Dragă Carolina, te înţeleg perfect , pentru că eu însumi am fost tulburat de X sau Y, prin multa vorbăraie a lor. Am aplicat şi metoda de a bătea uşor cu verigheta pe o măsuţă de lângă mine sau pur şi simplu am spus ; "ssst". Şiu şi cunosc ce stare îti dă astfel de perturbări. Cele mai liniştite Slujbe sunt Vecernia şi Sf. Maslu. Liniştite în sensul că este multă linişte şi mult mai multă ordine .

Pai, vezi Cristi, ca se aplica si la tine?:10:
Cel putin odata, fiecare dintre noi a fost disturbat in biserica de ceva.
Eu m fost sincera sa spun ce m-a deranjat. Iar, la urma, am aparut ca fiind eu cea vinovata.........:11:
Se aplica la fiecare, parerea mea, umila!
Ma iertati, daca v-am gresit!

Pe mine ma deranjaza cel mai mult privirile "revoltate" a celor care se intorc sa vada care-i copilul (de obicei) care deranjaza slujba, sau mai ales pe preacucernicul parinte in timpul predicii (moment pentru care copiii au o deosebita "slabiciune" in biserica noastra)!
Daca privirile ar putea ucide Liturghia s-ar transforma pe loc in slujba de ingropaciune! NU le iau apararea copiilor si nici a parintilor care nu reusesc sa-i mai tina linistiti dupa 2 ore de slujba, dar poate ar trebuii sa fim mai ingaduitori cu ceilalti si ult mai severi cu noi insine!

Apropo, de copii care plang, sau care fac putina galagie la slujba, parintele de aici zicea: lasati-i in pace, ei fug putin prin biserica, sint curiosi, apoi se linistesc.
Nu le dati atentie.

Din pacate am constatat ca acei copii fug tot mai mult prin biserica, nu se potolesc.
Iar tu, Nina, daca pantofíi tai sunt curati, fara noroi, nici nu te sichisi de privirile indiscrete. Fiecare cu saracia lui, tu cea din portofel, ceilalti cu cea duhovniceasca.

Of, azi de Florii a fost un concert continuu de scâncete de bebe , în Biserica noastra. Chiar mă gândeam la Nina şi până la urmă îi dau dreptate. Poate şi noi cu timpul devenim mai sensibili. Poate. . .

Da, Domnul nostru Iisus Hristos a zis cu o ocazie asemanatoare, cind copii disturbau: "Lasati copiii, sa vina la Mine!"

Hai sa zicem si noi in sufletele noastre.

PS.
Pt Anca:
Pantofii mei sint intotdeauna curati, insa nu intotdeauna noi!
Eu sint fericita si asa, si multumesc Domnului pentru toate!:36:

mie nu-mi place cand preotesele se baga in treburile consiliului parohial, sau mai pe romaneste... acolo unde nu le fierbe oala.

Total de acord. Este trist ca in momentul in care se aud soapte, ori un telefon uitat deschis, ori un copil, mai multe capete se indreapta spre acel loc. Aceasta arata cat de prinsi suntem de ceea ce se aude din Sfantul Altar. De asemenea se vede prin aceasta si lipsa noastra de dragoste.

Orice s'ar intampla, sa nu intoarcem capul !! Aici se vede masura noastra.

Era o intamplare in Pateric. Un om cu mare ravna isi cauta manastire. Ca metoda de gasire a manastirii celei mai bune, omul a inventat o incercare. A luat un toiag si a legat de el conserve si clopotei si altele asemenea. Cum intra intr'o manastire, astepta vremea slujbei, mergea sub policandru si tolea podeaua cu acel toiag zgomotos. Peste tot, mai toate privirile se indreptau spre el. Dar randuieste Domnul, in cele din urma, o manastire in care nimeni nu i'a acordat nici o atentie, nici macar o privire nu s'a intors spre el. Atunci, el a aruncat toiagul si a ramas acolo.

Problema se pune... oare s'ar mai gasi astazi un astfel de loc? Speram ca da.

:67::41::53: