preot/calugar cu har
 

Buna ziua,

Caut un preot/calugar cu har, vazator cu duhul, facator de minuni, clarvazator, inainte vazator, videcator sau cum ii mai numiti voi. Am nevoie pentru o problema personala pe care nu am putut sa o rezolv cu duhovnicul.

Va rog sa lasati si un numar (daca aveti) la cei pe care ii mentionati. Va multumesc!

Doamne ajuta!

Înainte de asta, ai nevoie să înțelegi pentru ce S-a jertfit Hristos. Poate că duhovnicul tău ar fi vrut să te ajute în sensul ăsta, dar trebuie ca și tu să ai urechi de auzit.
Cea mai mare minune, pe care o putem face noi înșine, este să renunțăm la dorințele noastre și să-L lăsăm pe Dumnezeu să trăiască în inima noastră.

Notati : Domnul Isus Cristos, tel: 0 800 77 77 77

Apel gratuit. "7" e numarul virtutilor care va ajuta sa intrati in contact cu el. Vreti sa stiti unde locuieste ? Au mai vrut unii. Raspunsul lui a fost "veniti si veti vedea". Ei bine, s-au dus si au ramas la el. Ioan 1:39.

Pe lângă recomandarea domnului Dragomir, o variantă pe care v-o învederez este să apelaţi la Preotul Isus Cristos prin intermediul unuia dintre preoţii care L-au slujit şi pe care El, prin intermediul Trupului Său mistic, Biserica, vi-l recomandă ca model de viaţă sfântă sau de preoţie. Mă refer, evident, la sfinţi.

De ce să apelez la un preot în viaţă, care poate fi controversat, când am la dispoziţie sute de sfinţi despre care ştiu cu certitudine că mijlocesc la Stăpân, făcători de minuni etc. ?

Este foarte greu sa recomandam preoti si duhovnici pentru ca fiecare are nevoie de altceva.
Nu toti preotii si nici toti credinciosii sunt la fel si nu se potrivesc.
Cel care mi se potriveste mie si imi face mie bine, poate ca tie nu-ti face bine si invers.

Cristian - nu toti preotii sunt asa cum a fost parintele Galeriu. El stia sa procedeze cu oamenii
Eu nu inteleg de ce trebuie sa gasim vina numai la credincios si sa-l bajocorim.

Pe un fir de la alt capitol, acela despre filme ortodoxe, scria cineva un comentariu al nu stiu cui, dintr-un link pus acolo.
Mi-a placut enorm.
Va rog sa-l cititi.

http://marturieathonita.ro/aceasta-l...ra-captivanta/

Este vorba despre iubire. Pur si simplu iubire. Iata un fragment:

"– Cand, ocupandu-ne cu activitatea misionara, discutam cu oamenii pe strada, cu ce trebuie sa incepem? Trebuie sa facem referire la Evanghelie sau trebuie sa vorbim in acel lim*baj care este mai clar, adica in limbajul laic? Insa, cu ajutorul lui nu poti exprima idei duhovnicesti inalte.

– Limbajul in care trebuie sa vorbiti este limba*jul dragostei. Slujiti aproapelui. Sunteti capabili de asa ceva? Inchiputi-va, daca in Sankt Petersburg… cate biserici sunt in Petersburg?

– Sapte sute.

– 700??? Si, avand 700 de biserici, orasul arata asa? Iar eu, vazand cum se imbraca oamenii seara, eram aproape gata sa cred ca orasul vostru ia parte la vreun concurs in a capata cea mai necrestineasca ca reputatie… Daca fiecare biserica din acest oras va gasi cinci voluntari, veti obtine 3500 de oameni, care ar putea, o data pe saptamana, sa mearga cate doi in diferite parti ale orasului si sa intrebe de-a dreptul pe fiecare om pe care il vor vedea: „Va pu*tem ajuta cu ceva?” – si asta ar fi de ajuns.

– Vorbiti despre asistenta sociala?

– Eu nu vorbesc despre asistenta sociala, eu vor*besc despre dragoste: „Pot face ceva pentru dumneavoastra?”Dragostea de aproapele exprimata in fapte concrete, practice, in primul rand ii va schim*ba radical pe insisi acesti 3500 de oameni si, de ase*menea, pe oricine cu care ei vor intra in contact. Ganditi-va la aceasta."

