Da, ale celui bătrân (Constantin Galeriu). Cel tânăr e nepotul său și se numește Cristian Galeriu.
Eu pun pe blog cam săptămânal câte o predică (dacă am, și ale praznicelor), dar dacă te interesează unele anume sau chiar toate, se găsesc pe arhiva ortodoxă, atât audio cât și text. De multe ori, în format text ele sunt publicate și aici pe sait.

Multumesc. Mai bine text. Dvs. mergeti la Sf. Silvestru? Il cunosc pe Pr. Cristian, am lucrat in zona. Sunt curioasa daca vine cu ceva noutati.

Da, am mers acolo în ultimii ani ai părintelui (cam din 1998 până în 2003). Pe părintele Cristian nu prea l-am auzit predicând, pentru că nu prea am mai mers acolo. Am înțeles că se inspiră din predicile bunicului.

Noutăți? Știi ce spunea Părintele despre faptul că lumea e însetată de nou? Că singurele noutăți autentice sunt Nașterea Domnului și Învierea.
Pentru mine predicile Părintelui sunt mereu noi; nu le epuizez înțelesurile niciodată. De fiecare dată când le ascult mă mișcă profund, mă pun pe gânduri, mă luminează. N-au cum să se învechească. Și cred că așa e orice cuvânt străbătut de har: mereu viu.

Apropo de subiectul acesta, m-am tot gandit si cred ca si eu am ingropat talantul de frica sa nu-l pierd. Problema e ca l-am ingropat asa adanc, ca nici nu mai stiu unde e si nici nu vreau sa-l mai dezgrop. Mi se pare ca valorile lumii din ziua de azi s-au inversat, iar lumea il slujeste mai mult pe diavol decat pe Dumnezeu, chiar daca sustine contrariul, iar eu nu vreau sa-mi pun "talantul" in slujba acestuia, mai bine nu mai slujesc pe nimeni. Nu sunt de acord cu ce zice lumea "sa te faci frate cu dracu pana treci puntea". Ma indoiesc ca dracu chiar va ajuta pe cineva vreodata sa "treaca puntea".
De fapt nu sunt sigura ca l-am ascuns sau ca l-am pierdut e foarte posibil sa nici nu-l fi primit, sau sa mi se fi luat inapoi.

Si totusi un alt subiect imi sta pe creieri. Cel cu tanarul care vroia sa-I urmeze lui Cristos(pilda de acum cateva saptamani). Cel care nu s-a multumit sa fie un bun crestin si sa urmeze cele 10 porunci, ci a vrut desavarsirea, sfintenia, iar cand Mantuitorul i-a spus ce trebuie sa faca pentru asta, a batut in retragere.
Eu, sincer, parerea mea, cred ca in cazul acesta a fost un exemplu de trufie, de ravna nesocotita din partea acelui tanar. Ba mai mult, poate chiar o cursa a celu rau, care urmarea pirederea unui suflet cinstit si bine intentionat.
Parerea mea e ca nimeni nu ar trebui sa incerce, sa isi propuna sa faca mai mult decat simte nevoia si puterea si dorinta sa faca, din sufletul lui, personal, chiar daca "asa i se cere", "se cade", "se cuvine", sa-ti depasesti conditia familiei din care provii, sa demonstrezi ceva, sa ii depasesti pe ceilalti, si sunt numeroase exemple in literartura despre astfel de ambitii care au dus la pierzania unor suflete.

În primul rând că acela nu era creştin. El ţine legea cea veche şi simţea că nu-i este de ajuns.
Da, a bătut în retragere, dar Sfinţii Părinţi ne spun că s-a gândit şi a meditat la cele spuse de Mântuitor cca un an, după care I-a urmat devenind episcop.

Bravo lui, dar important e ca a facut ceea ce a facut din proprie convingere (si din dragoste pentru Domnul), nu pentru ca asa era la moda pe vremea aia. De fapt, dupa cele intamplate Mantuitorului, nici nu prea aveai cum sa-L urmezi fara sa prevezi consecintele, doar daca era "la moda" rastignirea.
Pe bune, parerea mea e ca unii oameni, "bine" intentionati din punctul lor de vedere, pot folosi invataturile lui Cristos in scopuri pur egoiste. De exemplu : "da-mi camasa de pe tine, ca asa a spus Domnul; si oricum, daca nu mi-o dai te bat si ti-o iau, sau, nu mai suntem prieteni, sau, nu esti un bun crestin. Eu personal nu cred ca asta a vrut El sa se intample; cred ca a vrut sa dam de bunavoie, fiecare dupa putinta, nu sa raspundem cu supunere si cu frica la santaj. Chiar crezi ca ii faci un bine omului aluia? Sau i-o dai si zici in gand "sa te bata Dumnezeu, talharule!"

Faptul ca tine legea era un lucru bun, la care Domnul Iisus Hristos l-a incurajat (Matei 19:17). Dumneata nu mai pazesti aceasta lege (pe care o numesti ca fiind veche)? Nu mai pazesti poruncile pe care le-a amintit Hristos tanarului (sa nu ucizi, sa nu preacurvesti, sa nu furi, etc)?

Alta era problema (si o avem aproape toti, chiar daca ne dam crestini). Suntem legati de lucruri pamantesti (in special de avere). Daca nu suntem capabili sa lasam totul, atunci vom ramane lipiti de aceasta lume si nu vom mosteni viata vesnica.

Vedeti exemplul lui Avraam. Era foarte bogat si traia in confort (descopririle arheologice demonstreaza ca in zona Ur-ului existau cladiri moderne, cu canalizare si alte utilitati). Iar Dumnezeu ii spune sa iasa din casa lui si sa traiasca la cort. Iar Avraam nici n-a cartit (cum afacut tanarul bogat). A facut bucuros ce i-a cerut Dumnezeu. Era in stare sa se lepede de orice era pamantesc. Nimic nu-l lega de acest pamant. Cerul era nadejdea si tinta lui.

Adventul a fost si este secundar (sau chiar ignorat). Un exemplu este predica de care ati amintit dvs. Preotul deschide subiectul despre advent, dar deviaza spre alt subiect, nepunand accentul pe marea nadejde crestina a revenirii Mantuitorului.

Ca sa ma contraziceti, dati-mi un singur exemplu de predica in care a fost aprofundat subiectul revenirii Mantuitorului si invierii mortilor pentru viata vesnica. Desi, asa cum ne arata Sfintii Apostoli in nenumarate randuri, revenirea Mantuitorului si invierea reprezinta adevarata noastra nadejde, totusi acest subiect este ignorat (fiind amintit doar ca pretext pentru a trece la alte idei - cum e cazul predicii dvs.).

P.S. Cautati in epistolele Sfintilor Apostoli cuvantul nadejde. Vedeti de ce se leaga aceasta nadejde adevarata.

Ce-ai cu mine neicuşorule? Am zis eu ceva despre mine? Eu sunt prea nevrednic să vorbesc despre mine.
Cât despre cum numesc legea veche/nouă, nu eu am făcut-o, chiar Mântuitorul a făcut-o!