase, mobila faina, confort termic, etc. "Ceea ce voi numiti "avere" este carpa lepadata", cam asta cred ca e mesajul. Prin circumstantele Nasterii Mantuitorului, Dumnezeu a facut misto de materialismul nostru.

Deacord cu tine, gandul la circumstantele nasterii Mantuitorului nostru imi da sentimente coplesitoare. Ma ajuta sa inteleg ce inseamna sa lasi totul si sa Il urmezi (asa cum i-a cerut bogatului). Dumnezeu ne-a aratat ce inseamna sa lasi TOTUL. El nu ar fi putut sa lase mai mult decat a lasat (cerul cu slava si ingerii) pentru mai putin decat atat (o iesle rece si insalubra).
Si totusi, in aceste conditii, Maria si Pruncul au supravietui! Cum? Simplu, prin puterea lui Dumnezeu. Daca nici asta nu ne determina sa avem credinta neclintita, atunci ce ar mai putea?
Hristos S-a nascut!

Circumstantele nasterii Mantuitorului nu sunt deloc intamplatoare.

In primul rand,El este intradevar Imparat dar nu al lumii acesteia-in aceasta idee celelalte detalii ,conduite si conventii ale lumii noastre umane devin nefolositoare.
El este calea de urmat catre Tatal iar exemplul sau ne indeamna la o viata simpla si smerita sub aspectele materiale sau ale faimei lumesti.

Tocmai pt ca regii lumesti nu sunt deloc deosebiti de restul muritorilor,ei insasi si-au creat o anume valva in jurul lor si s-au incununat in excentricism de tot soiul,vestminte si accesorii diferite de ceilalti oameni,locuinte somptuoase,slugi s.a.m.d.;totusi numai in fata unui Rege adevarat pana si elementele cosmice au purtari iesite din cotidian-asa cum s-a intamplat cu steaua care a marcat momentul cel mai important al omenirii.

Da: a crede inseamna a te lasa condus de Dumnezeu. Au lasat toate ale lor (corabie, pesti, logistica pentru pescuit) si L-au urmat pe Pescarul de Oameni citim la capitolul despre convertirea fratilor Zevedeu. Era toata averea lor. Nu o distrug, o lasa tatalui lor, batranul Zevedeu. Era tot ce aveau, dar nu-i mai intereseaza. "La porunca Ta, voi arunca mrejele" raspunde celalt stalp al Colegiului Apostolic, Petru. Chiar daca era 11 dimineata, obosit de faptul ca nu prinsese nimic in zori, la ore normale si cererea Mantuitorului, tamplar de meserie, precis suna absurd unui pescar profesionist.

Fii lui Zevedeu abandoneaza averea, Petru regulile a ceea ce era considerat indeobste "normalitate". Ei sunt depasiti numai de Sf Fecioara, cu al ei "Fiat mihi" la invitatia lui Dumnezeu de a Se intrupa in pantecele ei, ramanand numai nedumerita "cum se va face aceasta?". Asta inseamna credinta: sa lasi mana ta in mana Lui si sa te lasi condus de El. Iar El te conduce sus, tot mai sus, pana ce te aseaza la masa Lui, la Ospatul cel Vesnic pregustat de noi la Sf Liturghie. A crede nu inseamna a ramanea limitat la Lege (desi, pe de alta parte, oricare alt inceput decat respectarea Legii este iluzoriu si duce la falsa credinta). Asta este ceea ce nu a inteles tanarul bogat. In principiu, a nu fura, a nu face sperjur, a posti si a tine Ziua Domnului e suficient pentru mantuire. Numai ca nu poti judeca in acesti termeni. Cu Dumnezeu nu te poti opri la jumatatea urcusului. Iti cere tot, iti ia tot, i-ai intins un deget, El iti ia toata mana. Este preadulcea sclavie a crestinului, este adevarata libertate. In fond, libertatea asta inseamna: sa nu depinzi de nimeni, decat de Dumnezeu. Iar acest urcus nu numai ca nu oboseste, dar el este adevarata fericire pana acolo incat nu exista alta fericire decat urcusul alaturi de Stapanul meu, care imi spune "Indrazneste!", "Povara Mea este usoara".

Nici alt bogat nu a inteles asta: bogatul nemilostiv. Nu e vorba ca nu a dat nici firimiturile saracului Lazar, ci e vorba ca, daca ar fi facut macar atat, atunci S-AR FI ANGAJAT pe urcusul cu pricina. Azi firmituri, maine o paine, Domnul nu te lasa pana ce nu te preface cu totul in vasul care vrea El sa fii.

Un bogat nu a vrut nici macar sa respecte Legea. Altul S-a marginit la a o fi respectat dintotdeauna, dar s-a oprit din urcus gandidu-se la averea lui. Care avere ? Aceea de care a ras Imparatul Imparatilor la nasterea Lui.

La mulţi ani!
 

Va doresc tuturor SĂRBĂTORI FERICITE ŞI UN AN NOU PLIN DE BUCURII DUHOVNICEŞTI!
Domnul nostru Hristos, Cel Care S-a născut într-o iesle săracă pentru a ne dărui nouă bogăţia vieţii veşnice, să Se sălăşluiască pentru totdeauna în inimile voastre şi să vă ajute să sporiţi tot mai mult în dragostea faţă de El!
Să fiţi iubiţi şi Hristos să fie cu voi!

La mulţi şi binecuvântaţi ani!

Pentru domnul Mihnea Dragomir
 

Domnule doctor, v-aţi gândit vreodată că aţi putea scrie o carte religioasă... eventual, o culegere de eseuri creştine, în care să adunaţi toate aceste frumoase şi profunde gânduri despre Dumnezeu?
Aveţi un talant deosebit (de fapt, 10 talanţi)! Cred că ar fi minunat să-l împărtăşiţi cu alţii, inclusiv în felul acesta. :)
Vă mulţumim mult pentru aceste gânduri impresionante pe care ni le-aţi împărtăşit!

Domnul să fie cu dvs!

Nu au avut conditii/confort dar au avut spatiu si intimitate (si pentru a alatura langa Copil pe cei cu intentii frumoase-magii).
Daca erau conditii bune atunci oamenii ar fi dorit sa stea acolo...

Dumnezeu nu face misto...El da ceea ce trebuie (unele lucruri ne par proaste dintr-un punct de vedere dar sunt bune din alt punct de vedere).
I-a daruit Copilului dragoste in primul rand, nu multime, curiosi si comentarii...

Foarte corect , dar in schimb M.D. face misto de rugaciune , improsca cu noroi cea mai tainica legatura cu Dumnezeu . Posteaza pisici care chipurile se roaga , indeamna pe alte threaduri la sexul oral intre soti , iar cand are el chef scrie de bine de Dumnezeu . Se joaca alba-neagra aici pe acest forum ortodox , caci misiunea lui aici este complet alta , dictata de cei de pe forumul catolic si nu numai .
Un ultim exemplu de misto pe topicul cel mai serios de aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15892

Dar, la puţine zile de la naşterea Sa, Mântuitorul a primit în dar aur. Şi smirnă, şi tămâie - toate acestea, fără îndoială, valorând o avere pentru o familie din Nazaret. Deci: sărăcie, sărăcie, dar....

Cam la fel vedem şi în biserică: Sf. Francisc predică sărăcia, catedralele se împodobesc cu aur.

Valabil si pe la noi . Corecta observatie !