Ce profesie v-ar placea sa aveti?
 

Buna tuturor,
Am stat si m-am analizat in ultima vreme, mi-am analizat viata. Sunt intr-o stare f proasta care e alimentata de multe lucruri si imi gasesc cu greu echilibrul. Nu imi mai gasesc exuberanta de alta data (asta daca consideram ca am fost eu exuberanta vreodata) si nici puterea sa zambesc si sa fiu placuta cand ma intalnesc cu oameni cu care alta data aveam o relatie, fie ea chiar si doar o conversatie, buna si asta datorita profesiei pe care o am si care nu-mi hraneste deloc sufletul. Pe mine, munca care o fac acum nu ma pune deloc in valoare, ma simt total nemotivata si mai mult decat atat de cele mai multe ori lucrez 7 zile pe saptamana, in medie 10 ore pe zi din aceasta cauza nici nu reusesc sa separ f bine serviciul de viata personala
Mi-as dori f mult sa profesez in invatamant, imi plac mult copiii si chiar am facut studii in domeniu, dar, in acelasi timp, cu salariu din invatamant, n-as reusi sa ma intretin singura. De asemenea, mi-ar placea sa am alaturi oameni cu aceeasi mentalitate pe care o am eu...e f greu sa fii privit ca un ciudat la serviciu pentru ca tii post sau pentru ca mergi duminica la Biserica si alte lucruri asemanatoare.
Sunt multe de spus, dar as vrea sa discutam despre ce profesie sau ce functie v-ar placea sa aveti. Daca vreti, puteti sa mentionati in ce domeniu lucrati acum,daca nu discutam doar despre ce v-ar bucura sufletul-in ce domeniu ati profesa cu drag.
Astept sa dicutam despre acest subiect.
Doamne ajuta !

Din cite stiam, salariile in invatamint s-au marit la aprox 2000 de lei sau chiar mai mult , nu?
Tu, cam de ce suma ai nevoie pentru intretinerea ta?

salariul in invatamant e cam de 900-1000 de eli pt cei cu vechime pana in 10 ani si fara grade. Pt. cei cu gradul I si cu vechime asemanatoare e pana in 1500 lei
Salariul de 2000 il ai cam dupa o viata in invatamant.
Nu prea e de invidiat.

de astfel de salarii in invatamant stiu si eu.

maniucu,
Te inteleg perfect cum te simti. Am avut si eu servicii care pur si simplu ma sufocau, nu mai aveam viata personala, aveam impresia ca nu imi mai traiesc propria viata , ci pe a altuia. Am facut ce am facut si le-am schimbat pt. ca o viata am si e pacat sa mi se iroseasca asa. Nu pot sa iti dau acelasi sfat pt. ca nu iti cunosc situatia si mai e si criza asta cand e o binecuvantare sa ai un serviciu , chiar daca nu ne place prea mult.
Pune-ti un ban de-o parte si cand s-o mai slabi criza, fa-ti curaj si cauta-ti un serviciu care sa iti ofere mai mult timp liber.

avand in vedere ca doar pe chirie dau 300 de eur la care se adauga si celelalte cheltuieli pe care nu le poti evita..cu siguranta nu m- as descurca cu un salariu de 8-9 mil cat as putea avea daca as intra in invatamant.

intr-adevar, nu e tocmai intelept de a renunta la serviciu in vremurile de criza, dar vreau un job care sa-mi aducá satisfactii ,sa plec la muncá de drag si sa mai am puterea sa vin acasa cu zambetul pe buze ..

gand la gand cu bucurie:)
chiar si eu ma confrunt in perioada asta cu probleme asemanatoare. sunt economist de profesie, dar m-am angajat ca educator din cauza ca cineva mi-a facut o oferta buna.*(10 mil plus reducere ptr unu din cei doi copii la gradi).problemele au aparut dupa ce am inceput serviciul:nu mi-a fost permis nici o initiativa, nici un proiect, toate au fost barate, inclusiv subiectele de la lectie.pe cat de drag mi-a fost lucrul cu copiii pe atat de mult m-au dezgustat toate astea, am inceput sa ma sint frustrata din cauza ca nu puteam sa pun in practica nici o idee.mi se tot resprosa ca sunt o incepatoare si ca nu trebuie sa mai iau in itiative. en fine.. ce sa mai zic. stau in dubii in prag de sarbatori ca nu stiu ce sa fac, mi s-a propus un post de ajutor de bucatar , pe 300 ron :(dupa sarbatori tot la aceeasi instituite. probabil voi accepta pana gasesc ceva mai bun. dar e sigur ca nu voi mai intra in sistemul asta NICIODATA! m-a dezgustat...

visul meu de o viata era medicina. si azi sufar ca nu am putut sa o fac din cauza ca m-am casatorit devreme, iar medicina ca si familist cu copii mici nu prea se imbina. asta e....

sper sa gasesc ceva bun, care sa imi pemita sa ma misc liber, sa imi ofera posibilitate inteprinderii de proiecte noi, sa fie pro creativitate, libertate de expresie. dar poate ca acestea sunt concepte utopice.

dar ms, ca ai deschis sb. mi-a prins bine sa mai zic cuiva ce am pe suflet

exista si asa ceva? ca eu nu mai indraznesc sa sper...

maniucu,
ti-am mai zis, te inteleg perfect. Sfatul meu e sa actionezi intelept, adica sa iti faci niste rezerve de bani care sa iti ajunga la cheltuielile macar pe 2-3 luni, doar asa te poti inhama sa iti dai demisia si sa cauti de lucru in alta parte. Si nu e obligatoriu sa te duci in alt domeniu , dar macar sa ai mai mult timp liber pe care sa il petreci cu familia, prietenii sau pur si simplu pt tine, pt sufletul tau. Cand te duci la serviciu, du-te cu speranta ca zbuciumul asta se va sfarsi intr-un viitor apropiat si ca va urma o perioada mai placuta. Eu asa ma incurajam cand nu imi placea la serviciu, imi ziceam ca trebuie sa mai suport un timp si apoi imi va fi mai bine.
Cat priveste invatamantul , ia-ti gandul. Din pacate, e un domeniu in care nu ai prea multe satisfactii, nici materiale, nici spirituale. Copiii nu mai sunt interesati de nimic, obraznicia atinge cote maxime, respect din partea nimanui...