Nu e vorba numai sa-l inveti pe om Biblia si alte scripturi si psalmi, ci sa-l ajuti atunci cand are nevoie. E vorba de dragoste.
Pur simplu sa stai sa-l asculti si sa vezi ce este cu el si ce este de facut.

Exact asa mi s-a intamplat mie cu parintele Galeriu. Am fost intr-o situatie grea, de soc si solutia cea mai buna data de o cunostinta la care am sunat din disperare a fost: "Du-te la un preot. Unul pe care il stii mai nine."

Si m-am dus la parintele Galeriu. I-am spus problema si a stiut ce are de facut cu mine. Nu m-a certat, nu m-a facut nici necredincioasa si nici ca n-am urechi de auzit. Nu mi-a citit din carti.
Ne-am rugat impreuna, cu vorbele lui frumoase si calde si a stiut ce am nevoie. N-am vazut preotul in el atunci, ci psihologul, Omul.

Astazi cati sunt ca dansul?
Nu au timp, nu au rabdare, nu au bani etc.
Daca atunci, in situatia aceea m-ar fi ajutat alt preot? Nu stiu. Probabil ca nu.

Si eu as avea nevoie sa gasesc in tara pe cineva cu care sa-mi vorbesc problemele si sa ma sfatuaisca.
Preotul de aici nu poate, nu stie. E singur, in varsta, bolnav si sunt gramezi de oameni pe el. Sunt alte conditii aici cu biserica.

Si uneori mai ai nevoie si de o a doua parere, ca si la medic.

Eu sunt uimita cum alearga oamenii cine stie pe ce coclauri de munti la manastiri, sau in ce sat, dupa vreun calugar sau preot bun.
Probabil ca la biserica lor nu gasesc ceea ce cauta si au nevoie, mai ales iubire, rabdare, timp etc.

De acord că nu sunt toți preoții la fel, că unii sunt mai buni decât alții și că avem nevoie de cei buni, care ne acordă atenția cuvenită; dar nu mi s-a părut că Alexandru asta caută. Eu am înțeles că vrea un făcător de minuni, pe cineva care să-i rezolve o problemă personală.
Nu l-am batjocorit, totuși. Să ai urechi de auzit înseamnă să fii într-o stare de receptivitate, pe care dacă nu o ai, treci chiar și pe lângă duhovnici ca părintele Galeriu – care nu avea reputație de făcător de minuni sau de văzător cu duhul – fără să bagi de seamă.
E nevoie și de duhovnici buni, dar și de ascultarea noastră.

De ce oamenii nu mai alerga la Dumnezeu si Sfintii sai si au nevoie de pamanteni-musai-facatori-de-minuni?

Dumnezeu nu mai face minuni, Sfintii nu mai fac minuni, s-au lasat de meseria asta?

In situatii asemanatoare unii zic ca L-ar fi gasit pe Dumnezeu.

Nu neaparat ca inainte erau pagani, multi mai degraba ne multumim cu conceptul decat cu Persoana.
Si atat timp cat lucrurile par sa mearga cum vrem noi, nu realizam discrepanta.

Nu, tu i-ai scris partial frumos. Ma deranjeaza insa permanenta acuza la adresa oamenilor, ca nu sunt buni credinciosi, ascultare si alte cele. Dupa ce-i judecam?

M-a socat raspunsul lui Mihnea...

Nu stiu exact ce cauta autorul firului. Poate este ceva serios totusi.
Uneori chiar ne trebuie o minune de la Dumnezeu...

Lui AlinB - L-am gasit pe Dumnezeu?

Aici eu vad o problema.
Nu stiu exact pe cine cautam noi de fapt si pe cine gasim.
Pentru crestini Dumnezeu este in ei mereu.
Nu stiu exact ce cautam in biserica, pe Dumnezeu sau pe preot, sau alti oameni.
Aici este intrebarea.
De ce avem nevoie atunci de preot, daca noi il vrem numai pe Dumnezeu?
Ce poate unul si nu poate celalalt?
Pe Dumnezeu il avem mereu in noi si cu noi, il avem si acasa si ne rugam mereu la El.
Daca ar fi dupa cum spuneti voi, ar trebui sa fie biserica fara preot.
Sa mergem si sa ne rugam doar la Dumnezeu si Cei ai Lui si sa asteptam raspunsul lor.

