Este bine sa ierti crestineste pe pacatos, dar in acelasi timp sa si mustri pacatul lui, pentru a nu starui in greseala. Aici facem diferenta intre pacatos si pacat. Deci, daca-l ierti pe fostul sot, atunci nu-i doresti raul, ci doresti doar sa-si indrepte greseala si sa constientizeze cat de cat responsabilitatea si misiunea de parinte. De asemenea, a-l ierta presupune sa nu-l ponegresti prea mult in fata copilului.

Dumnezeu, Maica Domnului, Sfantul Mina (ocrotitorul pagubitilor), Sfantul Stelian (ocrotitorul copiilor), Sfantul Nicolae (ocrotitorul familiilor) si alti sfinti la care ai evlavie sa te ajute sa-ti mantuiesti familia.

Sfantul Mina e grabnic ajutator ,veti vedea roadele in cateva saptamani.
Intr-adevar ,tatal nu trebuie ponegrit in fata copilului ,sa nu se simta copilul vinovat.

Aici sunt de acord. Poprire daca este angajat sau macar cota ce se cuvine din salarul minim pe economie daca nu este(faptul ca nu lucreaza oficial undeva nu prezinta o scuza din punct de vedere legal). Daca nu convine suma acordata de instanta se poate cere o majorare (motivata).

Cum a rezolvat'o pana acum? Eu zic ca ultima ei sansa e instanta!

Eu zic ca nu trebuie ponegrit deloc in fata copilului celalalt parinte, indiferent de situatie. Am vazut multe mame care isi varsa oful pe copil si au impresia gresita ca ii fac rau tatalui daca impuie capul copilului cu problemele lor( si cu infloriturile de rigoare)..E o grava greseala care raneste uneori iremediabil sufletelui copilului..
Un copil care oricum este traumatizat de divortul parintilor, trebuie sa creasca cu convingerea CA AMBII PARINTI IL IUBESC, chiar daca unul din ei a fost nevoit sa plece si chiar daca cel care ramane este nevoit sa-i ascunda adevarul..Parintele ramas are un rol esential! Este dator sa-si ocroteasca copilul/iii , sa-l/i sprijine si sa-l/i menajeze de "mizeriile" care apar uneori dupa un divort!

PS- nu am facut referire la doamna care a initiat topicul, ci am vb la modul general..

Daca demarati procedurile, nu o faceti cu avocati ca si daca o sa primiti niste bani pana la urma nu o sa ramaneti cu mare lucru + ura vesnica care o sa v-o poarte fostul sot.

O plangere la Parchet cred ca e suficienta desi cum se misca lucrurile in Romania nu stiu daca o sa obtineti mare lucru, probabil pe asta se bazeaza si avocatul care l-ati consultat si care probabil a promis ca o sa va reprezinte, o sa va duca de la o luna la alta si o sa va tot ceara bani pana cand aia 1000Euro cu care va este dator nu sa mai insemne mare lucru.

Pana la urma vorbeste cu un preot daca poti respecta ce iti spune si vezi ce iti spune. Inainte sa te duci la preot roaga-te lui Dumnezeu sa puna in gura dansului ce vrea Dumnezeu.
Eu va doresc la toti trei sa nu duceti lipsa de nimic si tie si fostului sot sa aveti servicii bune si durabile si sa va mantuiti cu totii si impreuna cu cat mai multi oameni.

Parca numa de avocat depinde totul, judecatorul niciodata nu intarzie cu nimic. Si apropo, avocatul nu mai poate sa ceara alti bani decat cei din contractul de reprezentare( ± cheltuieli cu deplasarea, cand este necesar, care intra in cheltuieli de judecata); nici macar onorar de rezultat( 10% din castig cum e in alte tari) nu are voie sa perceapa. Maicamea a lucrat odata pentru o batranica, care nu-si prea permitea cu 3mil pe 3ani... si la sfarsit tot clinetul a fost nemultumit ca judecatorul nu i-a acordat suma exacta care a cerut-o.

Se poate si invers, se poate orice...
 

