Aprox. 400 de crime comise zilnic in Romania... pe banii nostri
 

400 de morţi...
Nu, nu este bilanţul vreunui atentat terorist, nici al unei groaznice calamităţi naturale din cine ştie ce colţ uitat de lume, ci este numărul aproximativ de copii ucişi (avortaţi) zilnic în ţara noastră.
Nu mă credeţi?
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...e-psihologica/
Şi-l mai acuzăm pe Irod cel Mare pentru uciderea pruncilor din Betleem. Aceluia îi va fi mai uşor la judecată decât nouă, celor care, fiind creştini (deci, cunoscători ai voii lui Dumnezeu), îngăduim, prin indiferenţa noastră, ca zilnic, în ţara noastră, în chiar oraşele în care trăim, să fie omorâţi, chiar din bani publici (deci, contribuim şi noi la asta, în mod indirect), sute de copii nevinovaţi. Aceia, chiar dacă nu au oficial dreptul la viaţă, sunt fiinţe umane asemenea nouă şi (ceea ce spun se poate verifica printr-o simplă ecografie), trăiesc, sunt fiinţe distincte de organismul matern în care se dezvoltă (dacă sunt lăsaţi). De vreme ce le bate inima, respiră, mişcă, cum poate spune cineva că nu sunt vii, că n-au viaţă în ei? Nu este necesar să ai cunoştinţe ştiinţifice, pentru a înţelege că un ceva apărut din relaţia trupească a doi oameni, un ceva care se dezvoltă, care are toate caracteristicile unui organism viu, trăieşte, are o viaţă distinctă de cea a mamei. Este atât de simplu, atât de evident!!
Îi mai acuzăm pe cei care, creştini fiind, aveau sclavi. Da, aveau sclavi (ceea ce, cu siguranţă, constituia un păcat foarte grav, strigător la cer - încălcarea libertăţii şi a demnităţii semenilor). Totuşi, în multe familii sclavii erau trataţi uman şi, cel puţin, nu erau ucişi fără milă.
Hristos Dumnezeu S-a sacrificat pentru noi, iar noi, contrar exemplului oferit de El, îi sacrificăm pe alţii pentru jalnicul nostru confort pământesc. Iar dacă ne considerăm creştini şi nu participăm nici într-un fel la această crimă legalizată, asistăm indiferenţi, uitând că "cine asistă impasibil la o crimă este..." Doar cei de la Provita se implică în apărarea acestor copilaşi nevinovaţi, Dumnezeu să le binecuvânteze misiunea!
Să nu uităm că Domnul, când S-a întrupat, a devenit Copil din dragoste pentru copii. El nu S-a întrupat direct la vârsta maturităţii (deşi, fără îndoială, I-ar fi stat în putinţă), ci a ales să Se facă mai întâi Prunc şi să crească la fel ca toţi copiii. Să nu uităm că ceea ce facem unuia dintre aceşti fraţi ai Săi preamici Lui Însuşi Îi facem (cf. Mt25).
Doamne Hristoase al nostru, ajută-ne să nu ne mulţumim a evita răul, ci să ne ferim şi de păcatul nepracticării binelui pe care-l putem face! Să nu ne spui, Doamne, la Judecata Ta: "în pericol de moarte am fost, iar voi nu Mi-aţi venit într-ajutor nici măcar printr-un cuvânt creştinesc adresat celor care voiau să Mă ucidă, căci întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut"!

Laura Stifter

Trist..... dar adevarat.

A fost cineva in vreo clinica de ginecologie sa vorbeasca cu femeile de acolo, care ar dori sa faca avort?
A salvat cineva vreun copil pe cale sa fie avortat si l-a crescut el insusi, in locul parintelui care trebuia sa o faca?
Asa, un sfat bun cred ca orice crestin practicant ar da, daca i s-ar oferi ocazia, dar fapte, mai greu... E o jertfa mare sa cresti un copil, cu mult mai mare decat aceea de a-i da viata sau de la a-l salva de la moartea fizica.

Aşa este, subscriu întru totul!
Dacă fiecare familie creştină ar înfia câte un copil orfan sau abandonat, s-ar desfiinţa toate orfelinatele din România şi s-ar reduce drastic numărul de avorturi.
Să medităm mai ales noi, cei foarte tineri! Să medităm şi să acţionăm!

Am mari dubii că s-ar reduce numărul de avorturi pe această cale. Doritori de copii sunt mulţi, e coadă mare la autorităţi, cu liste de aşteptare, cu tot. Deşi legea, în mod absurd, nu permite "cumpărarea" unui copil, părinţii doritori de înfiat copii plătesc "pe sub mână" mamelor sume în jur de 8000 de euro pentru ca ele să semneze că sunt de acord cu înfierea. Deci, mamele care fac avort, nu o fac pentru că nu ar fi nimeni doritor să le preia copilul, ci tot ce îşi doresc ele este să termine cât mai repede cu acest "accident" care este sarcina.

Eu am propus candva, parca la sfarsitul anului trecut, sa ne adunam mai multi si sa mergem la un orfelinat din Bucuresti, sa ii vedem si sa ne jucam putin cu micutii. Foarte putini au si raspuns la apel.

Cât de trist! :(
Dar mă întreb: dacă şi-au abandonat copiii, de ce nu sunt măcar de acord să-i dea spre adopţie, să le ofere şansa de a creşte într-o familie?... :(

Birocratia! Banuiesc ca se referea ca cei care vor sa adopte un copil de la stat intampina dificultati.

Da,eu am avut exemplul asta chiar in familie!
Cu multi ani in urma,bunicii,matusa si unchiul meu au oprit o femeie tanara de la avort(o cunosteau),spunandu-i ca nu este sfarsitul lumii daca a ramas insarcinata nefiind casatorita(saraca femeie,a fost lasata de izbeliste cand a trambitat ca este insarcinata).
Ei s-au oferit sa ajute si mama si copilul si chiar s-au tinut de cuvant.
Foarte frumos exemplu am avut din partea lor,Domnul sa-i odihneasca cu dreptii!

Cred ca este dovada cea mai nepretuita pt aproapele,aceea de sprijin la ananghie cand diavolul te impresoara cu cele mai dulci si"nevinovate" solutii!
Cat este de simplu sa faci asta dar cat de greu sa iei decizia pe termen lung?!??!

Cred ca cele mai multe tinere avorteaza de rusine!!!!Nu pot face fata presiunii generate de o anumita conduita sociala(daca ai copil fiind necasatorita,esti o lepadatura).


Daca societatea ar fi crestina cu adevarat nu ar mai judeca aspru greselile celorlalti si nici nu si-ar permite sa-si bata joc de oameni mai...naivi!
Multe tinere sunt terorizate de autoritatea nefireasca a familiilor lor;desi ce conteaza mai mult in ochii Lui Dumnezeu decat sa-ti ierti fiica pt greseala facuta si s-o ajuti pe acest drum insinuos?!?

In concluzie,si parinti si copii se feresc de rusine,de dezaprobarea sociala si de ironia cunoscutilor.Majoritatea parintilor fac educatie sexuala prin teroare:"daca ramai insarcinata te dau pe strada",fara a atinge niste resorturi mai subtile ale vastei probleme care este sexualitatea.
Atata stiu unii,nici ei nu au avut parte de mai ample explicatii si divagatii.
Uneori necazurile se tin mana-n mana cu prostia,si prostia are niste note de plata...mama,mama!!!