Te referi la par.Arsenie si Adrian de la Techirghiol?

Nu inteleg de ce un tanar (sau o persoane de orice varsta) si-ar alege un duhovnic de la manastire. Si nu ma refer aici la "mari duhovnici". Ma intreb numai: In ce masura duhovnicii de manstire sunt capabili sa inteleaga provocarile vietii de familie, a cresterii copiilor?

Poate pentru ca omul se asteapta sa gaseasca acolo mai multa curatie, mai multa rabdare si cunoastere. Unii preoti din manastiri au facut mult bine, pe care oamenii apoi il fac public si astfel afla unul de la altul despre un preot bun, care te poate ajuta la necaz. Altii se duc la manastire nestiind poate, ca si preotul de mir ii poate ajuta in aceeasi masura.
Am fost la Pr. Argatu, desi locuiam pe atunci la 250 km distanta si am gasit multa lume, care-l astepta sa vorbeasca cu el. Manastirea e un loc permanent deschis pentru cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ii port o vie amintire Parintelui Argatu.

Nu se compara un preot de manastire cu un preot de mir!

plus ca adevaratele probleme monahul le suporta

:D:D:D:D:D:cool:

Problema alegeri unui Duhovnic, este strict personala si trebuie sa raspunda necesitatilor si asteptarilor celui in cauza. Dintre preotii tineri sunt ferm convins, ca se pot gasi Duhovnici bine pregatiti, mult mai aproape, sufleteste de cei tineri in mod special.

Impact,nu stiu ce-ai vrut sa spui prin faptul ca nu se compara un duhovnic de manastire cu unul delume,in ce sens nu se compara?Eu stiu ca duhovnicia se incredinteaza preotului cu un singur sens,indiferent daca acesta este preot de mir sau ieromonah,ea are absolut aceiasi calitate si ca atare acelasi deznodaman.Nu exista diferenta.Diferenta exista doar la nivelul mentalitatii intre aceste doua parti,care-si exercita actul duhovnicesc in functie de stilul de viata propriu si modalitatea de perceptie asupra credintei,care la calugari se dovedeste a fi mai dedicata Domnului.Insa,toti preotii sunt ghidati dupa aceleasi canoane si dupa aceiasi dogma bisericeasca.
In plus,nu cred ca adevaratele probleme le suporta DOAR monahul,cum adica?Poate doar adevarate provocari in acest amalgam de confesiune sociala,pentru ca,din punctul meu de vedere nu mi se pare corect ca viata monahala,respectiv preotii,sa fie perturbata de sacii de pacate pe care vin sa le descarce mirenii,diferitele pacate care nu prea au nimic in comun cu monahicismul,si ca atare "il ispiteste".
Adevaratele probleme,totusi le are tot mireanul,fiindca el duce in spate o familie,si fizic si spiritual,calugarul insa,se cara doar pe sine,si neconfruntandu-se cu diversitatea vietii si cu imprevizibilul acesteia,el duce zilnic aceiasi viata,aparent searbada,cu-aceiasi gandire,aceisi ascultare si traire strict duhovniceasca.
Nu am avut duhovnici numerosi,pentru ca nu m-am pretins a-i schimba ca pe niste lucruri nefolositoare,duhovnicii au cam aceiasi calitate,independenta de dorintele noastre,fiindca pe buna dreptate oamenii se dovedesc a fi si ceva capriciosi.
Am avut duhovnic de la varsta de 12-13 ani,insa abia la 14 ani cand m-am marturisit la o manastire pot spune ca mi-am facut marturisirea deplina(deci,intr-un fel ma contrazic),si-asa este,pentru ca pe buna dreptate duhovnicii din manastiri sunt mai meticulosi si mult mai atenti la curatirea de pacate a credinciosului,a fiului duhovnicesc.Apoi am avut timp de 4 ani duhovnic episcop....apoi din diferite motive,am ales un duhovnic care era prieten de familie de multi ani de zile,de cand era frate,dupa care ajunsese staret intr-o manastire.Si cam atat,dar nu pot spune ca nu au existat si mici(sau mari)incidente,fiindca ar deveni o realitate virtuala sa pretind ca totul se manifesta atat de simlu ca-n cuvintele si propozitiile insiruite convenabil pe cadran.
Oameni buni,daca vreti cu-adevarat curatire si speranta,atunci alegeti simplitatea si calea de mijloc,toate celelalte amanunte nu fac decat sa va abata de la motivatia initiala tamaduitoare.

pacat ca sunt multi duhovnici care se ocupa mai mult de construirea Bisericilor si a asezamintelor sociale(dezvaltant mici afaceri)deacat de sufletul oamenilor..vorba unui parinte o sa le intre cucuvelele in Biserici sa cante.Inclin si eu sa cred ca un preot de manastire are program mai putin incarcat(desi stiu ca au ascultari)...si mai multa rabdare...preotii de mir ar trebui sa se mai si pensioneze (cei care au neputinte sau afaceri)m-as bucura sa vad oameni mai tineri si mai insufletiti de credinta duhovnici,mai rabdatori

A inceput sa se caute duhovnici de la manastiri , din simplu fapt ca preotii de mir , au timpul extrem de pretios, sunt solicitati peste masura si exista o reala aglomeratie si cam totul a inceput sa se faca la repezeala (ma refer pentru Bucuresti).

Multa lume alearga la manastire. Unii pentru ca le este rusine sa se spovedeasca la preotul de parohie, altii ptr ca au evlavie la ieromonahi. Din experienta stiu ca un duhovnic ieromonah nu este la fel de "inagaduitor" precum un parinte de mir. De aceea preferabil ar fi sa ne cercetam cu deamanuntul sufletul..si de consideram ca e "prea mult" caconul dat de un ieromonah mai bine mergem la preot de mir (casatorit). Eu sunt oarecum mai aproape de viata nostra familiala. Un calugar spre exemplu nu va face pogoramant sa te Impartasesti daca te feresti sau folosesti anticonceptionale! Nu are voie sa se aprope de Sfinte nici sotia dar Nici sotul! pe cand un pr. de mir este mai ingaduitor. Nu spun ca e o regula dar de multe ori asa se intampla. De aceea sa ne cercetam inima sa vedem cat putem duce..mai grav este sa primim/acceptam un canon pe care nu il putem duce. Sa cautam mantuirea, corect! dar sa nu ne inscriem direct la facultate fara sa fi terminat liceul:p O spun din experienta proprie, ca tare slaba si pacatoasa sunt! daaaa ma vad deja cu doctorat:D:D