ajutor
 

nu m-am mai impartasit si nici spovedit de 24 ani ce trebuie sa zic la preot ?..tot?adica fiecare pacat detailat? ar insemna sa tin preotul vre-o2 zile...sau tipul de pacat care l-am facut..!

Este mai jos un topic despre spovedanie.E bine sa-l citesti.Daca tot ai luat aceasta hotarare e bine mai intai sa mergi intr-un magazin care vinde carti de specialitate si sa-ti cumperi un indreptar de spovedanie.
Iti faci o cercetare a vietii si notezi pe scurt pacatele ce le-ai facut.La spovedanie citesti din notita sau o dai preotului si el te cerceteaza unde crede ca trebuie lamurit cate ceva.
Daca imi permiti eu te-as indruma daca tot vrei sa faci o spovedanie amanuntita si sa pui inceput de pocainta mergi la o manastire,cauta un duhovnic care sa nu se grabesca si daca nu-ti da, cere-i canon.Fara canon nu te folosesti.
Indeplinest-ti apoi canonul cu rabdare.Daca nu reusesti din prima ia-o de la capat si vei reusi.
Sa te ajute Dumnezeu sa pui inceput de pocainta.Doamne ajuta!

Pacatele se numesc, nu se detaliaz decat daca preotul o cere. Nu trebuie sa-l smintim nici pe preot si apoi, avand experienta spovedaniei va intelege f repede despre ce e vorba...

Permite-mi, te rog, sa te intreb daca te referi ca un duhovnic calugar e mai potrivit. Si daca da, de ce? Pentru ca eu am patit ceva oarecum ciudat intr-un caz asemanator si sunt inca putin nedumerit.

Multumesc.

va multumesc tuturor
 

oricum am citit indreptarul spovedaniei si am inteles deja ca trebuie sa-mi scriu pe ceva ce tip de pacat am facut in toata viata .eu neimpartasindu-ma decat odata in viata mea va dati seama ce car in suflet.ce nu stiu cum sa fac este ca sunt unele pacate de care nu ma pot lasa cum ar fi fumatul iar altele din obisnuinta stiu ca gresesc iar sau daca preotul i-mi da canon si nu pot sa-l respect intru-totul,nu se duce pe apa sambetei toata incercarea mea?in familie toti suntem crestini, credem in Dumnezeu dar nimeni nu a fost evlavios nu a participat la slujbe si n-a facut nimeni drumuri la biserica ,doar daca a murit vre-o ruda.va dati seama vreau sa-mi eliberez sufletul s-o iau pe calea bisericii dar nu stiu cat voi reusi sper sa ma ajute dumnezeu.

Cu Viciul Famatului , poti sa scapi, cum am scapat si eu, Vointa de a te lasa, si sa fii mereu constienta , cu fiecare tigara de indepartezi mult mai mult de cele sfinte, si iti totbati cate un cui in inima si in sanatatea ta.
si eu, am mai scris acatiste ca sa se roage si pentru mine si preotii ca sa fie mai puternica rugaciunea catre Domnul , ca sa ma intareasca a ma lasa de acel viciu.Si ii multumesc la toata lumea care a contribuit la rugaciune, pentru mine
Voiata conteaza
Doamne ajuta

si totusi
 

am incercat cu medicamente,nu numai o data ...sufar de ceva timp de depresie anxioasa,(viata a fost uneori un pic dura cu mine dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa nu cad in extreme)de cate ori am incercat i-mi da o stare de iritabilitate nervoasa apoi cad in depresie este foarte ,foarte greu mereu ma lovesc de chestia asta,poate daca as fi total izolata si fara acces la ele as reusi altfel cum?dumneavoastra cum a-ti facut?

Cu depresia nu este de gluma, pentru ca nu se scapa asa usor. Omul depresiv vede viata in negru, are o stima scazuta de sine. Iar atunci cand se hotaraste sa faca ceva pentru el, sa-si demonstreze siesi ca viata sa are valoare, ca inseamna ceva pentru semeni, stima de sine creste. Insa exact in astfel de momente bune orice suparare il poate arunca pe om inapoi in depresie, mai rau decat era inainte. Depresivul exact asta asteapta, un motiv pentru a se trimite singur inapoi la ura fata de sine.

Singura solutie e sa o iei iar de la capat si iar si iar, insa de fiecare data e mai greu urcusul, pentru ca dupa fiecare incercare esuata esti aruncat si mai departe in prapastia depresiei.

Asta e mecanismul vicios care afecteaza miliarde de oameni pe lume.

Am avut si eu momente din astea si stiu cum este. Cand suntem in depresie ne credem buni de nimic, incapabili de a face ceva pentru noi sau pentru ceilalti. Ne dorim sa vina cineva sa ne izoleze de vicii, de rele, de tot.

Sunteti dependenta de tutun. Ar fi minunat daca de maine s-ar interzice tigarile in lume. De voie, de nevoie v-ati lasa, nimeni nu v-ar mai putea intoarce pe drumul fumatului pentru ca n-ar mai exista tigari. Ar fi o garantie ca scapati de viciu.

Problema cu acest rationament este ca nu este valid. Nimeni nu o sa interzica tigarile de maine, invariabil o sa nimeriti mai devreme sau mai tarziu in cercuri de fumatori, o sa inhalati fum, o sa simtiti tentatia, va fi extrem de greu sa nu mai aprindeti tigareta cu gestul facut de mii de ori pana atunci. Organismul si mintea vor cere.

Nu va spun aceste lucruri ca sa va deznadajduiesc, este adevarul. Aceasta este calea dependentei de o substanta. Cand veti intelege ca nu este usor, cand veti putea cuprinde cu privirea anvergura initiativei de a renunta la tutun, cand veti intelege cat de greu este, abia atunci va veti putea apuca de "munca".

Cine va spune ca este usor, va minte.

Aveti de ales intre o viata (si o moarte) de canceros si o batalie extrem de dura cu tigarile. Eu as alege a doua varianta in locul dumneavoastra.

Am citit ca Dumnezeu ne cere sa dam din ce nu avem.Cand esti depresiva, incearca sa incurajezi pe altul si Dumnezeu iti va da si tie curaj.
Iar daca iti este frica de ceva, trebuie sa faci exact acel lucru, ca sa te convingi cca nu se merita sa iti fie frica.