Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Intamplari adevarate (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5035)
-   -   - Ce cruce așa de grea spui că ridici? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=19451)

tavrion 12.11.2019 02:52:19

- Ce cruce așa de grea spui că ridici?
 
Odată a venit aici un om foarte supărat. Nu se înțelegea bine cu femeia lui. Atât de mult se dușmăneau între ei, încât nici la masă nu stăteau împreună să mănânce. Ei aveau și patru copilași, care adeseori căutau prin buzunarele lor să vadă dacă nu cumva mama lor le-a adus ceva dulciuri.

Adică se îndreptau spre divorț. El mergea pe la duhovnici, care îi spuneau:
"Răbdare, căci ridici o cruce mare". Mie nu mi-a plăcut aceasta.

- Ia stai! îi spun. Când v-ati căsătorit, vă iubeați?

- Da, mult. O adoram mai mult chiar și decât pe Dumnezeu, - îmi spune acela.

(Ia auzi! Mai mult decât pe Dumnezeu! Asta mi-a făcut o impresie urâtă).

- Eu, îmi spuse din nou, când era să mă însor, am cerut de la Dumnezeu să fie frumoasă, să fie bogată, să fie și cultă. într-adevăr toate acestea mi le-a dat Dumnezeu.

Acestea mi le-a spus. Și era acesta atât de robit de patima împreunării, încât se primejduia să-și piardă și sufletul! Da, se primejduia! De aceea și Dumnezeu și-a luat harul de la femeia lui, pentru a-1 ajuta să se mântuiască.

Atunci eu îi spun:

- Ce cruce așa de grea spui că ridici? Tu ești vinovatul. Slujești patimilor și ceea ce se întâmplă acum este o încercare trimisă de Dumnezeu pentru a te ajuta să te slobozești de patimile tale.

Chiar și în căsătorie este nevoie de înfrânare în patima plăcerii. Adică să se pună frâu iubirii de plăceri.

Părintele Paisie mi-a spus /
Atanasie Rakovalis - București: Ed. Evanghelismos, 2006

nobilissim 09.09.2020 13:07:04

Din aceeași carte:

- Părinte, citeam mai demult, că dragostea este un lucru bun și cu cât face
cineva mai des, cu atât este mai bine; căci cei care nu fac, dobândesc probleme
psihologice; căci atunci când cineva este tânăr trebuie să facă de două-trei ori pe zi,
pentru ca apoi la bătrânețe să poată face o singură dată.


- Ce sunt acestea, bre fiule? Cine le spune? Măi, măi! A venit aici un medic
străin, care merge la conferințe mondiale și spunea că înfrânarea este cea mai bună
pentru organism. Sămânța este foarte întăritoare. „Tinerii care au multe legături, și
pe unii ca aceștia îi cunoaștem ușor, îmi spuse, dacă își rup vreun os nu se vindecă
ușor pentru că nu au măduvă, deoarece aceasta s-a făcut ca apa”. Când vin tineri
aici la mine, eu îi cunosc. Ochii lor devin ca... (și mi-a arătat cum), memoria le
slăbește mult și ajung mai rău decât bătrânii. Vezi că li se strică și mintea? Este ca
și brânza, să spunem, care se face ca iaurtul, apoi ca laptele acru, după aceea ca
laptele, și dacă stăruiesc așa, ajunge ca apa
.


- Această dorință trupească, Părinte, este o dorință firească, care izvorăște
din trup, precum foamea, setea sau este patimă? Excesul ei este vătămător
(precum de exemplu nu mâncarea ci lăcomia este rea)? Această dorință în sine este
rea? Au avut-o și protopărinții noștri în rai?


- Este PATIMA! Ce altceva să fie? PATIMA... Izvorăște din cugetarea
trupească a omului. Dacă cineva este om duhovnicesc nu are astfel de dorințe. Nu
din neputință, nu că nu ar putea pofti, ci prin starea lui duhovnicească biruiește
pofta.

Toți oamenii au cugetare trupească. Iar aceasta se moștenește de la părinți.
Vezi, dacă vreun copilaș s-a născut din părinți trupești, încă copil fiind, el are astfel
de dorințe. Aceasta însă nu este nimic. Se vindecă. Pofta este fragedă ca și urzica,
încă nu s-a "înăsprit ca să devină spin, și se vindecă repede cu un duhovnic bun,
care să aibă însă discernământ și să înțeleagă ce se întâmplă, pentru că la început
toate răsadurile au numai două frunzulițe.

Toți oamenii, unul mai mult, altul mai puțin, au cugetare trupească. Unul este
30%, să spunem, duhovnicesc, altul 40, altul 60, iar cel mai mult care l-am întâlnit
era 75%. Numai Ioachim și Ana au fost cu desăvârșire oameni duhovnicești și
după rugăciune s-a născut cea mai nepătimașă creatură, adică Maica Domnului.
Aceasta am trăit-o, când eram la Sinai.


- în vedenie, Părinte?

- ... (a tăcut).

- Adică Ioachim și Ana au devenit cu totul desăvârșiți prin nevoință sau așa au
fost de la început?

- Gândul îmi spune că așa au fost de la început...

Moroco 09.09.2020 14:46:47

1. Era unul care s-a nemulțumit și a cerut de la Dumnezeu să-i dea o cruce mai mică, mai ușoară că nu mai putea duce atâtea.

Părintele l-a dus întro încăpere plină cu tot felul de cruci de sfinți, de părinți, de drepți, de creștini, de călugări, de mireni, de tot felul de oameni. Omul văzându-le caută el ce caută și găsește așa o jumate de cruce, mică cât un bob de orez și se luminează. Zice: iată părinte, vreau să mă și smeresc, roagă-L pe Dumnezeu să mi-o schimbe pe asta pe care o am acuma și să mi-o dea pe aia mică fiindcă nu mai pot să rabd și vreau să mă și smeresc.

Se aude un îngeraș: Domnul vă răspunde că nu poate asculta rugăciunea părintelui... pentru că jumătatea aia de cruciuliță mică cât un bob de orez e defapt crucea de azi a omului nostru. A avut o cruce mare și frumoasă ca orice creștin însă a ajuns așa de mică din cauza ”smereniei”.

2. Omul nu-și dă seama niciodată de realitate, se plânge că e singur și că a fost singur toată viața lui și suferă și se nemulțumește. Domnul îi zice: uită-te îndărăt. Da Doamne, văd că sunt două perechi de urme, dar de ce atunci când îmi era mai greu a rămas doar o singură pereche? De ce m-ai părăsit Doamne tocmai când îmi era cel mai greu, de ce m-ai lăsat singur tocmai când am avut cele mai mari probleme și încercări? Dragul Meu, nu vezi că urmele alea-s un pic mai adâncite? De ce Doamne? Păi, pentru că tu n-ai mai rezistat, te-ai pierdut și ai căzut de fiecare dată iar Eu ce era să fac? Te-am purtat în brațe până a trecut greul.

Deci nu contează cât de mare și grea îți este crucea ci cât de îndelungă și frumoasă îți este răbdarea.

(Nu-i astăzi ci în Cer e peste 13 zile sărbătoarea sfinților părinți Ioachim și Ana. Frumoasă a fost crucea și răbdarea lor căci au fost auziți de Dumnezeu și drept mulțumire au dăruit fetița, rodul iubiri lor, lui Dumnezeu. Dragostea și răbdarea lor nu este una egoistă. Cu sacii în căruță, cine s-ar mai fi ținut de Cuvânt?)


Ora este GMT +3. Ora este acum 17:46:30.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.