"Vindeca-ma Doamne, si va fi sanatos sufletul meu!
Unule Preaintelepte şi Milostive Doctore, ma rog bunatatii Tale, tamaduieste ranile sufletului meu si lumineaza ochi mintii mele, ca sa inteleg voia Ta si purtarea Ta de grija. Cum ma voi ruga Tie, Atotstiutorule, cel ce cunosti mai bine decat mine si inima mea, si toate cele din launtrul ale mele?Tu doar singur stii ca asemenea pamantului secatuit, sufletul meu este insetat de Tine si ca Te doreste inima mea, iar Harul Tau pururea indestuleaza pe cei ce te iubesc pe Tine. Pentru acesta, precum întotdeauna ai luat aminte la mine, nu trece cu vederea nici acum rugaciunea mea. Amin!" (Efrem Sirul)

Doamne Dumnezeul nostru și al tuturor puterilor, dăruiește sănătate și vindeca-i pe cei bolnavi,da-le hrana celor înfometați, haine și adăpost celor ce nu au, libertate celor ce sunt lipsiți de ea, iertare de păcat tuturor. Luminează-le Doamne mintea celor ce sunt în examene. Dă Doamne liniște și pace în lume și ne iartă pe noi păcătoșii! Luminează-le mințile Doamne la toți mai-marii vremii care vor să distrugă întreaga omenire pentru ca să rămână ei stăpânii acestui sfânt pământ al Tău Doamne! Întărește-ne în dreapta Ta credință, alungă de la noi pe toți vrăjmașii, cei văzuți și nevăzuți. Dăruiește-mi și mie Doamne așa cum voiești Tu și nu după voia mea. Binecuvântat fie Numele Tau Cel Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Doamne, mângâie inima mea!

Doamne, mângâie inima mea! Odihnește-o și fă-i bine cu apele dragostei Tale. Caută cu bunătate spre toată alcătuirea firii mele și povățuiește sufletul meu, căci el în mâinile Tale este. Iartă-mă pe mine cel mândru, lacom, fățarnic, desfrânat, leneș, neiertător, nemilostiv, bârfitor, mincinos, viclean, neputincios, căci viața mea am petrecut-o în păcate care depășesc mulțimea nisipului mării. Știu că am murdărit haina sufletului meu pe care mi-ai dat-o și Te-am întristat cu căderile mele. Doamne, Te rog, vindecă rănile sufletului meu!

Ajută-mă să iert celor celor ce-mi greșesc, cu voie sau fără de voie, iar celor ce mă iubesc răsplătește-le cu darurile tale cele bogate. Pe toți cei ce mi-au cerut să mă rog pentru dânșii și pentru toți cei ce nu mai au pe nimeni să se roage pentru ei, Milostive, miluiește-i cu iubire de oameni. Tu ești un Părinte Preabun, Răbdător, Iubitor și privești cu multă dragoste spre noi, copiii Tăi.

Doamne, pe Tine Te iubim, în Tine credem, Ție ne rugăm, spre Tine nădăjduim și Ție îți mulțumim pentru toate pe care le știm și nu le știm. Miluiește-ne pe noi, Doamne Dumnezeule, după mare mila Ta și ne așează în Împărăția Ta cea cerească. Amin.

Ierom. Hrisostom Filipescu

”Pace va las voua, pacea Mea v-o dau” (Ioan 14,27)

Da-mi, Doamne, si mie pacea Ta! Nu am duhul smereniei, duh de pace, stiu ca nu-l voi putea dobandi oricat m-as stradui, in nicio imprejurare, fiindca este mai presus de toata mintea. Cauta spre sufletul meu tulburat, egoist, nelinistit, asa cum cauta mama sa-si linisteasca pruncul care plange. Nu-mi dau seama cum o voi face, dar stiu ca atunci cand copilul nu sta aproape de mama, se apropie mama de el, dar Tu esti mai presus de orice mama.
Esti Atotputernicul nostru Tata, Tu dai lumina si viata la toata faptura. Lumineaza-ma cu lumina Ta, da sufletului meu pacea Ta! Nu pot patrunde in adancul iubirii Tale, dar stiu ca Tu atat de mult ai iubit lumea, incat pe Fiul Tau, Unul-Nascut, L-ai trimis sa mantuiasca lumea si sa ma mantuiasca si pe mine. Stiu ca Tu poti face sa domneasca pacea pe pamant si bunavoirea intre oameni si ca poti smeri cu pacea Ta si sufletul meu tulburat, revarsand milostivirea Ta asupra mea, cel dintai dintre pacatosi.

