Subscriu.
Deci in poza aia nu e harul. Daca ar fi, l-ar vedea doar cei curati/sfinti, iar nu toata lumea de pe facebuk.
Desi ramane varianta ca a fost o minune...

http://www.comuniuneortodoxa.ro/cuvi...mina-necreata/

Citez: " Am continuat să rostesc Rugăciunea şi deodată chilia mea s-a umplut de lumină. Era albă, cu o mică nuanţă spre albastru. Inima mea bătea dulce. M-am rugat până când a răsărit soarele. Acea lumină care a rămas în chilia mea până dimineaţa era foarte puternică, mai puternică chiar şi decât lumina soarelui.
Lumina pe care a văzut-o Stareţul nu a numit-o necreată, deşi nu exista nici o îndoială că este vorba despre lumina necreată. Mai mult decât atât, el nu a descris-o, ci numai a adăugat: „Ea se poate vedea şi cu ochii închişi şi cu ochii deschişi, şi noaptea în întuneric şi în timpul zilei cu soare.”"

Săracul de tine. Cata ura porți în tine!

Desigur, Catalin.
Avem multe marturii in acest sens, multe, mii... Le stim cu totii, cei care am citit asazisa "literatura duhovniceasca".
Dar asta implica, automat, ca facatura din poza aia e acelasi fenomen? Daca da, pe ce te bazezi? Sper ca nu pe simturi...:)

E adevarat, sfintii fiind imbunatatiti pot vedea mai lesne cele nevazute, dar ingerii s-au aratat si unor oameni obisnuiti. De exemplu Cornelie Sutasul a vorbit cu ingerii cand era pagan. De asemenea, nu stiu de ce natura este Lumina de la Ierusalim.

Asa este. Si inca sunt nenumarate alte marturii, demne de crezare.
Dar sa nu fugim de subiect: facatura aia blestemata, e facatura sau nu?
Spune clar, te rog! Faci sau nu diferenta.
Ce ni s-a livrat noua acolo e acelasi lucru cu intamplarile sfintilor? Suntem cu totii, noi amatorii de net, in postura sutasului?
Indiferent de varsta, sex, masura duhovniceasca etc.?

Asta ar implica, printre altele, ca nu e nevoie sa fii sfant ca sa vezi Lumina. Poti sa fii, de pilda, un caine sau un porcusor de guineea. Ca si aia au ochi, si ei pot vedea ce le arat eu pe monitor. Si pisica mea poate vedea lumina necreata, daca a hotarat sfantul net, nu?

Tu realizezi ce implica chestiile astea, frate?

Evident ca nu e neaparat nevoie sa fii sfant ca sa vezi Lumina. Ucenicul Sfantului Serafim de Sarov era mirean, nici macar calugar. La fel ucenicul Sfantului Paisie Aghioritul: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...traluceste.htm
Am citit in viata unui sfant ca atunci cand se ruga iesea o Lumina din chilia sa.
Si acea Lumina o puteau vedea toti cei care treceau pe acolo.
Am spus ca nu stiu de ce natura este Sfanta Lumina de la Ierusalim. Poate fi creata sau necreata (adica harul). De exemplu Parintele Galeriu spune ca e harul. Si poate fi vazuta de toti.

Nu știu dacă părintele Galeriu spunea despre Sfânta Lumină că e însăși harul; dar știu că spunea că sunt trei tipuri de lumină - fizică, a rațiunii și a harului (primele două fiind create, iar a treia necreată) - și că pentru fiecare dintre acestea Dumnezeu ne-a înzestrat cu un organ specific: ochiul fizic, mintea și, respectiv, credința. Totuși, cele trei nu sunt separate între ele, așa încât, deși cele necreate nu pot fi percepute cu organele create, acestea din urmă pot participa la cele dintâi.

