Cicatrizarea
 

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

Pana gasesti o porumbita asa de speciala incat sa inlocuiasca fantoma aceea, pe care sa o iubesti si mai mult.

Eu m-as hazarda să spun că fantoma porumbitei se va estompa semnificativ, spre disparitie, când vei găsi femeia potrivită să îti fie sotie. Iar când îti vei tine copilul în brate pentru prima oară, slabe sanse să mai apară vreo fantomă

Doamne Ajută!

Mă guguştiucule da' tu altă treabă n-ai decât să atârni în trecut?

Cand te ia...te ia...Dragos. Melancolie, nostalgie, boemitate...mna...poate am suflet de artist. Rational sunt stapan. Inca nu am reusit sa imi cobor ratiunea-n inima...

Da...poate trebuie o alta porumbita sa inlocuiasca fantoma...

Fara Dumnezeu, orice iubire moare. (...) Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti. - http://www.formula-as.ro/2011/973/as...rea-oasa-13840

Dacă ești porumbel, s-ar putea să nu-ți treacă în veci. Nu știu dacă porumbelul își poate uita porumbița; în orice caz, nu înainte ca ea să moară.
Dar nu cumva să fii gânsac și să te fi îndrăgostit de gâsca altuia, iar apoi să umbli viața întreagă, nefericit, în urma lor.

Cel mai rău ar fi să fii papagal. Părerea mea...:39:

Amintirea ei inca te bantuie pentru ca nu ti-ai luat Adio asa acum trebuie..se pare ca inca mai aveti de discutat niste lucruri, de elucidat niscaiva mistere sau frustrari...cand o sa se intample asta(o conversatie deschisa in care sa puneti pe tapet cine si cum a gresit si de ce nu a mers), ai sa simti ca ti s-a luat o piatra de pe inima.
Viitorul tau poate fi ok doar daca inchei cu trecutul.Si pentru asta ai datoria sa vorbesti cu ea...
Cat timp tu o vei idealiza asa, nu stiu zau daca alta femeie se va ridica vreodata la nivelul ei...O vei cauta doar pe ea in toate celelalte..fizic, personalitate, gesturi marunte...Poate merg prea departe cu presupusul dar am impresia ca iti place sa suferi..sa te autopedepsesti pentru niste greseli...
Nu degeaba se spune ca cea mai romantica iubire este cea care nu s-a implinit...Anii trec si tindem sa ne imaginam numai lucruri minunate despre acel om sau cat de perfecta ar fi fost acea relatie...Vezi ce face distanta si timpul?
Iubirea pragmatica, cand stai zi de zi cu partenerul si pe langa "indragosteala" de inceput, incepi sa-i descoperi si micile imperfectiuni, este iubirea sanatoasa..Pentru ca iubesti si ierti, esti iubit si esti iertat, si asta fara sa fii idealizat in vreun fel..Pur si simplu e de-ajuns sa fii tu..:)

Nu mai am nimic cu ea. Ea si-a urmat drumul, eu pe al meu. Ideea e timpul...cat timp e nevoie sa fii complet vindecat. 7 ani. Azi cand m-am trezit, dupa inca o noaptea halucinanta marcata de vizita fantomei, mi-am dat seama ca e prea mult. Nu stiu...exista vreo "legenda" despre cat dureaza? Rabdare, rabdare...