Concret:
Cand vine cineva pe forum cu o problema/intrebare, il trimiteti la preot/duhovnic.
Cand cauta, ca acum, un preot/duhovnic potrivit, il trimiteti la...Dumnezeu.
Deci pe cine sa cautam de fapt? Voi mai stiti?

Multumesc, sophia. Ai spus exact ce gandeam. Unii sufera de pacatul mandriei si cred ca stiu mai bine ce cauti sau ce trebuie sa cauti. Intr-adevar domnul Mihnea are niste postari de groaza daca te uiti la istoricul dansului. Face mai mult rau decat ajuta. E bine sa nu le raspundem pentru ca o sa te judece si o sa faca flame si offtopic pana deviem de tot de la subiect. Nu stiu de ce presupun toti din start ca esti vreunul care nu s-a spovedit sau rugat niciodata si care cauta nu stiu ce vrajitor sau deschizator de carti.
Si uita ca pe vremea lor se duceau toti la Boca, Cleopa sau Parvu. Daca ai o problema fizica te duci la doctor. Daca ai o problema sufleteasca te duci la un doctor al sufletului. Unii sunt mai buni ca altii, la fel cum e si cu primii. Daca ai o problema mai serioasa nu te duci la doctorul din sat, cauti unul cat mai bun. Nu vedeti cum se duc politicienii in strainatate sa se opereze?
Nu cred ca e cineva pe forum care sa intrebe ceva serios fara sa fi incercat sa se roage mai intai, sa se spovedeasca/impartaseasca, sa se consulte cu duhovnicul sau, sa caute sfaturi la preotii din orasul lui, sa citeasca Biblia sau alte carti, sa cumpere si sa citeasca zeci de acatiste ale Sfintilor, etc. Sau sa incerce sa se indrepte si sa ii fie pe plac lui Iisus. Voi credeti ca ne sculam intr-o zi si ne gandim : hai sa intreb pe forum mai intai si dupa le incerc pe toate ? Probabil ca voi sunteti atat de desavarsiti ca doar spuneti rugaciunea inimii si imediat sunteti ajutati, nu?

Cine are urechi de auzit, sa auda. Dar, ma astept, asa cum ma asteptam si cand am deschis threadul, sa primesc in continuare mesaje rautacioase.

Multumesc! Am mai vorbit cu dansul si am primit sfaturi bune.

In cazul asta, trebuie sa mai vorbesti cu dansul. Nu neaparat pentru ce-ti va spune pe moment ci pentru rugaciunea pe care o va face pentru tine.
Doamne ajuta!

Exista anumite situatii de viata prin care trebuie sa trecem.
Vrem nu vrem, trebuie sa "platim" ptr unele lucruri care le-am facut mai demult, rau,poate din nestiinta.Necunoasterea este un mare pacat. Sau platim ptr unele lucruri care le-au facut parinti nostri.Spune clar in Biblie in cateva locuri, cand "platesc" cei care urmeaza.Poate vreti si exemple.Imi vine in cap Imparatul Solomon care dupa ce a avut legaturi cu foarte multe femei catre finalul vietii ajunge sa jertfeasca altor zei ,si ptr toate astea,Dumnezeu face ca urmasii lui sa imparta regatul Israel dupa el, nu ii lasa uniti si nu ii mai sustine cum a facut cu Solomon.
Trebuie sa platim sau poate sa invatam anumite lucruri.Si eu am avut situatii cand duhovnicul nu a stiut sa imi dea raspuns sau rezolvare la un anumit lucru,dar a trebuit sa trec prin anumite lucruri,ca epitimie(canon) ptr ceea ce am gresit candva.Epitimia(canonul) poate sa nu vina numai de la Duhovnic ,Dumnezeu il scoate in cale ptr curatirea omului.Si trebuie sa treci prin situatia respectiva ori ca vrei ori ca nu.
Imi vine in cap cum a platit Imparatul David ptr ce a facut cu Urie hetitul, dar nu vreau a fiu interpretat te miri cum, e numai un exemplu. Oricum el(imparatul David) da singur verdictul atunci cand prorocul Natan vine sa il certe."Omul respectiv este vrednic de moarte!" Se judeca de fapt pe el.
Regi 2,Cap 12.5-6(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=12).
Copilul lui plateste ptr el.Si apoi judecata de sus cap.12.11-13
Asta vine,(in cazul de fata prigonirea lui de catre fiul sau Absalom) ori cat s-ar fi spovedit
el, daca exista atunci taina asta a Spovedaniei,pedeapsa venea .