Adică ochiul fizic, atunci când este luminat de harul Duhului Sfânt, poate vedea, spre exemplu, lumina lui Hristos de pe Tabor. Iar mintea luminată și ea de har poate pricepe taine dumnezeiești care îi sunt altfel inaccesibile.
Dacă cele mari le cuprind pe cele mici, reciproca nu este, evident, valabilă: un ochi profan nu are cum să vadă lumina necreată.

Așa că mi se pare corect modul în care Cezar argumentează falsitatea fotografiei cu pricina: o lumină pe care o poate percepe orice ochi. Trebuie să admitem, cel puțin, că nu este vorba de lumina harului acolo. Dacă s-ar demonstra că nu este vorba de un fals, ar mai rămâne posibilitatea unui semn (fizic, natural) pe care Dumnezeu vrea să-l transmită celor necredincioși. Dar nu știu cum s-ar putea demonstra asta, așa că e mai bine să fim rezervați.

Cred ca am scris si data trecuta, Moise cand a coborat de pe Muntele Sinai avea fata stralucitoare datorita harului (un har exterior, nu se pogorase inca Duhul Sfant). Toti evreii puteau sa vada stralucirea harului, desi stim ca isi facusera si un vitel de aur, deci nu prea erau sfinti. Vezi si povestirea de mai sus, cu sfantul care se ruga in chilie.

Nu știu ce este harul exterior. Eu harul îl înțeleg ca fiind slava lui Dumnezeu, lumina ce-L înconjoară, puterea Lui manifestată nemijlocit. Moise Îl văzuse pe Dumnezeu, mai precis spatele Său. Se împărtășise, ca atare, de lumina Lui, pe care o reflecta atunci când a coborât din munte.
Cei care îl așteptau jos și i-au văzut fața strălucind ca soarele se pregătiseră ei înșiși cu post aspru. Nu erau profani.

Pe scurt, cred că ceea ce trebuie să înțelegem e că această lumină a Dumnezeirii nu este naturală - și cred că aici suntem de acord. Dacă ea covârșește uneori naturalul într-o asemenea măsură încât poate fi văzută și fizic, nu știu ce să spun. Poate că da.

Dar cred că poate fi observată numai prin participare, și atunci limitele dintre natural și supranatural dispar, căci însuși privitorul este transformat de lumina pe care o primește în ochiul și, totodată, în sufletul său.

daca e creeata, atunci DE CINE e facuta?

Adica un mirean nu poate fi sfant? De cand?

Botezul meu a fost cu totul banal, ordinar.
Spre deosebire de al tau (care a fost fractura inimii Barladului, hemoragia Vasluiului si catalepsia Iesilor, o mirobolizanta explozie duhovniceasca, o cutremurare a tzitzelor patriei, o fantana arteziana de har pe cerul si in glia Moldovei)
botezul meu nu a avut, din cate am aflat, nimic extraordinar.
A fost o slujba neinsemnata, oarecare, lipsita de orice extravaganta sau originalitate, care s-a petrecut intr-una din sutele de duminici ale satului meu, in frumoasa si banala noastra biserica din Baragan. In timp ce se desfasura botezul, nasterea mea sub un alt cer, afara continua sa ploua, vacile pasteau linistite pe campie, unii isi injurau nevasta, altii isi beau tuica, doua babe trageau sa moara, ratele continuau sa macane (am auzit ca una s-a oprit cateva clipe din macanit dar asta numai pentru ca se inecase cu o pietricica in vreme ce scormonea prin laturi), crinii continuau sa putrezeasca, ouale sa se cloceasca si viermii sa viermuiasca.
Din fericire se rotunjeau, zemoase si parfumate, prunele! Si porumbul raspandea lumini aurii peste arii, concurind felinarele tainice ale gutuilor dulci-acrisoare, pietroase.
Noaptea care a urmat a fost senina, licareau stelele...

