Doamne ajuta!
Mi-ar putea spune cineva cum poate un tanar sa intre in viata monahala in Sf. Munte Athos, fie unul din cele doua locasuri romanesti, fie intr-o manastire greceasca, ca Vatopedu, Xenofont, Filoteu, Xiropotamu, etc.?

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, si ne invredniceste de Imparatia Ta, acolo sa ne intalnim cu totii, in iubire si cunoastere deplina, in chip neumbrit, intr-o iubire continua si dinamica, sorbind ca dintr-o fantana din tainele PreaSfintei Treimi. Amin.

Va multumesc frumos, Marian

MARIAN , POTI LUA LEGATURA CU PREOTII DE LA CATEDRALA PATRIARHALA DIN BUCURESTI.EI TE POT INDRUMA SI-TI POT DA TOATE AMANUNTELE PRIVITOARE LA CEEA CE VREI SA FACI.

Citindu-ti mesajul, gandul m-a trimis la un foarte bun prieten de-al meu caruia duhul l-a indrumat ca si pe tine si a ales calea calugariei. S-a intamplat exact acum doi ani. Era student in anul 3 la Facultatea de Teologie Pastorala din Sibiu. Inainte de a pleca cu cu vreo doua luni am simtit si noi ca ceva incepea sa se chimbe in el. Primul lucru care l-am remarcat a fost ca devenise mai tacut si mai "dus pe ganduri", un soi de melancolie. Apoi ne-a anuntat ca vrea sa mearga sa viziteze Muntele Athos. A plecat cu trenul si nu s-a mai intors. A trimis o scrisoare familiei prin care anunta decizia lui de a ramane in manastire (la Vatopedu), scrisoare care ne-a induiosat pe toti. Noi, prietenii si familia, presimtisem ca CEVA se va intampla. Astazi, dupa doi ani, nu mai este Cristi din Sibiu, ci monahul Siluan.
Asadar, frate, plecare lui si inchinovierea a fost neplanificata, lipsita de vreo formalitate. A plecat pur si simplu si nu s-a mai intors.
Sa te ajute Dumnezeu si pe tine sa-ti urmezi BINE chemarea, si sa o iei IN SERIOS.

Perspectiva unui laic:
Calugaria este o veche traditie crestina. A fost candva chiar cauza unor mici derapaje, atunci cand aparuse o miscare monastica care il emula pe Origen, cel mai mare apologet crestin al tuturor timpurilor, care insa se castrase in tinerete din convingerea ca asa ii cerea Biblia.
Crestinismul insusi, asa cum il percep eu ca sceptica, insa indragostita de religie in acelasi timp (si tânjind dupa Dumnezeu), are o dubla atitudine fata de ideea “ruperii de lume”. Pe de-o parte, aceasta religie incurajeaza ingemanarea unui barbat si unei femei intr-un camin crestin, facerea si cresterea copiilor pentru inmultirea neamului credincios, in acelasi timp acceptand si calugaria, care candva, la inceput de prim mileniu crestin, era mai mult decat o moda, fiind un adevarat fenomen de masa, in anumite tinuturi.
Calugaria ca institutie a adus importante contributii la filozofia crestina, la cultura europeana in general (desi, in acelasi timp, ramane fapt ca tot ea si crestinismul a fost si factor de mare ravagiu cultural intr-un timp), a reprezentat in multe tari adevaratele si unicele scoli si tipografii pentru multe secole, si a cladit acea identitate spirituala a bisericii, prin aparitia unui cler celibatar total dedicat.
Ca laica insa, nu pot face abstractie ca azi, in conditiile in care Romania sufera de o criza morala grava, de un declin demografic unic in istoria sa, calugaria (mai ales pe meleaguri “straine”) “fura” un bun credincios român ce poate reprezenta alaturi de altii acele repere morale de care avem nevoie, un pontential tata si cap al unei familii crestine veritabile.
Pentru mine asadar, mult mai greu de transat sau dat indemnuri inspre calugarirea unui tânar azi . . . .