Rugăciune către Domnul Iisus Hristos, a Sfântului Ioan din Kronstadt

Doamne, Numele Tău e Dragostea: nu Te lepăda de mine, omul cel rătăcit întru înșelare!
Numele Tău e Puterea: întărește-mă pe mine, cel istovit de neputință și căzut!
Numele Tău e Lumina: luminează sufletul meu cel întunecat de patimile vieții lumești!
Numele Tău e Pacea: împăciuiește sufletul meu cel zbuciumat! Numele Tău este Mila: nu înceta să mă miluiești. Amin.

Ma inchin Tie , Dumnezeule multmilostive , si Tie iti incredintez sufletul si trupul meu , simturile si vorbele mele , cugetele si gandurile mele , faptele mele si toate miscarile trupului si sufletului meu : intrarile si iesirile mele , credinta si vietuirea mea , si te rog : Tu ma binecuvinteaza, Tu ma miluieste , si de orice rau lumesc , diavolesc si trupesc ma izbaveste , curata multimea faradelegilor mele , indrepteaza viata mea cea rea si ticaloasa , fereste ma de caderile in pacate ce vor sa vina , ca niciodata sa nu manii iubirea Ta de oameni. Si mi da cu pace , fara de pacat sa petrec ziua aceasta , intr un slava Ta si spre mantuirea sufletului meu. Amin.

Adu-Ti aminte Doamne de soborniceasca si apostoleasca Ta Biserica, pe care ai castigat-o cu scump sangele Tau ; intemeiaz-o, intareste-o, lateste-o, inmulteste-o, impac-o si o pazeste nebiruita de portile iadului in veci, iar intaratarile ce se pornesc asupra ei le potoleste.
Stinge navala paganilor, pornirile ereticilor degrab le sfarama, le dezradacineaza si intru nimic le intoarce, cu puterea Sfantului Tau Duh.
Amin , amin , amin!

Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine,
Domnul meu, Care ai să vii din nou.

Postul îmi grăbeşte pregătirile pentru venirea Ta, singura aşteptare a zilelor şi nopţilor mele.
Postul îmi subţiează trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai uşor cu duhul.

Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine, dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.

Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, şi totuşi foarte dificil pentru cineva care pur si simplu il practica.

De aceea am adus postul în mintea mea spre a alunga dintr-însa toate reveriile, legate de problemele lumeşti şi spre a dărâma toate castelele de nisip nălucite de acele reverii.
Am adus postul în mintea mea spre a putea zăgăzui lumea şi spre a pregăti să primeasc Înţelepciunea Ta.

Şi am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuşi toate patimile şi egoismul lumesc.
Am adus postul în inima mea, aşa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când Duhul Tău furtunos o întâlneşte.

Îmi prescriu post limbii spre a o desprinde de obiceiul grăirii în deşert şi spre a grăi cu grijă doar acele cuvinte care limpezesc calea venirii Tale.
Şi mi-am impus postul asupra grijilor mele pentru ca el să le poată alunga precum vântul împrăştie ceaţa, ca nu cumva ele să se interpună între mine şi Tine şi ca nu cumva să-mi întoarcă din nou privirea spre lume.

Iar postul mi-a adus în suflet linişte în faţa lumilor necreate şi create şi smerenie faţă de oameni .
Şi mi-a picurat curaj în mine, de felul celui pe care nu l-am cunoscut vreodată pe când eram înarmat cu tot felul de arme lumeşti.