*

Scrie pe o hartie galbejita cand si de cine am fost botezat si unde. E o hartie care nici macar nu-i originalul, acela cica a ars intr-un incendiu (am aflat de la parintele paroh), in anii 70...
O hartie banala, cu un scris banal (desi citet!), cu o iscalitura banala, despre un fapt ordinar: la noi toti oamenii sunt botezati dupa ce vad lumina soarelui. Nimic extraordinar, e atat de firesc incat daca unul n-ar fi botezat dupa nastere, la noi in sat ar fi ca si cum ar ramane neinsurat... Rusine mare, maica!

*
Mi s-a povestit de mai multe ori banalitatea aceea: erau aceiasi oameni pe care ii cunoasteam deja foarte bine din primele luni ale vietii - mama, tata, bunicii, nasii nostri, cativa vecini si vreo 2-3 tate barfitoare, aceleasi pe care aveam sa le ard cu lumanarea mai tarziu cand ma jucam, ca toti copiii, de Pasti in timpul Deniilor
si care, daca nu ar fi fost cu totul analfabete, ar fi facut azi cariera insemnata pe forum. Atat de iscusite erau in cele extraordinare, bisericesti!

*
In mod obisnuit au venit parintele si cantaretul, i-au condus pe nasi in tinda bisericii (eu nu mai tin minte in bratele cui eram!), nasii au spus ce au avut de spus (parca lepadarile de satana, daca mai tin bine minte), apoi slujba a mers in felul ei obisnuit, doar cufundarea aceea intreita mi-a dat nitel frisoane (apa era rece!) si am urlat de s-au speriat babele barfitoare insa parintele a zambit, a zis ca am simturile treze...
Mama a plans de mai multe ori, tata si-a permis luxul de a uita o clipa ca e membru de partid si secretar al comunei si, culmea neorinduielii tovarasesti, cica a facut si el semnul crucii de vreo 3 ori (saracul tata, Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii); iar bunica nu a vrut sa stea decat in genunchi, ca de obicei, cocosata-garbovita-bolborositoare. Cum era ea mereu.
Nimic extraordinar! Totul banal!
Apoi au mers acasa, cu parintele si dascalul, au pus masa, au sporovait, au facut planuri, politichie, dulceturi, cafelute, prajituri, muzica populara (tata, care era smecher, le-a pus si delicatete: Joe Dassin si Dalida) si-apoi au trecut la afaceri: popa a vandut tatei casa, imbatat de banalitatea slujbei si de bunatatea vinului, pe bani putini. Tocmai repar beciul, acoperisul si podul - cred ca a fost o tocmeala corecta, casa aia nu facea mai mult.

Si asta a fost totul.
Banal, absolut banal.
Doar una din tzatze i-ar fi zis mamei, chipurile, tudorito fa, tu ai vazut cum urca si cobora ingerii pe sub candelabre, fa? ai vazut ca un inger a aratat, fato, cu dejtu inspre copil? - fugi bre d-aicea cu prostiile, a zis mama, nu fara a-si face semnul crucii si a scuipa in san, desi in sinea ei tot mai tragea nadejdea nestiuta de nimeni ca da, la fiul ei coborasera ingerii si insasi Preacurata, ca doara ea nu facuse degeaba trei nopti in sir priveghere in genunchi, cu post si rauri de lacrimi pentru intaiul ei nascut din dragoste si din Mila Bunului Dumnezeu...

Banal. Nimic neobisnuit. Asa e in toate casele de romani. Asa sunt toate mamele si toate babele. Asa e pe la noi, de cand lumea (crestina), Domnul fie laudat!

Ce meniu a fost?

Unul obisnuit, banal.
Ca la tara!...:))

O slujba EXTRAORDINARA, deloc banala
 

https://www.youtube.com/watch?v=NXYXnJBpOXo

Delicios! Absolut delicios!
Singurul "lucru" banal e copilasul. Si purtarea si cuvintele preotului.
In rest totul e mirobolizant, extraordinar!

