necazuri si suferinta la credinciosi
 

Buna tuturor!
Am o curiozitate...de ce oamenii foarte credinciosi, bisericosi, care tin posturile si randuiala ortodoxa au parte de multe necazuri si incercari?Altora le merge mai bine si habar nu au ce-i biserica...voi ce credeti?De ce Dumnezeu ii pune la asa de multe incercari pe cei credinciosi in timp ce ateii de exemplu au o viata de vis ?

Ateii se vor "trezi la realitate" cand vor adormi. Viata "de vis" si mantuirea sunt imposibile impreuna.

E imbucurator ca ai observat suferinta oamenilor credinciosi, caci este scris:
29. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,(Filipeni1,29)
Fara suferinta nu ne putem demonstra Crezul pe care-l rostim, iar lipsa suferintei ne semnaleaza ca nu suntem vrednici de incercare pentru ca evitam suferinta:
4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.(Evrei12,4)
Daca evitam suferinta, evitam Imparatia lui Dumnezeu:
22. Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu(Fap.Sf.Ap.14,22)
Se desprinde o concluzie logica:
12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.(2Tim3,12)
Atentie! Toti.
pentru ca in numele Lui am fost botezati si ne-am angajat sa raspundem in acelasi fel jertfei Lui pentru mantuirea noastra:
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)
Nimeni nu se mantuieste decat daca face precum Hristos.

Invatatura Lui ne invata sa fim bucurosi cand suferim caci cu inca o suferinta suntem mai aproape de Imparatia Lui.
Reactia noastra la suferinta trebuie sa fie identica cu a Lui.

Multumesc mult pentru citate, acum inteleg mai bine anumite aspecte.

Mda....Dacă suntem încă la acest nivel de a judeca lucrurile...Modul asta de a gândi trebuie incadrat la crede si nu cerceta,la fa ce zice popa si etc....Dar totusi daca încă se mai pune si asa problema,crezându-se că nivelul de trai si toata dinamica vietii are legătură cu urmarea unui cult religios sau credința în divinitate....Celor care cred si urmează le merge rău si celor care nu cred le merge bine....De unde vine această concepție?Eu zic ca e foarte simplu....Nu iti merge rau ca te rogi sau etc....E invers...Sunt pline bisericile,se tine post si se crede cu ardoare tocmai fiindcă oamenilor le merge rău si vor sa schimbe asta.Cât de necredincios si ateu ai fi la necaz apelezi si la puterile pe care le-ai negat.Fiindca pe ala care il vezi ca ii merge bine azi,mâine poate il vezi ruinat,distrus....Si pe pe ala care il vezi ca bate toate mănăstirile,popii si bisericile dupa un timp il vei vedea ca nu va mai merge nici la biserică.Oamenii cred si cauta in general din interes.Cand le merge bine nu prea au nevoie de biserică și Dumnezeu iar cand dau de un necaz hop la popa si pelerinaje si posturi.Normal aici nu includ ateii convinși sau credincioșii convertiți și practicanți.Vorbeam de oamenii nici reci si nici calzi...Ăia ce vor fi scuipati daca raman asa intre.

Ai reusit sa intuiesti raspunsul la intrebarea Yassminei. Care om va avea nevoie mai mare sa se roage si sa se schimbe, cel care are de toate si e fericit sau cel ce are necazuri? In ortodoxie se considera ca nevointele asigura cresterea duhovniceasca, fara ele nu te poti dezvolta, din cauza firii cazute. Era o istorisire cu un calugar care se plangea ca a uitat Dumnezeu de el pentru ca nu-i mai da necazuri.

Era o istorisire cu o femeie care avea o viata grea, era mama singura, cu necazuri si mai si rabufnea si se revolta din cand in cand. In timp ce o alta era fericita tot timpul, avea sot, era si ea credincioasa si multumea tot timpul, nu ca prima femeie. Si cand au murit amandoua la prima femeie au venit ingerii sa o ia, cu multa cinste, pentru ca avusese o cuce mult mai grea si prin nevointele ei castigase multa slava.

colegii nostri au postat "vrajeli".;)
tine cont ca toate pasajele alea sunt scrise in timpul sclavagismului, mai mult decat atat, intr-o perioada in care imensa majoritate a crestinilor erau sclavi sau oameni saraci, foarte saraci. gandeste-te la pavel, nu zice o vorbulita despre eliberarea sclavilor, nici macar a lui onisim. toate lucrurile alea sunt spuse pentru ca si saracii si sclavii de atunci puneau intrebarea ta! sunt tare curios daca ioan scrie ceva de genul asta, foarte curios. :)), pasajele din VT nu sunt la cestiune.

in ceea ce ar privi un raspuns din partea mea, cred ca te uiti prea aproape.

Eu cred că e o problemă de optică cea pe care o pui, adică nu iei în considerare că și ateii pot avea mari necazuri și ispite.
Există destui atei cu necazuri, dar care și pentru că(fără a se rezuma la asta) nu au un sistem imunitar duhovnicesc de care să se poată agăța, ajung chiar mai rău decât credincioșii, unii pe la psihiatrie, alții militanți prin diferite ong-uri care presează combativ pentru patimi și înfierbântare socială, după chipul și asemănarea stării lăuntrice pe care o au.

Nu există o linie de demarcație după care să se poată stabili care e mai nefericit.

Uite și o perspectivă duhovnicească din cartea: „Viața Duhovnicească a creștinului ortodox, editura Predania” :

[...]Fără necazuri nu există sporire în viața duhovnicească. Sfântul Ioan Gură de Aur învață minunat:

[...]„Dumnezeu îngăduie necinstirea și rabdă pe cei nelegiuiți ca ei să slujească nevoirii celor binecredincioși.”

[...]Iubiții mei, după ce am auzit cele spuse aici, să nu ne mai întrebăm de-acum cum se dobândește smerenia, ci să ne folosim de fiecare mustrare, de fiecare ocară, de fiecare ascultare, silindu-ne să purtăm totul cu răbdare.

[...]Răbdarea ne va duce la smerenie. Smerenia va atrage asupra noastră harul lui Dumnezeu, iar harul ne va duce în rai! Amin!”[/...]

omu era ditamai bastanu', poate nu stiai...:)) carevasazica, munciti si rabdati, slujiti-ma, las ca vine si randul vostru! :))

dihotomia asta intre bogati si saraci incepe cu pavel. Hristos a predicat pentru saraci, pavel, care era bogat, spune ca nu e nasol sa ai bani :)), important e ce faci cu ei... foarte putini dintre cei nascuti saraci au ajuns in fruntea bisericii, eu nu stiu niciunul cu exceptia apostolilor, dupa aia jale mare, numai bastanii au facut legea.