Legat de duhovnici toti sunt vindecatori.In Taina Sfantului Maslu toti au har.Toti pot
vindeca.Nu exista preoti nevindecatori.
Dar e bine ca ,cauti un duhovnic mai imbunatatit,cu care sa poti avea o legatura spirituala mai buna.Da, cand operatia e mai mare "doctorul"trebuie sa fie mai perspicace.
Doamne ajuta!

Spre slava lui Dumnezeu si spre incuviintarea faptului ca parintele Ciprian savarseste minunate vindecari, dau marturie ca, prin participarea la un Sf. Maslu la care a slujit si parintele Ciprian, am dobandit tamaduire sufleteasca de un pacat pe care-l faceam cu gandul.

Interesant este ca in ziua precedenta, fiind indeplinite toate conditiile care ma determinau sa fac acel pacat, desi statusem de vorba cu parintele, mai tarziu l-am savarsit din nou, pentru a nu stiu cata oara. A doua zi am simtit o dorinta de a merge iar la parinte ca sa-i spun despre asta. Sunand un prieten si spunandu-i ce gand am, acesta mi-a spus ca daca tot e vineri, as putea sa incerc sa ajung la Sf. Maslu, pentru ca va sluji si parintele Ciprian.

Am ajuns cand slujba era deja inceputa si-n ciuda aglomeratiei, am reusit sa ma strecor in randul din fata iar in timpul citirii Sfintelor Evanghelii aveam grija sa stau chiar langa parinte si sa ma ating de epitrahilul sau vesmintele acestuia. La un moment dat, un gand mi-a spus ca e destul, ca trebuie sa las loc si altora, asa ca m-am retras pana la terminarea slujbei.

Curios e ca in aceeasi zi m-am trezit iar in postura propice si de a savarsi acelasi pacat, doar ca de data asta, desi gandurile au venit parca se loveau de un zid. Erau acolo, eu insami doream sa-si faca lucrarea, doar ca ... pauza, ceva le secase de putere. Mai bine zis, diavolul nu mai avea nicio putere asupra mea prin acele ganduri. Am devenit imuna la ele, desi recunosc ca ma ingenunchiasera de multe ori, fara sa incerc macar sa le opresc. As fi vrut sa nu le mai primesc, dar nu gaseam in mine puterea si vointa necesare...

Abia dupa cateva zile am inteles exact ce mi s-a intamplat. Prin rugaciunile acestui parinte minunat, m-am oprit din a mai face un pacat. Minunea e cu atat mai mare cu cat, pana sa ajung acolo, participasem la multe alte Sfinte Masluri, dar in alta parte. Si niciodata n-am avut parte de o vindecare pe care s-o percep ca pe o lectie predata parca in 3 acte (1. ispita si caderea; 2. tamaduire prin rugaciunile parintelui de la Sf. Maslu; 3. ispita si atat. n-am mai cazut :)

Cred ca fiecare preot are un dar al lui primit la hirotonie, poate de aceea e bine sa mergem oriunde ne calauzeste Dumnezeu pasii spre a dobandi vindecare sufleteasca si trupeasca.

Cand s-a intamplat asta?
Si cat a tinut?

Desi te referi la timp, iti spun ca s-a intamplat doar atunci cand am fost pregatita sa primesc aceasta vindecare. Nu s-a produs inainte de a intelege ce mi se intampla si motivul pentru care primeam acele ganduri. Dar, cu toate ca intelesesem ca imi serveam minciuni, facandu-mi rau singura, nu le respingeam. Nimic nu ma oprea sa le primesc, nu neaparat pentru ca iubeam pacatul pe care-l faceam primind acele ganduri ci pentru ca ma multumeam cu surogatul oferit de el.