Cantare fara ifose, cinstita. Firesc, banal (fara extravagante sau piosenii zalade, fara busuiocisme).
Cantare duhovniceasca, spre lauda lor si a Domnului:
https://www.youtube.com/watch?v=P0iNEjXbKdk
https://www.youtube.com/watch?v=gKRjQwXv3dI

Deloc banal
 

"care a fost fractura inimii Barladului, hemoragia Vasluiului si catalepsia Iesilor, o mirobolizanta explozie duhovniceasca, o cutremurare a tzitzelor patriei, o fantana arteziana de har pe cerul si in glia Moldovei" - splendida figura de stil.

Buei!
Erau țațe nu țâțe.

O.K. Poti s-o folosesti, in imprejurari grele...:)

In materialul prezentat de colegul nostru dr. Victor Ardeleanu, se precizeaza undeva ca Parintele Arsenie ar fi avut un duhovnic "mort de 200 de ani".
Trec peste folosirea acestei "informatii" in scop evident de denigrare si intreb: oare este singurul caz de acest fel cunoscut in Ortodoxie?
Din cate imi amintesc (deocamdata nu am vreun text sub ochi), am mai intalnit acest lucru care, desigur, este surprinzator pentru bunul simt / pentru cunostintele noastre comune.
O astfel de precizare, ca un om ar avea duhovnic decedat, trezeste reactii firesti de nedumerire si chiar teama. Pare bizar, pentru unii morbid si infricosator.

Totusi, imi amintesc acum cu precizie ca intr-o carte a carei paternitate se revendica a fi tocmai mediul monastic athonit, anume in Pelerinul Rus, personajul principal are parte in mod regulat de povatuire duhovniceasca din partea duhovnicului sau raposat. Intr-una din scene, de pilda, aflam ca in vise duhovnicul il indruma pe ucenic spre un anumit text si chiar ii insemneaza cu carbunele locul din carte unde sa citeasca. La trezirea din somn ucenicul gaseste chiar carbunele asezat pe carte, la pagina respectiva...

In alte carti duhovnicesti aflam ca unii credinciosi, dintre care multi barbati imbunatatiti, aveau frecvent parte de legaturi cu duhovnicii lor raposati, cu sfintii etc.

Asadar, de unde aceasta "acuzatie" adusa Parintelui Arsenie? In fond, ce e asa neobisnuit aici, cata vreme monahul Arsenie nu e nici primul si, se pare, nici ultimul care a avut o legatura reala, vie, duhovniceasca cu un povatuitor din ceata nevazuta a dreptilor?

M-as bucura ca si domnul doctor sa dea un raspuns lamuritor, daca se poate, in aceasta chestiune.

As mai avea, sa fiu iertat, inca o intrebare.
In acelasi material se insista pe doua aspecte considerate importante in viata duhovniceasca: riscul inselarii si, legat de aceasta, cercetarea duhurilor.
Din criteriul acesta, cercetarea duhurilor, autorul materialului face cal de bataie si, implicit, cap de acuzatie impotriva Parintelui. Ne povatuieste autorul, cu multa afectiune/iubire frateasca, sa cercetam duhurile si sa nu cadem in inselare, dar sa credem ca Parintele se afla in inselare.

Am cugetat si eu la aceste lucruri, le-am luat in serios (nu e de glumit cu asa ceva, desigur) si mi-am pus urmatoarea intrebare pe care o impartasesc aici:

Cand vorbim despre cercetarea duhurilor, in ce context facem aceasta? Asa, in absolut? In abstract?
Nu, mai degraba, legat de propriile noastre experiente din cadrul vietii personale de credinta (a fiecaruia, asadar)? Nu pentru bunul mers al lucrarii de pocainta isi cerceteaza fiecare influentele, duhurile, sugestiile etc.? Nu pentru a preveni fiecare, inlauntrul propriei nevointe, inselarile si ratacirile, apeleaza la sfat duhovnicesc, la cercetarea duhurilor lui?
Oare a cerceta duhurile se refera la altul? Nu la sine?
Oare a ni se propune sa cercetam duhurile lui Arsenie (si inca, prin lumina Predaniei!) nu este o invitatie la o specie teribila a barfirii?

