Noi ne-am obisnuit sa numim cultele biserici, de aceea facem confuzii. In realitate insa cultul e una si biserica alta.
Biserica adevarata este formata din oameni din diferite culte crestine, care au credinta in Hristos pentru mantuirea sufletelor lor si isi demonstreaza credinta prin roadele pe care le aduc, in special fapte. A vorbi in limbi nu este obligatoriu; poti face parte din Biserica si daca nu vorbesti in limbi, asa cum poti face parte din Biserica si daca nu te inchini la icoane. De asemenea, poti face parte din BO si sa nu ai nicio legatura cu Biserica, caci viata ta nu o demonstreaza. Si poti face parte din BC sau BP si sa mergi pe topogan spre iad. Cultul nu te mantuieste, ci raportarea ta la Hristos. Deci darurile se dau numai in Biserica, dar nu sunt obligatorii in Biserica.

Pentru cei ce se grabesc, nu este vorba de ecumenism, ci de alegerea Bisericii nu dupa apartenenta religioasa, ci dupa trairea pe care o are, deci dupa roade, asa cum a fost intotdeauna.
Daca ne uitam in Bibie, cand Duhul Sfant s-a coborat s-au intamplat diferite lucruri, in general vorbiri in limbi sau proorocii; chiar si in VT se proorocea cand Duhul Domnului venea peste prooroc. Sau Samson capata putere mare. Sau Elisei a inceput sa faca minuni, etc... Se pot intampla si celelalte daruri ale Duhului Sfant, dar ceva se intampla, caci Duhul Sfant este puterea lui Dumnezeu de a schimba lucrurile. Exista insa mai multe feluri si nivele de relationare cu Duhul Sfant, dar nu merg mai departe caci intru in dogmatica si e posibil sa imi prind urechile pe acolo.
Nu e judecata mea. Dvs ati spus dvs ca erau mandri. Iar Pavel ca era intre ei un om care curvise mai rau ca pagani, iar ei se mandreau cu asta. Si ca mergeau la judecati omenesti, se imbatau la cina Domnului si dispretuiau Biserica lui Dumnezeu rusinandu-l pe sarac.

In interpretarea neoprotestanta sau ecumenista. S-ar putea ca si unii penticostali sau neoprotestanti sa nu aiba aceeasi parere. In ortodoxie invatatura nu se bazeaza pe Sola Fide, se considera ca din Biserica (Ortodoxa) fac parte doar cei ce sunt in BO. Adica cei ce au aceeasi credinta si participa la viata liturgica (adica se si impartasesc).

Vezi, Doriana, "darul" acesta pe care voi il considerati al Sfantului Duh nu este o manifestare ce poate fi acceptata fara a fi trecuta prin filtrul ADEVARULUI, sau mai bine spus al invataturii adevarate despre Mantuitorul Hristos, despre Biserica, despre mantuire, despre.., despre..
Mantuitorul Hristos ne vorbeste despre inchinarea in Duh si.. in adevar.
O inchinare fara alta nu se poate.

Dealtfel, toate manifestarile vazute ale Duhului trebuie foarte bine gandite si analizate - asa ne invata pe noi Sf.Parinti ai Bisericii. Unii dintre ei spun chiar ca trebuie respinse in prima instanta, pentru ca fiind manifestari suprasensibile, supranaturale, OMUL, PACATOS FIIND, SE POATE INSELA CU USURINTA.

Ceea ce voi experimentati in adunarile voastre, dupa umila mea analiza sunt de o atat de grosiera manifestare incat un crestin care cat de cat a luat contact cu viata bisericeasca le va gasi foarte repede ca fiind diavolesti.
Sunt alte manifestari supranaturale ale necuratului mult mai perfide si mai "stralucitoare".

Vorbirea voastra in limbi are sanse de inselare la oameni care chiar sunt greu incercati de viata de zi cu zi si care doresc o iesire cat mai rapida de sub cruce, intrucat ei cred ca au ajuns la capatul puterilor.

Da, am spus-o si o mai repet, dorinta ta de a experimenta astfel de lucruri nefiresti eu o inteleg ca pe o lepadare a crucii: tu ai nevoie ca Dumnezeu sa-ti confirme ca exista pentru ca nu ai experienta Crucii care aduce rabdare, nu ai experienta rabdarii care aduce NADEJDEA.
TU IL VREI PE MANTUITORUL HRISTOS IN VIATA TA ACUM SI AICI, necrezandu-I cuvintele: "Iata si Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor."

Doriana, Mantuitorul Hristos Se reveleaza si Se impartaseste pe Sine numai in Biserica Sa cea sfanta.

Desigur ca sunt multe invataturi care te fac mai bun, mai moral, mai sufletist, insa doar Ortodoxia te sfinteste, e cea care adresandu-se tuturor simturilor omului il ridica la asemanarea cu Hristos, find calea spre desavarsirea acestuia, calea spre tinta deplinei umanizari, de aceea parintii apostolici spun „ nu exista mantuire in afara Bisericii”. Relativizarea credintei atrage dupa sine relativizarea conceptului de biserica.

