Caz rar, am nevoie de sfaturi!!!
 

Buna ziua!

Numele meu este Lia si e prima oara cand intru pe acest forum. Am o problema la care as vrea mult sa aflu parerile dumneavoastra si imi cer scuze de la inceput daca nu am ales discutia potrivita.
Sotul meu are o problema. Acum vreo 7-8 luni de zile am observat ca se roaga mai mult. Mi s-a parut totul in regula. Pe urma a inceput sa faca lucrul asta foarte des, la modul ca fiind implicat intr-o discutie, pur si simplu se intorcea cu spatele si incepea sa se roage spre stupefierea celor angajati in discutie. El se ruga cu voce tare dar nu puteai sa intelegi ce spune. Dupa ce a inceput sa faca lucrul asta tot mai des am reusit sa aud si eu ce spune. Nu era rugaciune! Singurul lucru pe care il facea era sa repete ''Doamne Dumnezeul Meu, Doamne Dumnezeul Meu, Doamne Dumnezeul Meu" sau " Tu esti Tatal Meu, Tu esti Tatal Meu, Tu esti Tatal Meu"! Acest lucru se intampla din ce in ce mai des, a inceput cu cateva secunde si acum tine si 10-15 min. in nenumarate momente ale zilei, nu conteaza ca pierde avionul, este asteptat sau intarzie undeva. Semn ca nu el controleaza rugaciunea asta! De asemenea instantaneu, oriunde este si in compania oricui este daca aude cuvintele dracu sau naiba, automat se intoarce cu spatele si incepe sa murmure. MAi precizez ca nu suporta sa fie atins atunci cand face acest lucru, daca se intampla sa ne tinem de mana, ma da la o parte aproape violent. De cate ori am incercat sa vorbesc cu el despre acest lucru, scimba subiectul si chiar ma face nebuna,nu mi-a spus niciodata ca se roaga, nu vrea sa vorbeasca, nu vrea sa recunoasca.
Astept parerea dumneavostra chiar si daca aveti pe cineva in familie care face asa sau ati mai auzit de un astfel de caz!

Va multumesc anticipat pentru raspunsuri!

mie nu mi se pare un caz, shi mai ales este interzis sa socoteshti pe cineva asha ca un caz de dosar, ci mie mi se pare ca procedeaza perfect... asha ar trebui sa procedez shi eu oridecate ori... am impresia ca altcineva decat Hristos-Dumnezeu ar fi tatal meu... shi sa tainuiesc pe cat posibil rugaciunea... este un frate "sarac in Duh" asha un nebun ca shi mine dar el e neviclean pecand eu am tot felul de viclenii ca sa-mi dezvinovatzesc pacatele, altora, ca pe ale mele nu vreau sa mi le vad deshi mi le-a daruit Duhul ca sa mi le vad shi sa ma pocaiesc, deci eu ma dau/tziu mare... pe cand el l-a Binecuvantat Dumnezeu cu rugaciune...

ce te face sa crezi ca nu e ceva in ordine? ca suntem prea obijnuitzi sa nu ne rugam ca sa fim lumeshti shi fireshti shi ushuratici?

pare ca il rapeshte Duhul... ca sa se roage shi sa lupte cu raul din el shi din ochiul sau...