Eu am inteles ca fiecare crestin aflat pe drumul pocaintei, drum plin de capcane/caderi/raniri/nedesavarsiri etc., este confruntat cu multe ispite si, pentru a trece cu bine de acestea este absolut necesar sa se afle in ascultare si sub povatuirea duhovnicului.
Multe ii trec omului prin minte, munte ganduri i se pot parea folositoare ori de-a dreptul dumnezeiesti, dupa masura fiecaruia in lucrarea de smerire de sine. In acest sens suntem povatuiti sa nu dam curs oricarui gand sau impuls, oricat de inaltator ar parea el. Dar nu prea am intalnit in literatura duhovniceasca sfatul de a cerceta viata launtrica si duhurile altuia. Aceasta pare a fi strict treaba de duhovnic.
Si atunci, cum poate veni cineva catre noi, oameni fara harul preotiei sau al duhovniciei, ca sa ne puna la o treaba de duhovnic, in afara unei relatii de duhovnici ai lui Arsenie (Doamne, iarta-ma!), fara ca noi sa avem vreo ascultare in acest sens?
Asta nu miroase mai degraba la asmutire? Nu e un indemn clar ca noi sa fim carcotasi, banuitori, suspiciosi fata de Parintele Arsenie?
Si cui foloseste o astfel de treaba?

Oare nu am inteles bine?

Îmi e de folos acest cuvânt, care-mi limpezește înțelegerea cu privire la ce înseamnă cercetarea duhurilor. Și îmi amintește - că adesea uit - unde anume trebuie să fac această cercetare. Iar când o fac, multe duhuri străine găsesc acolo, în inima mea. Și înțeleg cu durere atunci, câtă viață pierd lăsându-le să-mi umble, moarte, prin suflet.


Iar dacă am ține minte asta, am avea mai multă pace, atât în noi, cât și între noi.

Harul interior este harul primit la Botez. In rest este harul exterior, asa cum ne spune sf. Serafim de Sarov.
Iudeii s-au pregatiti prima data cand a fost Moise pe munte. Dar a doua oara si-au facut un vitel ca idol. Oricum, cand era rugul de foc (care era tot lumina harului) nu au facut o pregatire.
E adevarat, trebuie sa fie cineva imbunatatit si sfant ca sa emane lumina harului, dar pentru a o vedea nu e neaparat nevoie de acest lucru. Pe un sfant care emana lumina il pot vedea toti, daca Domnul ingaduie sa fie aratata aceasta minune. Pentru ca e o minune, diferenta e ca o minune o poate face mai ales un sfant, dar de vazut o poate vedea si cineva care nu e sfant. Prigonitorii romani ai mucenicilor vedeau si ei minunile, desi nu erau deloc sfinti. Uita-te la Sfanta Lumina de la Ierusalim, o pot vedea toti, chiar si pe internet.

Lumina necreata este doar lumina harului, in rest toate alte tipuri sunt create. Dar ai dreptate, nu poate fi un alt fel de lumina decat lumina harului. Am vazut ca si un Patriarh al Ierusalimului numea acea Lumina lumina harului.

Orice om care se mantuieste devine si sfant. Dar nu oricine ajunge in viata pamanteasca la masura unui sfant cu viata sfanta. De aceea mai mult calugarii imbunatatiti ajung sa emane si lumina harului.

Catalin, frumoasa explicatie. O intrebare, daca nu te superi: tufisul in flacari, vazut de Moshe, care ardea si nu se consuma...ce era acel foc? Multumesc.

Cercetarea duhurilor se refera, de obicei, la minuni. Daca sunt de la Domnul sau de la duhuri cazute. La fle si o invatatura sau la cineva care propaga o invatatura, pentru ca in textul Sfintei Scripturi pasajul intre este: "1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume."