De atunci diavolul nu mai are nicio putere asupra mea prin acele ganduri! Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta si parintelui Ciprian!

Pai tocmai ca e important daca s-a intamplat acum 3 zile sau 3 luni sau 3 ani..
Sunt schimbari care nu dureaza desi ne-ar place sa credem asta.

La asta ma refeream.

S-a intamplat de curand.
Daca era vorba despre o reusita obtinuta prin lupta personala, n-as fi indraznit sa spun ca am devenit imuna si ca nu le voi mai primii vreodata. Dar asa, sunt fericita de ceea ce am primit in dar si nu ma tem de cadere! Gandurile nu doar ca au mai venit, dar chiar eu insami am vrut sa le primesc numai ca lucrul asta nu a mai fost posibil, din fericire!

Nu tin sa fiu crezuta de cei care sunt sceptici, pentru ca oricum nu schimba cu nimic realitatea despre care vorbesc.

Cei care ne stim bolnavi sufleteste si/sau trupeste, nu ar trebui sa lipsim de la Sf. Maslu!

Sora Crinrin, daca voiti sa primiti o opinie: vorbiti mai putin despre asta...:) Or, de o faceti totusi, amintiti-va cu frica si cutremur ca lupta nu s-a terminat inca.
Daca tineti la darul primit, puneti-va lacatel la gura si la tastatura.
V-o spune un om patit.
Doamne ajuta!

Nu inteleg.
Poti sa explici mai mult fara a intra insa in detalii ?

Cred ca harul se pierde usor... Sau, daca vrei, se mentine greu. Anume, prin silire de sine in sensul cerut de "partener". Nu poti fi frivol, guraliv, bagaret, neglijent etc. si sa ai mai departe tovarasie cu harul. Nu poti ramane snob sau increzut, dupa ce ai primit o "palma" de har si sa speri ca o vei duce bine in continuare. Harul cere cu adevarat pocainta, prefacerea mintii vechi, metanoia. Vinul nou si butiile vechi... El vine din Duhul Sfant, Care nu conlucreaza cu omul in orice conditii. Reamintesc ca "Dumnezeu e gelos".
Pe de alta parte, e stiut de la cei incercati, ca diavolul nu se da batut cu una cu doua. Presupunind ca deocamdata "a plecat", fiind izgonit de dorinta sinera a nevoitorului si de ajutorul primit prin har (care, mai intai, asigura o "perdea" de protectie celui cazut intre spini), e de crezut ca va reveni. Si, gasind casa curata, va mai aduce cativa tovarasi. Apoi va fi, desigur, mult mai rau.
Pe scurt, nevointa lucida trebe curatata de orice cleveteala, de orice triumfalism naiv. Lupta duhovniceasca nu se rezuma la un oarecare episod de victorie pedagogica. Ci abia acum incepe. La niveluri si intensitati sporite.
Cred ca nimeni nu e mai ispitit si mai greu incercat decat cel care a gustat, deja, in scop pedagogic (ca o arvuna), un strop de har.
Tacere asadar. Vor veni zile mult mai grele. Iar caderea poate fi mare...
Si definitiva.

Sa nu fie!

M-am bucurat când am văzut mărturia lui crinrin. Să-ți ajute Dumnezeu ca acel păcat să se ducă pe pustii și să nu mai revină în veci; și nu numai el. Însă și eu sunt de părere că trebuie prudență și, când e vorba de păcate, never say never, cum zice românul. Să-i mulțumești lui Dumnezeu și să speri că nu va reveni.

În privința faptului că acest dar ți-a fost prilejuit de slujba ținută de părintele Ciprian, eu mă gândesc că s-a putea să fi fost vorba de starea ta sufletească, mai deschisă, mai receptivă și datorită credinței pe care cred că părintele o transmite prin fiecare cuvânt și rugăciune.
Am constatat că m-am folosit duhovnicește uneori, aflându-mă chiar într-o biserică unde preotul nu-mi plăcea. Și, judecându-l, m-am supărat pe mine însumi, iar când am început să mă judec pe mine, a venit și liniștea, cu foloasele ei. De aceea cred că starea noastră lăuntrică este cea care contează atunci când participăm la slujbe; care stare, poate fi mult ajutată, este adevărat, de harul pe care îl simțim într-un mod mai deosebit la unii preoți.

