Dezbracarea vesmintelor peste credinciosi
 

Exista obiceiul in unele biserici ca preotul, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, sa se dezbrace de vesminte si sa le puna peste credinciosi. Din cate stiu este necanonic acest lucru. Singurul vesmant liturgic care poate fi pus peste credinciosi este epitrahiulul. Ar trebui sa se tina seama de faptul ca imbracarea si dezbracarea vesmintelor se face numai in Sfantul Altar.

In care biserici exista acest obicei? Intreb caci eu nu stiam de el si nici nu am vazut asa ceva unde am fost. Ce de chestiuni se mai inventeaza.

Pe site-ul uni parohii am găsit următoarele:

Subscriu asertiunii.
Circul in Biserica nu este de dorit.
Calea iertarii si a tamadurii este clar aratata de filocalie: Sfintele Taine. Diversele "artificii" fie ale preotilor fie ale credinciosilor... "talismanele" sunt inutile... sunt "deliciul" demonilor.

Nu trebuie confundate obieciurile cu Sfanta Traditie. Sunt multe obieceiuri dracesti... pusul banilor pe ochii mortului, talismane etc. Explicatii care sa imbine paganismul cu ortodxia filocalica, evident ca se vor gasi... vai insa de cei "fraieriti" in acest fel de demoni, cu "ajutorul" direct sau indirect al preotilor "circari". Toti trebuie sa ne smerim, toti trebuie sa ne pocaim, inclusiv ba mai ales preotii. Ei trebuie sa lumineze prin exemplul lor de viata... nu prin uniforma (epitrahil) caci la judecata Hristos nu judeca epitrahilul ci pe cel ce a conlucrat cu el.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

De multe ori mi-am pus întrebarea: Cum e mai bine faţă de Dumnezeu să procedezi când observi o neorânduială în Biserică, la un mirean sau chiar şi preot? De cele mai multe ori am zis Doamne miluieşte-l şi am mers mai departe. Oare am procedat corect?

Sfintii Parinti spun ca trebuie sa ne conduca constiinta noastra in toate situatiile.
De multe ori este bine sa pastram tacerea... de multe ori este bine sa vorbim, sa mustram... insa avand in vedere nu omul ci pacatul, patima si duhurile necurate.

Nu trebuie sa acuzam, sa demascam omul fie preot fie mirean ci pacatul, patima, duhurile necurate. Aici trebuie intelepciune duhovniceasca... caci nimeni nu este fara de pacat, nici un om, fie el si preot... si cel mai mare pacatos, fie si preot se poate pocai.

Astfel in toate cazurile sa avem in vedere pocaita, semerina. Sa nu fim parasi (acuzatori) ai omului (fie si preot) precum satana dar nici sa lasam ca Biserica si oamenii din biserica sa fie derutati... avem indrumar in filocalie. De asemnea trebuie sa fim intelepti sa actioneam intotdeauna corespunzator avand grija de mantuirea noastra. "Cearta, mustra indeamna... avand grija sa nu cazi"...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Am auzit de tot felul de obiceiuri din biserica.
Mai ales legat de Daruri.
Nu sunt lamurita si am vazut ca unii oameni chiar cer aceste obicieuri.
De ex. sa treaca preotul peste o persoana, sau un copil, cand iese cu Darurile,
acestia fiind culcati pe jos, sau altele.

Nu stiu, nu ma pricep. Dar ma intreb de unde stiu oamenii de asemenea obiciuri? Nu cumva din batrani si din biserica, pe la tara?
Scrie ceva pe undeva?

Si da, problema este totusi cand si cui si cum sa atragem atentia.

Când văd astfel de obiceiuri, cum sunt atingerea de veșmintele preoților sau pășirea cu sfintele daruri peste credincioși, îmi amintesc de obiceiul mulțimilor care își așterneau hainele ca să treacă Mântuitorul peste ele, sau care se vindecau atingându-se de veșmintele Sale sau ale apostolilor, ba chiar și numai de umbra lor. Nu mi se pare diferită nici atingerea de sfintele moaște.

Când gesturile astea sunt făcute cu credință sau doar cu speranță nu cred că trebuie să le privim ca fiind greșite. Doar știm că Dumnezeu sfințește și materia, iar harul Său se dă și în aceste moduri. Cred că e vorba de o bogăție a formelor de manifestare ale harului.

Problema este, cred, atunci când omul face aceste gesturi în încercarea de a dobândi ajutor dumnezeiesc din afară, fără participarea lui, fără rugăciune sau post, fără să participe cu toată ființa, adică inclusiv cu sufletul și cu mintea.

Mai rau este atunci cand omul se rezuma doar la aceste gesturi si pierde din vedere importanta Sfintelor Taine - nu se mai spovedeste, nu se mai impartaseste, nu mai participa la Maslu ... se multumeste cu aceste atingeri.

... si ocolind mai mult sau mai putin Sfintele Taine, Sfintele Slujbe.
Taina Sfintei Euharistii este modalitatea de unire deplina cu Hristos Iisus. Euharistia este tinta, inima, scopul Sfintelor Taine.
Omul trebuie sa faca totul pentru a se mentine in starea de Euharistie (chiar daca este oprit pentru o perioada de catre Pr Duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii).
Degeaba isi risipeste omul energia cautand sa atinga Preoti, Sfinti, Moaste daca nu cauta Euharistia.

Intr-adevar trebuie discernamant duhovnicesc, nici sa facem tulburare in Biserica la Sfintele Slujbe sa nu mai poata preotul sluji... sau sa impiedice de careva cu Sfintele Daruri la intrarea in Sfantul Altar.
Atat preotul cat si credinciosii sunt datori sa pastreze ordinea. Oare este spre ajutor in mantuire sa rupem hainele de pe Preot, sa il impingem sa cada din Sfintele Daruri pe jos...?
Nu este mai bine sa "cautam pacea si sfintenia fara de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu"(Evrei 12,8) in ordine, astfel incat fiecare om din Biserica sa poata ajuge la Sfintele Taine, sa sarute Sfanta Evangelie, Sfintele Moaste, Sfintele Icoane, Epitrahilul...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.