Ravna excesiva - daunatoare pentru suflet?
 

Am citit intr-un articol pe acest site, -"Calea de mijloc"-ca o ravna excesiva ar fi daunatoare . De ce oare ?

In viata nu putem merge toti la fel. Ne bucuram sa stim ca erau si sunt parinti care mancau dupa mai multe zile de post negru, putina paine. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem si noi acest lucru, pentru ca noi nu am ajuns la starea lor duhovniceasca. Si in loc sa ne intarim, ne slabim duhovniceste. E bine sa crestem potrivit varstei spirituale in care ne aflam. Adica de suntem incepatori, copii, sa facem cele potrivite acestei varste, sa nu incercam sa facem cele specifice batranilor, caci vom ajunge nu la mai multa viata, ci la mai putina viata - si acest lucru nu este placut lui Dumnezeu. Sper ca ai inteles de ce ravna excesiva poate fi daunatoare.

Am cunoscut o persoana f ravnitoare . Adica postea luni, miercuri si vineri post negru, nu manca produse de origine animala , se ruga mult , se imbraca ff modest, s.a . Dupa un timp a devenit de nerecunoscut ,adica o schimbare de 180 grade, ba nici nu mai pomenea de Dumnezeu.
Ma intrebam daca ea l a cautat pe Dumnezeu si a incercat sa se apropie de El prin atatea fapte bune cum a fost posibila o astfel de schimbare?Oare nu a simtit ajutorul Lui?

Raisa, daca tu cunosti ca nu poti trece Dunarea inotand, nu faci acest lucru. Chiar daca dincolo de mal este persoana iubita. Gasesti o alta cale de a-i impartasi sentimentele. Daca prin absurd nu ar exista o alta cale, te antrenezi pentru asta. Dar nu pleci fara antrenament, pentru ca te vei ineca.

fratilor intru Domnul
 

cele duhovnicesti trebuie sa creasca potrivit stari noastre sufletesti.nu se forteaza nota deoare-ce noi crestinii ne asemanam cu sportivii de performanta care mereu se antreneaza sa poata ajunge sa faca performanta.scriptura spune lamurit sa ne hranim cu lapte la inceput,ca apoi sa trecem si la hrana tare.totul se face cu binecuvintarea duhovnicului in caz contrar se ajunge la ceia-ce nimeni nu si-ar dori.Parintele Arsenie Boca ia spus unei surori de-anoastre - tu sa nu te mai rogi noaptea ca vei nebuni,si asa nici lui Dumnezeu nu ii vei mai trebui.duhovnicul observa mai bine decit noi cresterea si intarirea noastra spirituala.din rivna prosteasca se ajunge uneori la neplaceri f.mari,din care poti sa revi greu.

catinel ca-i frumusel.

Daca in urma spovedaniei am primit canon sa tin post 3 saptamani si nu pot, ce se intampla?

In primul rand, incerci sa tii. Cand nu mai poti posti, mananci ce vrei.
Apoi ii spui duhovnicului ca nu ai putut tine trei saptamani, ci numai 1-3-5 zile.

Parerea mea este sa vorbesti cu cel care ti-a dat canonul si sa-i spui ca nu poti sa-l tii!Cu siguranta te v a intelege!

Da, pentru ca poate fi o intelegere gresita a relatiei cu Dumenzeu, in care omul considera ca poate ajunge la mantuire prin propriile forte si nu prin dar, ceea ce implica egoism si mai ales mandrie.

Parintele Cleopa are o povestioara frumosa (prin volumele "Ne vorbeste ..." ?) despre asa ceva. E vorba despre un parinte (ieromonah) tanar, foarte ravnitor, apreciat de parintii din consiliul duhovnicesc al manastirii, insa despre care parintele Cleopa credea ca intra in categoria "daca vezi un frate ca vrea sa urce prea repede la Rai, prinde-l de-un picior si il trage inapoi". Ca sa-l "incerce", l-au trimis o perioada la ascultare la schitul Rarau unde nu prea erau preoti slujitori, iar dupa un timp, cand au cerut ceva vesti despre el, fratii au spus ca acesta crede ca atunci cand intra sa slujeasca in Sfantul Altar, lumanarile i se aprind singure. Intelegand ca este sub inselare, parintii din consiliu l-au chemat "acasa" si, ca sa-l smereasca, l-au trimis la schitul Grasi, la muncile campului. Dupa cateva zile de stat acolo insa, a inceput sa protesteze: el, caruia lumanarile i se aprind singure, trebuie sa stea la un loc cu mirenii ... Si a plecat de tot din manastire.

Iar parintele Paisie are o vorba (pe scurt, un fel de "nu tot"): nu fa tot ce poti, nu spune tot ce stii, nu crede tot ce auzi.

Există o râvnă drăcească, cauzată de mândrie, de dorința de a ne crede sfinți dar există și o râvnă sănătoasă, din dorința de a ne apropia de Dumnezeu.

Dar dacă râvna e direcționată spre fapte trupești, cred că ea nu poate fi decât pătimașă. Râvna sănătoasă e pentru rugăciune, smerenie, adică pentru unirea cu Dumnezeu și a ne face bineplăcuți Lui.