Este tot harul, la fel ca in cazul rugului de foc. Observam ca e asemanator cu Lumina de la Ierusalim, care nu arde la inceput. Ca tot am citit o predica a parintelui Galeriu, domnia sa da o explicatie foarte frumoasa de ce Lumina de la Ierusalim arde la inceput si apoi nu mai arde.

Prin "cercati duhurile" intelegi acelasi lucru cu "barfiti-l pe Arsenie Boca"?
Catalin, cum ai "cercat" tu duhul/duhurile Parintelui Arsenie Boca?
Tu personal, cum ai dat curs indemnului Apostolului?

Catalin, operezi vreo distinctie intre har si manifestarea harului in lumea noastra? Dar intre manifestarea harului si perceperea lui?
Dar intre Dumnezeu (Fiinta) si manifestarea Lui in lume? Dar intre manifestarea Lui si perceperea Lui?

Oare semnele si minunile ingaduite de Dumnezeu sunt pentru sfinti si pentru drepti? pentru cine ingaduie Dumnezeu o minune sau un semn ? nu pentru ratacit, pentru eretic si pentru pagan?

De ce plang icoanele Maicii Domnului? ca sa intareasca credinta sfintilor si a dreptilor crestini ortodocsi?

Si cu toate acestea ereticii spun: pupati oase de morti, sau faceti vrajitorii. Cu toate acestea catolicii nu vad erezia lor si nu vin la Sfanta biserica ortodoxa.

Erezia ecumenismului a cuprins pana si preoti si ierarhi nu doar mireni si astfel Sfanta Liturghie e o banalitate , sau Sfanta Taina a Botezului ortodox e slujba banala.

Care este deosebirea intre doi catolici care trec la ortodoxie insa unul este botezat canonic prin scufundare si unul e doar prin mirungere? sunt ei la fel? sunt ei la fel curatati? SUNT EI LA FEL SFINTITI?

Este Biserica ortodoxa Biserica lui Hristos cel adevarat? sunt celelalte asa zise biserici, eretice? Atunci unul este botezul iar acela este cel canonic, prin scufundare, caci dupa cum spunea Par. Prof. Teodoros Zissis de la Facultatea de teologie din Salonic, te scufunzi la iad ca sa te ridici la rai, certand preotii care doar stropeau cand botezau, afirmand ca acesta este botez papistas.#

deci indiferent de tehnica sau teorii, lansate de unii sau altii, mai sofisticate sau nu, un ortodox nu are voie sa sustina o cauza care ataca credinta ortodoxa . A spune, iata e contrafacut aceasta, e ca si cum am spune, iata nu e adevarat, si botezul prin mirungere a unui catolic la ortodoxie este valid. Ori nu este . Nu avem voie sa inducem idei eretice sub nici o forma.
Ce sa creada ereticul sau paganul cand vede ca insasi ortodoxul striga, e contrafacere? deci ne punem in slujba tehnicii lepadandu-ne de Hristos.

Nu, indiferent de ce a fost sau ce este, noi ortodocsii sustinem clar, cu tarie si putere de la Domnul ca singurul botez ortodox prin intreita afundare este canonic si adevarat si toate celelalte boteze papistase, sunt eretice si inselatoare.

iata aici o conferinta sustinuta acum la 22 ianuarie 2016 in Moldova a prof. Zissis, care spune multe si atinge si aspectele botezului precum si erezia papistasa.


https://www.youtube.com/watch?v=xlxhvWjrBkI

Nici unul nu e sfințit.