Postul fals însoţeşte falsa nădejde, întocmai precum lipsa postului însoţeşte lipsa de nădejde.
……Ajută-mă să postesc şi să nădăjduiesc cu bucurie………
(Rugăciuni pe malul lacului- Sfântul Nicolae Velimirovici)

Te caut în amurgul norilor, în asfinţitul lacrimilor, în privirile lăsate pe icoane, într-o binecuvântare sau în tăcere… Dă-mi, Doamne, înţelepciunea cea cerească ca să învăţ a Te căuta şi a Te afla, a Te iubi şi a Te gusta în toate şi peste toate; şi pe celelalte lucruri a nu le preţui mai mult decât ceea ce sunt, după orânduiala înţelepciunii Tale celei veşnice. Omul fără Dumnezeu nu este fericit. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa mea, nu este pe nici un loc. Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet. Găteşte Dumnezeul meu, pregăteşte Doamne o agreabilă locuinţă pentru Tine înlăuntrul meu, pentru ca potrivit făgăduinţei sfântului Tău cuvânt să vi la mine şi să te odihneşti în mine. Mortifică în mine tot ce este neplăcut ochilor Tăi şi fă-mă om după inima Ta! Răneşte Doamne interiorul cel mai adânc al sufletului meu cu săgeţile iubirii Tale, şi îmbată-l cu vinul desăvârşitei Tale iubiri! Aliluia

O RUGA DE MARE FOLOS !

" Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nu lasa desertaciunea, iubirea de sine, iubirea de placere, nepasarea,mania,sa domneasca peste mine si sa ma rapeasca iubirii Tale !
O, Domul meu, Creatorul meu, toata Nadejdea mea, nu ma lasa fara impartasirea de fericita vesnicie ! Fa ca si eu sa urmez exemplul Tau cel sfant, sa fiu supus conducatorilor, celor pusi peste mine ! Daruieste-mi aceasta curatie a duhului, aceasta simplitate a inimii, care ne fac vrednici de dragostea Ta ! La Tine, o, Dumnezeul meu, inalt sufletul meu si inima mea : nu lasa sa piara faptura Ta, ci ma izbaveste de singurul si cel mai mare rau: de pacat ! Fa, Doamne, sa indur nelinistile si necazurile sufletesti cu tot atata rabdare, cu cata bucurie primesc desfatarile inimii.
De voiesti Tu, Doamne - ma poti curati si ma poti sfinti. Iata, ma incredintez bunatatii Tale, rugandu-Te ca sa starpesti din mine tot ce este potrivnic Tie si sa ma numeri in ceata alesilor Tai. Doamne , ia de la mine trandavia duhului, care pagubeste timpul meu; desertaciunea gandurilor, care impiedica prezenta Ta si fura atentia mea de la rugaciune; iar de, rugandu-ma, ma abat de la Tine cu gandurile mele, ajuta-mi ca aceasta abatere sa nu fie de bunavoie, si intorcand mintea, sa nu intorc de la Tine, inima ! Tie, Domnului Dumnezeului meu, Iti marturisesc toate pacatele faradelegilor mele, facute acum si mai demult, inaintea Ta : iarta-le mie, pentru numele Tau cel sfant, si mantuieste sufletul meu, pe care L-ai rascumparat cu scump Sangele Tau !
Ma incredintez milei Tale, ma lasa in voia Ta, fa cu mine dupa bunatatea Ta, nu dupa rautatea si faradelegea mea !
Invata-ma, Doamne, sa-mi oraduiesc faptele, asa incat ele sa fie spre slava sfantului Tau nume !
Ai mila, Doamne de toti crestinii ! Auzi dorinta tuturor celor ce striga la Tine, izbaveste de tot raul si mantuieste pe robii Tai ( numele ), trimite-le lor bucurie, mangaiere in necazuri si mila T a cea sfanta !
Doamne, ma rog Tie mai ales pentru cei ce intr-un fel sau altul m-au necajit si m-au mahnit sau mi-au facut vreun rau : nu ii pedepsi pentru mine, pacatosul, ci revarsa peste ei bunatatea Ta . Doamne, ma rog Tie pentru toti cei care eu, pacatosul, I-am mahnit, I-am necajit sau I-am smintit cu cuvantul, cu fapta sau cu gandul, cu stiinta sau cu nestiinta !
Doamne Dumnezeule, iarta noua pacatele noastre ce la facem unii altora !
Scoate, Doamne, din inimile noastre orice suparare, banuiala, manie, tinere de minte a raului, certuri si tot ceea ce poate pune piedici dragostei si poate imputina iubirea dintre frati ! Miluieste-i, Doamne, pe cei care mi-au incredintat mie, pacatosului, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii !
Miluieste, Doamne, pe tot cel ce cere ajutorul Tau ! Doamne, fa aceasta zi, ziua milei Tale, si da fiecaruia dupa cererea lui ! Fii pastoral celor rataciti, calauza si lumina celor nestiutori, povatuitorul celor neintelepti, parintele orfanilor, ajutorul celor asupriti, doctoral celor bolnavi, mangaietorul celor ce sunt pe moarte si adu-ne pe toti la sfarsitul dorit - la Tine, limanul nostru si la odihna cea fericita ! Amin "