Calugaria nu e o joaca?Ea este de fapt oastea lui Hristos.Odata ce ai intrat,nu mai dizertezi.E bun lucru monahizmul,pacat ca astazi lumea daca aude ca te faci calugar rade de tine.Se inplinesc cuvintele mantuitorului"daca pe voi va va ura lumea,sa stiti ca mai inainte de toate pe mine m-au urat".
Muntele Athos cred ca e un loc unde fiecare ar vrea sa-si odihneasca sufletul.Nu am fost acolo, dar stiu ca din schiturile romanestii,cel mai bine e la Lacu,unde pr.Stefan e mult apreciat.Din cele grecesti,de multi e considerat ca manastirea Vatoped e foarte induhovnicita,si aceasta o zic nu grecii,ci si rusii si romanii si toti,caci toti suntem intru Hristos Iisus.Daca vrei sa pleci,te va ajuta Domnul si vei ajunge,iar daca nu vei reusi,nu te intrista,fie nu e momentul,fie e o alta cauza.Amintestiti de pr.Porfirie care nu a stat la Athos,cai era bolnav si cum se reintorcea,iarasi se inbolnavea,cred ca Domnul a vrut sa stea acolo unde era,ca sa-i ajuta pe bietii cresrini.Roagate si Domnul te va calauzi ce sa faci.

Doamne ajuta! Daca te gandesti sa intri in monahism, foarte bine. Cei ce reusec in aceasta cale, cinste lor. Dreapta socoteala le rezolva pe toate.Si tie iti doresc mantuirea in Hristos Domnul!

Doamne ajuta!
Iertati-ma ca ma bag si eu pe aici, dar citind mesajele voastre(care mi-au placut foarte mult)nu m-am putut abtine sa nu spun si eu ceea ce stiu, sper, spre folos celorlalti.Eu sunt din Cluj, dar am cunoscut o data un calugar care a plecat in Athos direct de aici sin tara, fara sa fi stat inainte la vreo manastire de calugari.Un prieten de-al sau este preot diacon pe care il cunosc si cu care ma inteleg foarte bine. Daca va mai intereseaza, as putea sa-l intreb cum a ajuns prietenul dansului acolo.Daca nu, il pot intreba si pe duhovnicul meu, care a fost de cateva ori prin Athos.
Sper sa va fie spre folos.
Parerea mea, insa, este ca si in Romania sunt manastiri foarte bune pentru aspra nevointa.La una dintre ele am fost eu zilele aestea, e prin Moldova , e un loc unde se ajunge cu greu, au slujbe de noapte, lucru si nevointa multa, sunt putini in obste, si nu vine prea multa lume nici de hram.Si sunt sigura ca mai sunt si altele de genul prin tara.
Insa fiecare cu dorinta si folosul sau.
Mai intrebati-va si duhovnicul.
Ma iertati.
Doamne ajuta!

hallo Alexandru!
Ce mai stii de Cristi? Eu l-am vazut la Vatoped acum citva timp in urma si nu mi sa parut f. fericit.Situatia lui e mai buna acum?

Iti este indiferent cine te va indruma? Cine va mijloci pentru tine?

Din ce am observat eu la minastire pentru a intra in viata monahala trebuie sa fi pregatit nu numai duhovniceste ci fizic in primul rind si mental. Lasa duhovnicia sa vina in mod firesc, nu te lasa ghidat de impulsuri de moment. Fi pregatit de munca fizica ca de exemplu:
- Sa fi la grajduri la vaci la 5 dimineata, sa mulgi vaca sau vacile, sa cureti balegarul
- Dupa utrenie te odihnesti un ceas dupa care fugi la cimp sa dai cu coasa, sa lucrezi la gradina, sa dai de mincare la animale
- Sa repari tot felul de probleme in jurul minastirii
- Citeodata trebuie sa sapi, sa pui gard
- Iarna sa te lupti cu nametii, cu frigul
- Sa ajuti la prepararea meselor, ajutor la trapeza, etc...
- Si intre toate astea participarea cu/din toata inima la sfintele slujbe cate te vor face viu

Pentru tinerii entuziasti:
Ce vedeti prin filme sau cititi prin carti este partea poetica a lucrurilor, este literatura, polemica, atunci cind ii vedeti pe calugari prin diverse filme si documentare umblind linistiti toata ziua in studiu si rugaciune neincetata. Fireste ca exista si asta, dar trebuie sa tai din somnul de noapte, iar rugaciunea neincetata este si ea prezenta insa de multe ori o faci in timp ce dai si din miini muncind din greu linga fratii tai. In asta consta nevoirea la minastire, ACOLO este bataia pestelui, in rezistenta ta morala, fizica si daca esti tare duhovniceste fireste ca va ajuta mult.

Deci daca cumva esti un adolescent nematurizat care ii place somnul pina pe la 12-1 pm, maturizeaza-te, prinde experienta de viata, dupa care mai vezi ce faci.