N-ai putut rezolva cu duhovnicul că eşti neascultător şi plin de părere de sine. Cine-i de vină? Cumva duhovnicul? Tu. Mânie-te pe tine, nu pe părintele duhovnic şi pe nimeni. Şi încă ce cerinţă exotică aduci pe forum... Însănătoşire grabnică.

Iar cu harul:

La cel mai mic gând de smerenie, vine harul şi la cel mai mic gând de mândrie, harul este luat. Rugăciunea de obicei, aduce harul.

Imi pare rau ca nu imi amintesc in ce carte am citit acest cuvant (poate ma ajuta cineva). Spunea cam asa acolo;
Ce bine este sa te faca sfant Hristos, nu omul. Daca te face Hristos, te face pentru vesnicie. Daca te face omul, acesta iti va cere in schimbul "sfinteniei" sa te rogi sa aibe bani, sanatate, bucurie, masina noua, concedii multe si sotie/sot frumoasa/frumos.. El, cere sarmanul om, dar nu stie ce cere..apoi, cand acestea nu le primeste huleste pe cel care trebuia "sa-i dea" si nu i-a dat.. Atunci din "sfant" devii dusman..sau poate doar un biet preot clevetit...
De aceea zic..ce bine este sa te faca Domnul, sfant..
Bucurii!

Imi plac, mult raspunsurile date, inclusiv al lui Mihnea, desi nu fiecare "prinde" ideea. Ironia subtila face pentru omul smerit, cat o mie de povete. Il urmaresc regulat pe Parintele Calistrat Chifan, iar Mihnea e mic copil pe langa ironiile pe care le face Parintele, pentru inteleptirea "cautatorilor de har"!
Intr-adevar, constiinta face ravagii uneori, iar ca sa ne linistim, cadem din lac in putz, cautand "un far" special pentru personalitatea noastra, nicidecum Soarele care lumineaza cu aceeasi energie, toate "farurile".
Cred ca am spus-o in diverse imprejurari de mi-am tocit tastele la tastatura: Harul "preotului cu har", este darul lui Dumnezeu, nicidecum iscodirea noastra. Noi putem sa intram in contact cu cel mai induhovnicit pusnic in viata, daca Dumnezeu vrea sa ne tina ascunse tainele intelepciunii, pentru slaba noastra credinta, ne intoarcem la fel de indaradnici. Fara sa-mi pun in balanta marea mea osteneala in materie de har (care stiu bine ca NU ESTE), am cunoscut oameni si preoti despre a caror har mi-e teama si rusine sa vorbesc, sa nu para a lauda si merit personal. Dar niciodata, ABSOLUT NICIODATA nu s-a intamplat fiindca am plecat de-acasa in cautare de asa ceva. Ori mi-au iesit ei in cale, ori am ajuns eu la ei, din cu totul alte motive. Acestor suflete uriase, le datorez enorm, desi in principiu, ei n-au facut nimic special, intrucat Dumnezeu a oranduit "cele bune si de folos", astfel incat, nimeni sa nu-si atribuie merite deosebite!!!

@crinrin, stiu ca ti s-a mai spus (si sper sa fi inteles inclusiv aluziile ce reies din sfaturile celor ce ti-au raspuns), dar faptul ca am gasit "piolet si coarda", nu ne face alpinisti! E adevarat, am descoperit (nu intamplator), sansa de ajunge in varf, dar pentru asta e nevoie de ceva cu totul special, un fel de "elixir" compus din rabdare, smerenie, rugaciune, infranare, iubire neconditionata fata de toata zidirea lui Dumnezeu, si mai ales... mai ales acel nr de telefon al lui Mihnea, prin care sa fii permanent in contact cu mila lui Dumnezeu!... Altfel ma tem ca deja ai cazut din nou!...