Nota:
Rugaciune preluata din cartea "Suflet binecuvantat - Viata, ostenelile si nevointele
Cuviosului Partenie din Kiev "

Schimbatu-Te-ai la fata,in munte,Hristoase Dumnezeule,aratand ucenicilor Tai slava Ta,pe cat li se putea.Straluceasca si noua,pacatosilor,lumina Ta cea pururea fiitoare,pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu,Datatorule de lumina slava Tie.

Doamne Iisuse Hristoase, iartă-ne nouă greşelile noastre şi sfinţeşte năzuinţa noastră neputincioasă de a ne face vrednici de Tine. Tu, Doamne poţi face din vasul slab unul plin de puterea Ta sfântă. Stau dar şi eu la picioarele Tale şi rog îndurarea Ta să se milostivească şi de mine, sfinţind puţinătatea mea şi făcând-o aşadar primitoare de o învrednicire mai mare. Suntem, Doamne, nu numai slabi în cele bune, ci suntem şi tari în cele rele: bârfeli, sudalme, ambiţii, porniri, invidii, lăcomii, griji de ale lumii, sete de bun nume, dorinţe de prea-mărire, gânduri ascunse şi câte alte păcătoşenii de acestea. Şi numai Tu poţi să ne goleşti fiinţa de atâtea stricăcioase apucături rele şi adânc pierzătoare de suflet. Vino, Doamne, cu sfânta Ta mână şi goneşte duhurile cele rele care stăpânesc vrăjmaşe trupul şi sufletul nostru. Fă-ne din nou Iisuse, copiii Tăi dându-ne lumină albă în suflet, îndemn bun cugetului, iubire în toată fiinţa noastră, că Tu singur eşti puternic şi fără Tine nu putem face ni-mic, Doamne al nostru, prea mărit şi iubit, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea Bisericii, dedicată zilei de 1 septembrie a Noului An Bisericesc :
„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin” .

PENTRU TINE DOAMNE

Pentru Tine Doamne, deschid usa inimii mele.
Intra Doamne, fa-te stapan pe sufletul meu, ramai cu mine si pazeste-ma tot timpul. Ai grija de mine de Toti cei care sunt in jurul meu, de toti prietenii mei, de toti cei care se gandesc la mine, dar Te Rog , Doamne, pazeste-i si pe cei care ma vorbesc de rau si ma fac sa sufar.
Da-le intelepciune Doamne si fa-i sa inteleaga ca eu ai iubesc si nu vreau sa fim dusmani!
Iti multumesc, Doamne! Amin.

