Indreptatirea de sine
 

Am observat ca un principal obstacol in calea dobandirii pocaintei este indreptatirea de sine. Pacatosul are tendinta sa caute scuze pentru greselile facute. Chiar primii oameni, dupa caderea in pacat, cercetati fiind de Dumnezeu, s-au indreptatit: Adam a spus ca din vina femeii a gresit, iar femeia l-a invinovatit pe sarpe. Nici unul nu si-a asumat vinovatia.

Insa cei cu viata sfanta nu se indreptatesc, ci isi asuma chiar greselile altora. Citim, de pilda, despre avva Macarie Egipteanul urmatoarele:


Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie.

Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand : acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l!

Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis : pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand : iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut !

Si au zis parintii ei : nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i : vinde-le si le da femeii mele sa manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei.

Si cand a venit vremea ticaloasã sã nascã, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu nãstea. Si i-am zis ei : ce este aceasta ? Iar ea a zis : eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar.

Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei pentru care am venit aici.

Ce face rabdarea si acceptarea voii Lui Dumnezeu...

Unde lipseste gandul smerit si ascultarea isi face loc indreptatirea de sine.

Se spune ca ii ardem pe demoni smerindu-ne inaintea celorlalti, cerandu-ne iertare, chiar daca nu am gresit.

Intr-un articol, IPS Bartolomeu spunea despre Iuda "Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara,..." Acelasi lucru il putem spune si despre fariseu. Nu cred ca noi am fost ocoliti de chipul acestuia.

Daca Adam tacea macar, tot avea sanse mai mari sa nu fie alungat din rai si din odihna aceea dintai.
Dar el a inceput sa explice, justificandu'si fapta si punand in afara cauza/vina.

Adam era vinovat si s'a indreptatit, crezand ca'l poate pacali pe Dumnezeu, care nu putea fi pacalit.
Hristos era nevinovat si a tacut, chiar daca putea scapa din mana oamenilor, care puteau fi opriti.

Omul nostru este mai vinovat decat Adam, caci avand in fata amandoua variantele... tot pe cea gresita o alege.

Indreptatirea de sine , e mana in mana cu imaginatia ! Sa nu uitam ca ingerii cand au cazut si-au imaginat ca sunt cei mai tari , s-au indreptatit atat de mult pe ei insisi incat au intors spatele lui Dumnezeu . Imaginatia a fost , este si va fi arma cea mai des folosita in ispitirea noastra . Sa nu uitam niciodata aceasta legatura dintre indreptatirea de sine si imaginatie !

Omul nostru se naste cu reflexul indreptatirii de sine, mostenit de la protoparintele lui, Adam. Dar, prin Hristos, are sansa izbavirii de aceasta rea si paguboasa apucatura.
Dar, uniti cu Mantuitorul nostru, pastrand comuniunea cu El, vom primi puterea de a rezista ispitei justificarii propriilor noastre fapte meschine.

Adevarat, numai o viata traita pentru Hristos, cu Hristos si in Hristos ne poate da puterea de a birui lumea.
Lumea, in sensul ei pacatos, este precum un virus, cautand sa ocupe/sa imbolnaveasca ce nu este al ei.

Omul are o apetenta deosebita de a merge pe logica indreptatirii de sine, desi Mantuitorul ne spune ca cel ce doreste sa mearga dupa El, trebuie sa se lepede de sine.

Indreptatire de sine am vazut-o in modul cel mai accentuat la cei din biserica - de Pasti ei trebuie sa ia primii lumina, Sfintele Pasti, sa aiba scaune, ca de, ei sunt cei ce vin mereu la biserica.

Dar o atitudine de acest gen, e asemantoare cu fiul cel mare din Pilda Fiului Risipitor, care nu paraseste casa Tatalui, dar nu are nici castig ca traieste in ea, ii lipseste dragostea parinteasca, din cauza indreptatii de sine "de atatia ani iti slujesc si nu se cuvenea sa am parte si eu macar de un ied".