Eu am unele semne de intrebare pe tema asta.
Cand vad cum se duce lumea si cauta pe unul sau altul din preotii sau calugarii care ar avea nu stiu ce puteri si care pot sa-i ajute in anumite probleme, ma intreb de unde vine totusi lucrul asta?

Se duce din vorba in vorba ca unii fac anumite minuni, ca au anumite haruri si se duc oamenii acolo intr-una: parintele Arsenie Boca, sau Cleopa, sau mai multi care nu-mi vin in minte acum.

De unde au invatat oamenii lucrul asta?
Cine i-a invatat asta?
Unii nici nu i-au cunoscut pe cei amintiti mai sus, asa ca la cine se duc ei de fapt?

Suntem invatati sa ne ducem la preot cand avem probleme.
Avem aceasta incredere mare ca preotul, credinta ne poate ajuta.

Nu stiu ce sa spun si daca este buna aceasta goana dupa un nume sau altul.
Oamenii vor minuni, rezolvari imediate, vindecari. Toti vrem asta.

Eu nu stiu insa de ce ne legam de anumte persoane, nume. Nu-l cunosc de exemplu pe parintele Boca.
Eu il stiu pe Iisus, pe maica Sa, pe Sf. Nectarie si alti sfinti cunoscuti de toti. La ei ma rog.
Sigur ca as avea nevoie si de sfat concret de la un preot.
Inainte ma duceam la parintele Galeriu. L-am cunoscut, era aproape.
Mie mi-a facut bine, dansul.
In rest nu stiu unde as putea sa merg, la cine.
Nu cunosc si nu stiu daca ar fi bun pentru ceea ce am eu nevoie.
Daca s-ar purta dur cu mine si ar da cu mine de pamant, cum mai facea parintele Cleopa, sau chiar Boca (asa am citit) si as pleca zdruncinata sufleteste de la ei?
Eu sunt foarte sensibila. Ce spaima ar produce in mine si poate m-ar indeparta chiar de la credinta. Nu stiu, spun si eu. Poate ar fi chiar invers, dar sunt diverse socuri si diversi oameni.

Si ce anume asteapta lumea? Si daca nu se intampla asa cum vor ei?

Iar cu preotii nostri de la biserica unde mergem fiecare, asa cum am mai spus, sunt oameni. Unii au talent, altii nu, unii au conditii, altii nu.
Depinde de om, de nevoile lui, de comunitate chiar.
Oamenii pot si trebuie sa se duca acolo unde se simt bine omeneste si in credinta, unde il gasesc pe Iisus.
Dar dupa om sa cautam si nu dupa nume. Zic eu.

Depinde la ce fel de preoti se duc oamenii si ce fac in concret preotii aceia, ca daca nu sunt lucruri anti canonice, nu vad ce ar gresi.

Uita-te la parintele Macarie Besliu, te-ar speria el vreodata, in afara de gandul ca esti mai aproape de omul lui Dumnezeu ?

Video cu parintele Macarie Besliu
https://www.youtube.com/watch?v=X-ZXSC5c3nI

Subscriu la cele scris mai sus de forumisti ca raspuns la cererea ta, care e formulata bombastic si lasa loc de multe raspunsuri frumoase :).

Mai bine il cauti pe Dumnezeu. Poate e mai rapid. Dar cauta-l in mod profesionist si nu ca un amator.
Poate de fapt asta e problema ta ca nu stii sa apelezi corect la Dumnezeu si de aici si debusolarea generala.

Sa stii ca si preotii si calugarii si toti 'facatorii de minuni' tot cu Dumnezeu vorbesc, si tot de la Dumnezeu au puterea lor, si nu din alta parte.

Iti recomand sa faci canon de rugaciune de 40 de zile la 2 sfinti pentru problemele tale si atunci o sa primesti si raspuns si ajutor, decat sa cauti ceva ce poate nu vei gasi, nu iti este folositor.
Mai cauta alti preoti care se pricep in meserie, cu siguranta vei primi si alte sfaturi bune si din alte parti.

Sau poate ne spui si tu mai pe departe ce problema ai, poate te ajutam noi cu vreun sfat.

Orice problema se poate rezolva cu post negru. Trebuie ca cineva sa faca asta pentru tine.