DOAMNE LA TINE MA INCHIN

Cu inima- mi ce plange, La Tine ma inchin, Adu-mi in suflet pace, Si ea al meu suspin.
Si da-mi , te rog, putere Sa lupt cu-a mele patimi, Ridica-ma pe umeri, Iubire Tu arata-mi,
Si iarta-mi nestiinta, Si mintea mea pierduta, Si gandul meu cel negru, Ce-n noapte ma afunda.
Si fa sa vad lumina, Ce-ai pus in fata mea, Eu cred ca toate-n lume, Se fac din voia Ta!
Invata deci :Sa-ti cunosti saracia (sufleteasca si materiala, fiindca de fapt toate sunt alea lui Dumnezeu :Ale tale, dintru ale tale ) si nenorocirea ( starea de permanenta pacatosenie ) si astfel Sa Te Smeresti.
Esti cersetor si sarac, caci nu ai nimic al tau, ci toate le primesti de la Dumnezeu.
Sfantul Porfirie Kavasakalitivul spune asa :
In zilele noastre oamenii aspira sa fie iubiti si de aceia esueaza. Corect este sa nu te intereseze, daca altii te iubesc sau nu, ci daca TU IL IUBESTI PE IISUS HRISTOS, PE OAMENI SI PE VRAJMASI.
In felul acesta iti va fi plin sufletul. "

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. AMIN.

Preot Ioan

E GREU SA ASTEPTI

"E greu s-astepti, cand Domnul tace, Si n-ai raspuns la ruga ta, Dar ne te teme, fii pe pace, Hristos, la vreme, va lucra! De la-nceput a luat aminte, La glasul tau indurerat, Si-n grija-i calda de Parinte, Cu drag, spre tine s-a plecat.
Ti-a ascultat al tau ascuns, Ce nimeni altul nu il stie, Si-a plans cu tine cand ai plans, Caci te iubeste-o vesnicie!
Raspunsu-l nu ti-l da indata, Caci vrea mai mult sa il doresti, Pe El, cu inima curata.
"Tu mi-ai trimis din Cer Lumina, Si m-ai iertat de orice vina, Cand mi-ai intins o mana plina, De-ndurari, si de aceea ce vreau, Sa-ti multumesc, Preasfinte, Sa-ti multumesc fierbinte, Sa-ti slavesc Parinte, Dumnezeul meu! "
Slava intru cei de sus, Lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni buna voire!
Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie.
Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub sfant acoperamantul tau.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Har si pace sufletului tau de la Preabunul Dumnezeu. Amin si Aliluia!

Preot Ioan

Incetează, Doamne; iartă, Doamne; milostiveşte‑Te, Doamne, şi nu ne da pe noi morţii pentru fărădelegile noastre, căci noi suntem poporul Tău şi toiagul moştenirii Tale. Ceartă‑ne pe noi, însă cu bunătate, iar nu cu mânia Ta, ca să nu ne împuţinezi pe noi şi să fim mai urgisiţi decât toţi câţi locuiesc pe pământ, pentru că mila Ta este mai presus de cuvânt, şi iubirea Ta de oameni neajunsă, şi bogăţia bunătăţii Tale neîntrecută. Pentru aceasta, îndrăznim, cu stăruinţă ne rugăm şi cu umilinţă cerem, plecând genunchii inimilor noastre; încetează bătaia mâniei Tale, aşa precum demult, în zilele lui David, ai încetat bătaia faţă de poporul Tău, cu toate că noi nu arătăm asemenea pocăinţă. Dar Tu, ca un preabun, opreşte mânia Ta, îmblânzeşte iuţimea Ta cea dreaptă şi dă sănătate celor ce pătimesc, bolnavilor tărie, iar pe cei sănătoşi îi ocroteşte. Toată boala şi toată neputinţa depărteaz‑o de la poporul Tău; pe toţi îi fereşte de această primejdie cumplită, păzindu‑i nebântuiţi de orice boală vătămătoare şi păstrându‑i cu mâna Ta cea atotputernică nesupăraţi de orice chinuire cumplită şi tulburare pierzătoare, căci în adevăr iuţimea mâniei Tale a cuprins pe toţi şi i‑a tulburat. Şi chiar de nu ne‑am întoarce cu totul de la vicleşugurile noastre, izbăveşte‑ne pe noi pe toţi de sfatul rău şi ne dă să‑Ţi mulţumim pentru toată facerea de bine. Pentru rugăciunile celei ce fără prihană Te‑a născut pe Tine, ale Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cu folosinţele sfinţilor şi dumnezeieştilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor.
Că Tu eşti izvorul milei şi adâncul de nepătruns al milostivirii şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Post binecuvântat!
 

Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche şi cea Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudam şi Ţie ne rugăm: întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguinţă, spre mărirea numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor şi biruinţa asupra păcatului,- ca împreună cu Tine răstignindu-ne şi îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieţii noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, si Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

"Doamne, fă să ne găsim în Tine pacea și să oglindim iubirea Ta neconditionată în toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre. Dă-ne putere să nu răsplătim răul cu rău, nici ura cu ură şi să căutăm frumuseţea ascunsă în orice fiinţă umană. Ajuta-ne să ne iubim unul pe altul în credinţă şi adevăr cu o iubire trainică și răscumpărătoare."

Saptamana binecuvantata, cititorule!

Rugăciune pentru orânduirea vieţii, a Mitropolitului Antonie de Suroj

Dumnezeule, Tu pe toate le ştii si dragostea Ta este desăvarşită; ia, aşadar, viaţa aceasta in mâinile Tale şi fă cu ea ceea ce eu năzuiesc a face, insă nu pot. Amin.

„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,
închinarea Treimii s-a arătat;
că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,
Fiu iubit pe Tine numindu-Te,
şi Duhul în chip de porumbel a adeverit
întărirea cuvântului.
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,
şi lumea ai luminat, slavă Tie!“
Atunci când se sfinţeşte apa, ierarhul rosteşte o rugăciune din care aflăm la ce ne foloseşte agheasma. Iată cum sună ea: „Şi-i dă apei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...".

În Iordan Hristoase, ai înecat păcatul lui Adam,
Şi pe noi cei ce înotam în patimi ne-ai scos la liman,
Cum vom mulţumi milostivirii Tale celei negrăite ?
Cercetează sufletele noastre picurând gânduri smerite.

Înaintemergătorul se sfia a Te atinge pe Tine, Cel Preacurat,
Şi cu gânduri smerite întâmpinându-Te, Te lăuda ca pe-Un Împărat,
Cu rugăciunile lui aşează şi gândul nostru pe calea pocăinţei,
Ca privind întru adâncul tainelor Duhului să aflăm izvorul credinţei.

Cetele îngereşti s-au înspăimântat văzându-Te la Iordan pe Tine,
Şi râul a dat glas de uimire, întorcându-Se pentru a Ta slăvire,
Cum voieşti a Te ascunde în apele mele, Cel Ce eşti Lumină neapropiată ?
Cum Soare al dreptăţii, Ce străluceşti tuturor, Te cufunzi în smerenia adevărată ?

Nu mă pricep şi mă minunez de adâncimea smereniei dumnezeieşti,
Sfinţeşte-mă pe mine şi ridică pe Adam din durerile pământeşti !
Cum Stăpânul a toate vine să Se boteze de mâna robului Său ?
Cu uimire grăiesc îngerii cei ce Îl cunosc pe El a fi Dumnezeu,
Văzut-am luând trup pe Cel Ce este mai presus de cetele îngereşti,
Iar acum în Iordan Se botează Izvorul darurilor duhovniceşti.

Şi noi cu gânduri smerite să înconjurăm râul iertării,
Şi să slăvim pe Hristos Cel Ce revarsă mirul iertării,
Acesta este Mântuirea noastră şi Dreapta lucrătoare a Tatălui,
Taina Acestuia a pecetluit-o şi Duhul, Dătătorul darului.

Rugăciune pentru cel bolnav

Stăpâne Atotţiitorule, Împărate sfinte, Cel ce pedepseşti şi nu omori, Care întăreşti pe cei neputincioşi şi ridici pe cei căzuţi, Cel ce îndreptezi chinurile trupeşti ale oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru: În milostivirea Ta, cercetează pe robul tău (roaba ta) … (numele) şi-i iartă lui (ei) orice a greşit cu voie sau fără de voie.
Doamne, Dumnezeul nostru, trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare, atinge-Te de trup, potoleşte-i fierbinţeala, uşurează-i suferinţele şi izgoneşte toată boala cea ascunsă. Fii tămăduitorul robului Tău acesta (roabei Tale aceasta), ridică-l pe dânsul (dânsa) din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Dăruieşte-l pe dânsul sănătos şi întreg Bisericii Tale, ca să fie bineplăcut Ţie şi să facă voia Ta. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

RUGACIUNE

Da-mi, Doamne, har, putere
sa bucur si sa cant.
Cuvintele sa-mi fie fulgi
molcom cazand
din cer pe pamant.
In inimile celor insetati de Cuvant
sa se topeasca lin
precum fulgii moi
cand ajung pe pamant.