Corect. :)

si voi veni cu un mic exemplu.
In Manastirea Simono Petras, la slujba de Inviere, candelabrul se invarte. calugarii il invart creand un efect minune caci nu se vede cum este nvartit .
Sunt credinciosi care cred ca Duhul Sfant face aceasta, insa nimeni nu striga ca e contrafacere deoarece este invartit de calugari. Sa ne apucam acum sa strigam si sa aratam cu degetul, facand deservicii ortodoxiei?
Ortodoxia toata este o minune. Tainele Sfinte ortodoxe sunt o minune. Liturghia este o minune. Botezul este o minune. cum n-ar fi. Impartasania din potir este o minune, cum n-ar fi?!
Dar si noi ca rasuflam , ca traim e o minune. Minune ca deschidem ochii dimineata, ca inca ne mai pastram credinta , dupa atatea atacuri eretice, minuni toate facute de Bunul Dumnezeu.

Minune este si ca mai tine Dumnezeu pamantul , cate erezii, desfranari, rautati, grozavii si lucrari satanice se intampla .
insa bine zice iarasi Prof. Zissis, si doi credinciosi adevarati de sunt acestia sunt Biserica lui Hristos.

Care e treaba cu "candelabrul"? :))

ba da. Sf. Serafim de Sarov spune: la botez suntem curati insa pe masura ce trece timpul ne facem pacatosi in diferite grade.
Un adult care trece la ortodoxie si este botezat se leapada de pacat, de satana si este curatit prin Harul Sfintei Treimi nu doar de pacatul stramosesc ci si de pacatele avute pana la botez. apoi este impartasit.
Ca pleaca de acolo si mai pacatuieste asta arata ca botezul nu este buletin spre rai , in sinea lui, asa cum cred protestantii care dupa ce se boteaza la ei se cred sfinti. e o diferenta. Botezul nu te face imun la pacat.

iata un articol:

Deci, oricarui prunc i se aplica trei Taine : Botezul, Ungerea cu Sfantul Mir si Sfanta Impartasanie. Asa intra el in viata.

Un asemenea prunc botezat, in care nu au fost pacate, decat pacatele parintilor, care se spala prin botez, dobandeste prin harul Botezului, harul Sfantului Duh, o adevarata lumina, ca o faclie; mai mult decat aceste becuri straluceste trupul si sufletul botezat. Daca am vedea noi, cu ochii nostri trupesti, ne-am spaimanta de aceasta lumina, de acest copil al lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos. Si datoria noastra a crestinilor este ca sa ne straduim de-a lungul vietii noastre, sa pastram aceasta curatie, aceasta nevinovatie, aceasta sfintenie, primita prin Taina Botezului in pruncia noastra. Aceasta este marea grija a credinciosilor.

este diferit botezul unui adult de botezul ortodox al pruncului?

omilia este lunga, insa eu am pus linkul mai mult pentru cele referitoare la Botez.

scuze ca nu am pus linkul din care amcitat mai sus, si nu am buton de editare.
http://www.crestinortodox.ro/botez/p...tez-68432.html

Vorbeşti prostii. Uite aici: https://www.youtube.com/watch?v=gykLRfQlFtE

Citeşte şi articolul ăsta: http://corortodox.blogspot.ro/2014/0...-si-horos.html

In manastirile athonite, in deosebi, putem observa ca exista un candelabru-polieleu care este inconjurat de un altul in forma de cerc, si care se numeste horos (dans, horă în greceşte). Acesta are icoane ale sfintilor, in special ale Sfintilor Apostoli, si lumanari sau candele care se aprind.

In momentele mai inaltatoare ale slujbelor mari candelabrele sunt puse in miscare, simbolizând hora sfinţilor, semn al participării la slujbă a Bisericii din cer alături de cea de pe pământ.

De asemeni aceasta miscare a horos-ului preinchipuie si dansul ingerilor, semn al bucuriei lor pentru oameni, caci asa cum spunea Sfantul Ioan Gura de Aur in "II. Iubirea de Dumnezeu este lucru dumnezeiesc":

Arătând simbolismul luminilor din biserică, Sf. Simion al Tesalonicului le compară cu stelele, iar policandrul cel mare în formă de cerc luminos (gr. χόρος — horos = cer, cerc), spune că închipuie tăria cerului şi planetele.