Acum citiva ani in postul sf.Pasti m-am gindit sa fac si eu o fapta de milostenie in biserica.Vindusem un apartament si voiam sa multumesc bunului Dumnezeu ca m-a scapat din niste necazuri.Am cumpatat si am dus in biserica acele lucruri.Si au inceput ispitele.Eu sa ma uit mereu dupa ele, daca sunt puse unde voiam eu iar ei sa ma ispitesca nepunindu-le si batidu-si joc de acestea in fel si chip culminind cu ducerea lor in clopotnita bisericii.In aceasta perioada eram data dintr-un loc in altul desi veneam dimineata devreme si ma asezam la locul meu.Am continuat sa dau de pomana carti sa aduc flori etc.tot ce aduceam fiind arncat.Mi-am spus ca este o ispita si va trece.Dar nu a fost asa lucrurile s-au agravat din ce in ce mai tare culminind cu Joia Mare cind la slujba de seara mi s-a spus sa plec din acea biserica(de care apartin).In Vnerea Mare mi s-au adus lucrurile acasa si au fost puse in curte.Acum merg la alta biserica dar tot nu inteleg de ce mi s-au inimplat toate aceste si de ce adevarul se sacunde.Oare asa patesc toti acei care fac un bine pentru biserici sau pentru semenii lor?Am continuat si dupa plecarea de la bis.mea sa fac ce pot si eu dupa puterile mele si de fiecare data dupa ce am facut o fapta buna am avut necazuri pe care nici nu le puteam imagina.Oare asa se intimpla tuturor crestinilor? Raspunsuri am si eu,dar este greu sa vezi ca ti se raspunde mereu cu rau.Astept si parerile voastre daca vi se intimpla tot asa si daca da,ce faceti ca sa nu va smintiti ca sa puteti primi plate in cer pentru binele facut.Mie imi este din ce in ce mai greu.Ma rog sa ma ajute Dmnezeu sa nu renunt si sa -mi sporeasca rabdarea.

Dorina, ce fel de lucruri ai cumparat pentru biserica?

Am cumparat doua scaune ,un covor si niste suporturi pentru luminari.

cand vrei sa donezi astfel de lucruri cred ca este bine sa te consulti in prealabil cu parintele si cu cei din consiliul parohial, ca sa vezi daca intr-adevar aceste lucruri sunt necesare si dorite de catre acea biserica.

mi-am adus aminte ce spunea odata Maica Tereza, ca ea cat a stat in India a daruit multe carti crestine, insa numai celor care si-au dorit sa le aiba. cu alte cuvinte, nu a incercat sa le bage pe gat nimanui.

dar, draga dorina, nu te descuraja, cu siguranta a fost o ispita, o incercare pentru tine. sa nu le porti ranchiuna, si sa iei acele lucruri inapoi, si intereseaza-te intre timp de o bisericuta mai saracuta, poate chiar la tara, unde sa acele lucruri pe care vrei sa le donezi sa fie primite cu draga inima. Doamne ajuta!

Eu unul n-am mai pomenit aşa ceva...
Esti sigura ca ai mentionat toate detaliile????

Dorina, cand dai ceva de pomana, sa dai cu inima buna si te straduiesti apoi sa uiti ca ai fi dat ceva. Omul neinduhovnicit nu e bine sa se mai intereseze ce se face cu lucrurile daruite. Ca daca ramai cu gandul la ele, jerfa ta nu este primita si patesti cele pe care ni le-ai relatat deja mai sus. Ti le aduce omul inapoi, ori le arunca pe ici colo!
E normal sa fii ispitit dupa facerea de bine, insa cele relatate de tine sunt alt soi de ispite.
Ceva de genul, -jertfa ta nu este primita! Tu trebuie sa stii care-i motivul.
Apropos, tu esti cununata ortodox? Dar parintii tai?

Dorina, ce vrea sa insemne propozitia asta?

Crezi ca as putea sa spun toata povestea aici?Am scurtat-o ca sa nu plictisesc si de teama ca intrind in amanunte as putea sa cad in pacatul indreptatirii.daca vrei sa afli mai multe cauta pe Gugle despre preotul Cristian Pomohaci si dupa ce il vei vizita vom mai discuta caci are legatura.Multumesc ca ai citit si incerci sa intelegi lucruri de neinteles. In acatistul"Sfintului acoperamint al Maicii Domnului"spune asa;"Ca dupa judecata lui Dumnezeu,chear daca ar fi cineva vrednic de osinda,totusi prin Acoperamintul tau cel puternic.capata vreme de pcainta".

In razboiul pe care il duce crestinul cind incearca sa mearga pe cale,din greseli invata.Din aceasta eu am invatat exact ce mi-ai spus adica cind faci binele sa uiti ca l-ai facut.Toata povestea asta seamana cu evenimentul rlatat in "Evanghelia cu fiul risipitor"(acesta fiind eu)asa cum de altfel am si recunoscut!Si ca sa fiu mai explicita desi stiu ca nu place nimanui trebuie sa spun ca din 1985-1989dec.am avut o functie ev.din 89 aflindu-ma in acea ipostaza.L-am gasit pe Dumnezeu dupa ce societatea actuala m-a respins.Stiu ca imi veti spune ca.....stiu!si orce ati spune veti avea dreptate.Dar,ce ar fi fost mai bine:sa intru din nou in politica ca sa fiu acceptata de societate sau sa ma straduiesc sa obtin iertarea lui Dumnezeu pentru ca am fost asemenea fiului ratacitor?Sunt cununata si parintii mei au fost credinciosi.

Este mai simplu decit iti imaginezi.Am vrut sa nu folosesc numele meu si cind m-am inscris probabil nu m-am facut inteleasa sau nu am stiut eu cum sa procedez.Probabil cum am facut si in biserica.......caci zice o vorba"drumul spre iad este presarat cu bune intentii".Deci in loc de Dorina poti sa-mi spui"sapte"este numarul care ma defineste.De ce oamenii cauta intodeauna sensuri ascunse in lucruri evidente?