Parintele Ignatie Grecu

Am scris pe nisip ca Te iubesc,dar marea mi-a sters sentimentul!
Am scris in nori,insa nici acolo nu a fost statornic!
Am scris pe o foaie,insa timpul a deteriorat-o!
Apoi am scris pe inima mea,si nici vantul ,nici ploaia, nici marea nici zarea nu au sa-l mai stearga vreodata!
TE IUBESC DOAMNE !

Rugăciune pentru orânduirea vieţii, a Mitropolitului Antonie de Suroj

Dumnezeule, Tu pe toate le ştii si dragostea Ta este desăvarşită; ia, aşadar, viaţa aceasta in mâinile Tale şi fă cu ea ceea ce eu năzuiesc a face, insă nu pot. Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE DIN RÂNDUIALA LITURGICĂ
A DUMINICII ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI
Când va fi să vii să faci Judecată dreaptă, Prea-dreptule Judecător, şezând pe scaunul slavei Tale, râu de foc înfricoşând, va trage înaintea divanului Tău pe toţi, stând înaintea Ta puterile cereşti, şi oamenii cu frică vor fi judecaţi, fiecare precum a lucrat; atunci, să-Ţi fie milă de noi, şi să ne învredniceşti, Hristoase, de partea celor mântuiţi, ca un Indurat.
Cărţile se vor deschide şi se vor arăta faptele oa*menilor, înaintea divanului Tău celui de neîndurat; şi va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâşnire, văzând pe toţi cei ce au păcătuit trimişi în chinurile cele veşnice, cu dreaptă judecata Ta, şi fără de folos plângând, Indurate. Pentru aceasta Te rugăm pe Tine, Bunule, să-Ţi fie milă de noi, cei ce Te lăudăm, Unule, mult-Milostive.
Trâmbiţele vor suna, şi mormintele se vor deşerta, şi se va scula toată firea omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine, cu bucurie se vor bucura, aşteptând să ia plată; iar cei ce au păcătuit, vor tremura cumplit văitându-se, fiind trimişi la chinuri şi de cei aleşi despărţindu-se. Doamne al slavei, milostiveşte-te spre noi, ca un Bun, şi ne învredniceşte pe noi de partea celor ce Te-au iubit pe Tine.
Plâng şi mă tânguiesc, când îmi vine în simţire focul cel veşnic, întunericul cel mai din afară şi tartarul, viermele cel cumplit şi scrâşnirea dinţilor cea neîncetată, şi durerea ce va să fie celor ce au greşit peste măsură, şi pe Tine, Cel preabun, cu vicleană voie Te-au mâniat, dintre care unul şi cel dintâi sunt eu, ticălosul. Ci, Judecatorule, ca un îndurat, mântuieşte-mă cu mila Ta.
Când se vor aşeza scaunele şi se vor deschide cărţile şi Dumnezeu va şedea la Judecată, o, ce frică va fi atunci! Ingerii stând înainte cu frică şi râul de foc curgând; ce vom face atunci, noi, oamenii cei vinovaţi de multe păcate? Şi când îl vom auzi chemând pe cei binecuvântaţi ai Tatălui întru Impărăţie, iar pe cei păcătoşi trimiţându-i la chinuri, cine va suferi acea înfricoşătoare hotă*râre? Ci Unule, Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Impărate al veacurilor, mai înainte până ce va sosi sfârşitul, prin pocăinţă, întorcându-mă, miluieşte-mă.
Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim: pe cei flămânzi să-i hrănim, pe cei însetaţi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi Cel Ce va sa judece tot pământul: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Impărăţia ce s-a gătit vouă.