La mine e invers: primul meu copil locuieste cu mama lui iar instanta a hotarat ca eu sa platesc o anumita suma de bani lunar, pe care de ani buni mama copilului refuza sa o ridice de la posta. Refuza si sa dea curs hotararii judecatoresti privind vizitarea copilului, asa incat eu si fiul meu ne vedem, practic, pe ascuns. Asa ne-am pastrat noi relatia ani de zile, in taina (de fapt stie toata lumea...), asa au trecut anii de gradinita, de scoala primara.
Ce inteleg eu de aici:
- uneori nu reusim sa depasim resentimentele fata de fostul partener si facem tot ce e posibil sa pastram conflict, razbunare, ura etc.
- copilul e de fapt mereu trecut pe plan secund, in spatele resentimentelor noastre, iar uneori e folosit doar ca mijloc de santaj;
- sufletul copilului e sfasiat, ranit grav, sufera micutii, sufera;
- ne putem indrepta, cat e omeneste posibil, greselile trecutului doar daca iertam greselile celuilalt si punem pe primul plan dragostea fata de copil (iar nu ura fata de sot ori sotie);
- e nevoie doar de putina bunavointa;
- daca patimim de pe urma relatiei de odinioara, poate ca am avut si noi un rol in raul savarsit... Iertarea celuilalt ne aduce pace noua insine si iertare din partea lui Dumnezeu.
Sper, doamna, ca veti depasi resentimentele fata de fostul sot si ca, in ciuda greutatilor financiare, nu veti da curs unor actiuni de razbunare. Acestea vor duce la rele si mai mari. Va rog sa ma credeti ca suport de 10 ani tot felul de persecutii de la fosta nevasta iar acestea m-au facut, paradoxal, pe mine mai intelegator si mai senin iar pe ea mai acrita si mai nefericita. Iertarea e un balsam sufletesc, resentimentul e precum rugina pentru fier: macina, distruge, uriteste. Alegeti sa fiti frumoasa si senina! Un strop de bunavointa, doar, si pun prinsoare ca pana si fostul sot isi va schimba pozitia! Veti avea si bani si multe altele de care aveti nevoie. Totul e sa incepeti cu detasarea de durerea trecutului. Prin putintica bunavointa, doar un strop. Eu va sunt alaturi si ma rog pentru Dumneavoastra ca sa puteti depasi ispita razbunarii. Ca nu e vorba decat despre asta, Domnul sa ne fereasca de ea.
Dumneavoastra si copilului: pace, har de la Domnul nostru Iisus Hristos, protectie si sprijin de la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. AMIN+

Secretul !
 

Nu pot sa inchei, totusi, fara sa va impartasesc "secretul" meu, "arma" pe care am folosit-o pentru a rezista, pentru a nu ma deteriora ca om sub presiunea atator necazuri iscate din neintelegerile cu fosta sotie.
Doamna, va spun cu toata sinceritatea, din experienta personala: cand a fost cel mai greu, cand nu mai era nici un chip sa avem o relatie omeneasca, ei bine: pur si simplu am mers la biserica, am plans mult si m-am rugat Bunului Dumnezeu sa aiba mila de ea, de noi si de copilasul nostru. De ani intregi ma rog pentru ea. Daca nu zilnic, in orice caz nu ratez nici o slujba la biserica fara sa ma rog pentru ea.
E o pace sufleteasca de nespus ca urmare a acestor rugaciuni, e bucurie cum nu va pot spune...
Din ce se poarta mai rau (din pacate are multa imaginatie pentru discordie...), din aia ma rog mai tare si ... sunt mai linistit. Iar ei ii merge tot mai bine, pe toate planurile (exceptind resentimentele fata de mine), slava Domnului! S-a recasatorit, are acum o fetita - bebelus, familia e prospera, baiatul nostru creste frumos.
Vedeti cate roade aduce o "simpla" rugaciune pentru cel care ne nedreptateste?...
Uneori, cand imi e greu totusi sa ma rog, pur si simplu ma silesc sa fac asta si, dupa cateva clipe,gata! Sufletul meu nu mai plange, ci canta! Si Domnului slava pentru toate minunile acestea pe care doar El ni le daruieste prin marea lui Dragoste. AMIN+