Egalitatea intre Dumnezeu si diavol .
 

As vrea sa stiu , si apelez la voi cei de pe forum , daca Dumnezeu e egal ca si putere cu diavolul ?.Sincer nu cred ca Marele Dumnezeu se coboara la nivelul diavolului, si aici nu trebuie sa l subestimam pe diavol , dar pur si simplu Dumnezeu e cel Suprem , si din creatia Lui a iesit si ''arhanghelul razvratit''.Multi il vad pe diavol ca pe un dumnezeu ,numai ca este dumnezeul raului , al iadului .Sincer ,eu nu il pun pe diavol in egalitate cu Creatorul .

Dumnezeu e Atottiitorul. El are existenta prin Sine Insusi, iar cele create - vazute si nevazute - exista pentru ca participa la Dumnezeu. Diavolul nu exista prin el insusi, ci pentru ca il tine Cel ce l-a creat.
El este un tolerat, cum foarte frumos spunea Parintele Arsenie Papacioc. Prinde putere asupra noastra in masura in care ii permitem noi. El se leaga de noi, sau ne leaga de el prin pacate.
Ioan Gura de Aur spunea un lucru care mi-a placut mult, si anume ca diavolul e ca un caine legat. Te musca daca intri in zona lui de actiune.

omul il poate biruii pe spurcatul diavol cu smerenia.DUMNEZEU ESTE ATOTPUTERNIC.nu cred ca avea rost intrebarea,sa nu te superi.

Diavolul este o lectie profunda.

Diavolul este un obiect anatomic care trebuie contemplat si inteles in totalitatea sa, pentru ca intr-o mare masura ne oglindim in el.

Este arogant, fara caldura afectiva, poftitor, laudaros, sclifosit, mincinos, uneltitor, fricos...

Cu alte cuvinte este slab, pentru ca el nu se poate elibera de aceste "pasiuni", este robit de ele. Puterea diavolului consta in slabiciunea lui.

Ideea egalităţii dintre Dumnezeu şi diavol este o erezie condamnată de multe secole de Biserică: o idee de extracţie gnostică, care, la rândul ei, provine, probabil, de la păgânii maniheişti care locuiau aproximativ în teritoriul de azi al Persiei (Iranului). În Apus, asemenea idei au alcătuit osatura ereziei catharilor (albigenzilor), iar în Răsărit a ereziei bogomililor.

Noi credem că Dumnezeu nu este egal cu diavolul ca putere, din cauza, în primul rând, a deosebirii ontologice dintre naturile lor. Dumnezeu este spirit necreat şi dintotdeauna a existat Dumnezeu. Diavolul este spirit creat: el a fost creat de Dumnezeu (ca înger), prin urmare a existat un timp, anterior timpului istoric, în care diavolul nu a existat.
Fiind de aceeaşi natură cu îngerii, diavolii au toate capabilităţile îngerilor. Sunt organizaţi ierarhic, cetele diavoleşti fiind imagini (răsturnate) ale cetelor îngereşti. Ca şi îngerii, beneficiază, de exemplu, de agilitate, adică de capabilitatea de a străbate spaţii uriaşe în mod instantaneu. Şi noi, după viaţa aceasta, vom beneficia de acest lucru. Dar nu beneficiază de ubicuitate: numai Dumnezeu este omniprezent, pe când nici îngerii, nici diavolii, nici sufletele oamenilor nu pot fi omniprezente. Îngerii şi diavolii au ceea ce teologia catolică numeşte "proprietăţi praeter-naturale": de exemplu, pot cunoaşte anumite lucruri care se vor desfăşura în viitor. Dar, la resortul intim al sufletului omului, nu au acces. Ei pot şti exact când va avea loc un anumit eveniment în plan fizic, de exemplu un cutremur de pâmânt, dar nu pot şti dacă eu, atunci, voi căuta mai întâîi să îmi salvez propria piele sau voi căuta mai întâi să îmi protejez soţia şi copiii. Şi îngerii, şi diavolii, îmi pot face anumite sugestii şi, după caz, îmi pot trimite un gând bun sau unul rău, dar nu cunosc dacă mă voi mântui sau nu. Asta, numai Dumnezeu preştie.

Având putere îngerească, diavolul este superior, în această privinţă, omului. Cel puţin omului în trup. De aceea, este lucru înţelept să fie luat foarte în serios. O altă consecinţă a acestui fapt este că omul nu poate rezista singur în această luptă inegală: are nevoie de ajutor, ceea ce înseamnă să îi opună o putere cel puţin egală. Fără prietenia şi alianţa îngerilor, sfinţilor şi cu precădere a Sfintei Fecioare, a cărei putere o excede pe aceea a serafimilor şi heruvimilor, fără, mai ales, ajutorul lui Dumnezeu, omul nu ar fi capabil să respingă nici măcar atacul diabolic al ultimului clasat în ierarhia întunericului.

Şi cum poate beneficia omul de ajutor supranatural ? Cel mai mult, prin Sfintele Taine. Eliberat odată de robia diavolului, prin Botez, omul are nevoie în lupta sa cu diavolul, de-a lungul întregii vieţi, de asistenţa supranaturală, de unirea cu Cristos, pentru a se emancipa de Satana, de toate lucrurile lui, de toată slava lui, de toată slujirea lui.

Dupa Dumnezeu nu se poate pune semnul "=". Nu exista un egal al Sau.

Diavolul ravneste insa aceasta postura si ne inseala pentru ca noi sa-l credem astfel.

Daca Dumnezeu ingaduie ca anumite lucruri sa se intample, sa nu credem ca este neputincios. Imi este de ajuns sa-mi amintesc de episodul in care demonii ii cer lui Hristos permisiunea de a intra in turma de porci, dupa ce a avut loc tamaduirea celui demonizat, ca sa-mi dau seama cat de neputinciosi sunt diavolii fata de Dumnezeu.

per total am zice ca stim insa mai ramine sa stim amanuntele legate de ce poate face Domnul si cel rau nu.

de ex stim ca Dumnezeu face lucrari si fac si sfintii lucrari -posibile chiar mai mari decit cele aratate de Iisus.
dar si ce rau "imita" unele lucrari ,dar doar pina la o anumita limita sau in toate cele?
au avut fariseii dreptate cind ziceau ca acele lucrari pot fi facute si de cel rau?
-de ex vindecarile.
ei bine pina la urma care este aceasta limita?

exista vreun studiu teologic care sa aduca lumina in acest domeniu?

daca efectul aparent este identic cum deosebim noi in acest caz duhurile ?