Doamne fereste!,mie nu mi se pare deloc,ca procedeaza corect,ci mai degraba seamana a psihoza sau ceva de competenta psihiatriei,poate chiar a psihologiei in cel mai bun caz.
Ce aferant,sa consider o astfel de atitudine,normala,pe cine vedeti din jurul vostru,oameni credinciosi,fie ei laici sau clerici ca procedeaza astfel pentru starea de rugaciune?...Pe nimeni.
Ceva s-a-intamplat cu acest om,iar daca refuza categoric sa comunice cu cei apropiati,si deci,sa fie inteles,problema lui se va adanci,iar cei dragi vor avea de suferit,pentru ca astfel de reactii,mai ales bruste,te departajeaza de oameni,dar si de atributii.Plus ca reprezinta un semn de intrebare si faptul ca acest om a devenit astfel,dintr-o data,lucru ilogic.Eu cred ca este o diferenta intre a deveni credincios si a cauta calea Domnului,si cu totul altceva o deviere brusca in acest fel si sub aceste aspecte,descrise mai sus.Sa nu ne amagim prin faptul ca acest om se roaga,iar daca este vorba de Dumnezeu atunci totul este benefic si in semn spiritual,poate fi doar o fatada a unor afectiuni psihice,sau chiar a unor tulburari de ordin mai complex,cum ar fi farmece sau mai stiu eu ce.
Este evident ca acest om are nevoie de ajutor,are nevoie de un duhovnic,mai presus de orice are nevoie sa discute despre schimbarea lui,despre factorii care au determinat aceasta schimbare,mai ales brusca si mai ales care implica si anumite probleme de comportament fata de cei din jurul sau.
Eu te sfatuiesc,draga worldwide sa mergi la o manastire si sa povestesti unui duhovnic acestea,cel mai bine este sa mergi impreuna cu sotul tau,mai ales daca "este credincios",sa faci,apoi Paraclisul Maicii Domnului in fiecare zi ca sa-ti lumineze tie inima,si sotului tau,si intreaga voastra casa,sa chemi si un preot pentru a o sfinti pe-aceasta.Si abia cand epuizezi toate resursele cautarilor tale si vedeti ca situatia nu se imbunatateste deloc,ca o ultima incercare sa cautati si la competenta doctorilor psihiatrici,fiindca sunt unele lucruri care,chiar tin de acestia,iar daca esle nu sunt tratate din timp evolueaza si pot produce si mai multe ravagii si suparare,in timp.
Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvinteze!

Greu de spus, Lia. Ai vorbit cu un duhovnic bun?

Doamne-ajuta!

Lia, bun venit!

Ceea ce povestesti despre sotul tau nu pare a fi profilul unui crestin. Lipsa de comunicare cu tine, izolarea brusca si fara grija fata de cei din jur, faptul ca te-a numit nebuna nu sunt atribute ale comportamentului crestin.

Pentru sfaturi, cel mai indicat cred ca este duhovnicul tau.
Sotul tau are duhovnic? Pentru ca daca are, atunci o prima incercare de rezolvare e acolo.

In rest ma alatur celor spuse de Ory si poate, cateva zile intr-o manastire ca o regasire binemeritata v-ar fi oricum de folos.

Problema cea mai mare este ca nu stii ce anume a declansat aceste schimbari de comportament, iar sotul nu vrea sa discute despre subiect. Fara sa stii cauzele este greu sa decriptezi noile reactii ale sotului. De aceea, cel care cred ca te poate ajuta cel mai mult este duhovnicul.

Doamne-ajuta!

ce mai trebuie sa stiti
 

Ce mai trebuie sa stiti e ca sotul meu nu merge la biserica, nu are duhovnic, nu tine post si nu se impartaseste. Este un om cu frica de Dumnezeu! Lui nu ii sta in caracter sa ma faca nebuna, asta e problema. Il vad neajutorat in fata acestui lucru care i se intampla, parca nu e el, parca il cheama ceva, exact asta e descrierea, e ceva care il atrage mai mult decat orice si despre care nu vrea sa vorbeasca. E putin probabil sa fie rugaciune ceea ce face el!

Nu am vorbit cu un duhovnic, nu am avut ocazia! Poate imi puteti recomanda pe cineva din Bucuresti pana ajung la Manastirea la care obisnuim sa mergem din afara Bucurestiului.
Multumesc

Poate totusi are chemare si doreste sa se lepede de cele lumesti,de-asta nu mai tine cont de cei din jur

Sigur a avut un soc ceva,o intamplare care i-a schimbat viata si atitudinea.E foarte usor de inteles.

Nu pare deloc normal. Trebuie mers la un duhovnic bun zic eu.