Protestantii si neoprotestantii nu ne considera pe noi ca facand parte din Biserica, (cu unele exceptii) din moment ce insasi de la aparitia lor fiecare curent a avut la baza o confesiune (marturisire) unde erau consemnate convingerile curentului ,iar cei care le acceptau deveneau membrii bisericii reformate. Pentru ei, Biserica e formata din credinciosii tuturor denominatiunilor reformate ce traiesc in Hristos. Pe noi ne considera ca facand parte din „biserica decazuta”, ce orbecaim la lumina opaitului, deci lumina nu e cu totul stinsa, insa departe de lumina puternica din „biserica reformata”.

:1: E normal ca Il vreau acum si aici, doar nu poate sa ramana cu mine pana la sfarsitul veacurilor din moment ce nu e nici macar acum si aici. Dar asta nu exclude credinta, ci o completeaza.

In ce priveste presupunerile dvs despre cata cruce duc eu si cu cata rabdare, cu tot respectul, nu ma cunoasteti.
S-au ridicat insa doua probleme interesante, asupra carora v-as ruga sa reveniti:

Cum stim ca np se inseala si ortodocsii nu, ca pacatosi suntem toti? Cum deosebim inselarea de adevar?

si

Cum deosebim moralitatea de sfintenie? Ne uitam la efectele Ortodoxiei sfintitoare asupra ortodoscilor si la cei mai multi nu vedem mai multa sfintenie decat la np. Poate nu vedem bine. Cum arata practic, vizibil acea sfintenie a ortodocsilor?

P.S. Va rog sa nu-mi vorbiti despre sfinti trecuti la Domnul. Daca o religie nu are sfinti in viata inseamna ca nu mai are puterea sa sfinteasca si astazi, ci a avut-o doar in trecut. Sau ca trecutul e poveste. Deci, sa vorbim de sfintenia contemporana.

Pentru mine omul moral sau virtuos e cel care se desavarseste pe sine, care se transforma si se apropie de versiunea optima a firii sale, pe masura ce primeste “lumina”, in timp ce omul indumnezeit (sfant) este un mediu transparent ce radiaza “lumina”, omul ce se desvarseste pe masura ce-i desavarseste pe cei din jurul sau, care lasa in tine urma lui prin puterea spirituala transmisa, care coboara alaturi de tine la radacinile fiintei tale, pentru a te inalta apoi spre Hristos. Exista astfel de oameni printre noi.

As spune mai repede ca ar trebui sa lase in tine urma lui Hristos, daca tot este transparent. Caci si Bivolaru lasa urme spirituale puternice, dar erau malefice. Insa Pavel spunea: "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine".

Totusi, pentru omul fara experienta, cum putem diferentia daca ceea ce vedem la un om este versiunea optima a firii sale sau sfintenie? Mai concret. Cum actioneaza ei, ce hotarari iau la un moment dat, cum se comporta cu oamenii si cu ei insisi...Ce e pana la urma aceasta putere spirituala hristica si ce efecte are ea in viata omului care intalneste un sfant?

In Sfinti "straluceste Hristos", iar asta se vede prin prisma exemplului lor ce arata frumusetea experientei crestine. Daca ma intrebi pe mine, puterea spirituala transmisa de un Sfant este cea care te innoieste, care trezeste in tine teama, constiinta si dorinta de Dumnezeu.

Despre Sfintenie s-a scris un articol pe forum aici:http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...oae-68453.html

P.S cat ii priveste pe np, am intalnit multa moralitate la cei pe care ii cunosc (fac intotdeauna ceea ce e placut si util, sunt oameni sufletisti, dar si pragmatici), insa n-am intalnit sfintenie, nu mi-au transmis, n-am simtit nimic.

Hristos da, se impartaseste numai in Biserica insa se reveleaza si in afara ei.

Ce folos pentru Imparatia Cerurilor este acesta daca Hristos se "ascunde" de pagani, pacatosi sau criminali? Domnul Iisus spune:
"Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." (Marc.2:17)

Sfintii sunt la fel de rari printre np ca si printre ortodocsi. Nici eu nu am vazut sfinti ortodocsi in felul in care ii descrii tu. Iar ortodocsii de rand sufletisti si morali nu sunt atat de multi ca np de rand sufletisti si morali, procentual vorbind. Insa am cunoscut cativa ortodocsi care, desi mai gresesc uneori, sunt momente in care imi vine sa ma inchin in fata lor. Nu miroase neaparat a tamaie in jurul lor, dar se vede dragostea lor pentru Dumnezeu si suferinta lor la vederea pacatului. Si vazandu-i suferind iti vine sa suferi impreuna cu ei pentru Hristos.

Da, asta este si ideea mea despre sfintenie: sa te indrepte catre Dumnezeu. Am intalnit insa si cativa np de care mi-era teama sa ma apropii, ca nu cumva pacatul meu sa fie prea vizibil in fata harului din ei. Astfel de oameni sunt din ce in ce mai rari, ce e drept.

Problema este, ioanna, ca desi BO promite aceasta sfintenie, 99.9% dintre ortodocsi mor fara sa o cunoasca. Ce valoare mai are in aceasta situatie ideea ca "doar Ortodoxia te sfinteste, e cea care adresandu-se tuturor simturilor omului il ridica la asemanarea cu Hristos"?