Vai mie, înnegritule suflete! Până când de la răutăţi nu te mai curmezi? Până când zaci în lene? De ce nu-ţi aduci aminte de înfricoşătorul ceas al morţii? De ce nu te cutremuri cu totul de Infricoşătoarea Judecată a Mântuitorului? Oare, ce vrei să răspunzi, sau cum vrei să dai seamă? Lucrurile tale stau de faţă, spre mustrarea ta, fap*tele te vădesc, pârându-te. Deci, o, suflete! Vremea a sosit, aleargă, apucă înainte şi cu credinţă strigă: Greşit-am, Doamne, greşit-am Ţie; dar ştiu, Iubitorule de oameni, bunătatea Ta; Păstorule Cel bun, nu mă despărţi pe mine de la starea cea de-a dreapta Ta, pentru mare mila Ta
La ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii şi a slavei Tale celei negrăite gândind, mă îngrozesc cu totul, Doamne, şi tremurând, strig cu frică: Când vei veni, Hristoase Dumnezeule, cu slavă pe pământ, ca să judeci toate câte sunt, atunci să mă izbăveşti de toată pedeapsa pe mine, ticălosul, învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta.
Iată vine ziua Domnului Atotstăpânitorului, şi cine va suferi frica Venirii Lui? Căci cuptorul arzător şi ziua mâniei este, întru care Judecătorul va şedea, dând fiecăruia după vrednicia faptelor.
La ceasul cercetării şi al Venirii celei înfricoşătoare a Stăpânului Celui iubitor de oameni gândind, cu totul mă cutremur şi, întristându-mă, strig către Tine, preadrepte Judecătorul meu şi Unule, mult-îndurate: Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Gândesc la ziua aceea şi la ceasul când avem să stăm toţi goi ca nişte osândiţi, înaintea nemitarnicului Judecător; că atunci trâmbiţa va suna tare, şi temeliile pământului se vor clătina, şi morţii din morminte vor învia, şi toţi de o vârstă se vor face; şi cele ascunse ale tuturor vor sta de faţă înaintea Ta. Şi vor plânge, şi se vor tângui, şi în focul cel mai din afară vor merge cei ce nici odinioară nu s-au pocăit; iar ceata drepţilor va intra, în bucurie şi în veselie, în cămara cerească.
Daniil Proorocul, bărbatul doririlor fiind, dacă a văzut puterea lui Dumnezeu, aşa a strigat: Judecătorul a şezut şi cărţile s-au deschis. Vezi, suflete al meu, de posteşti, nu defăima pe vecinul tău. Fereşte-te de bucate, dar nu osândi pe fratele tău; ca nu cumva fiind trimis în foc, să te topeşti ca ceara; ci fără împiedicare să te ducă Hristos întru împărăţia Sa.
O, ce ceas va fi atunci, şi ce zi înfricoşătoare, când va şedea Judecătorul pe scaunul cel înfricoşător! Cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi, şi cele ascunse ale întunericului se vor arăta; îngerii vor alerga împrejur, adunând toate neamurile. Veniţi de auziţi, împăraţi şi domni, cei robiţi şi cei liberi, păcătoşii şi drepţii, bogaţii şi cei săraci, că vine Judecătorul, Cel Ce va să judece toată lumea. Şi cine va putea sta înaintea feţei Lui, când îngerii vor sta vădind lucrurile, cugetele şi gândurile cele din noapte şi cele din zi? O, ce ceas va fi atunci! Ci mai înainte de sosirea sfârşitului, sârguieşte-te, suflete, strigând: Dumnezeule, întoarce-mă şi mă mântuieşte ca un Indurat. Amin.

Ascultă, Doamne !

Ascultă, Doamne: îmi bate inima la Tine-n piept! În ziua în care ai zidit-o, i-ai adăpostit mişcarea în Tine ca într-un leagăn, să poată creşte fără teamă. Cu dulceaţa Ta nespusă ai mângâiat-o şi cu însuţi inima Ta ai hrănit-o. Cu vălul bunătăţii Tale ai acoperit-o şi-i porţi neîncetat de grijă, Mântuitorul meu.

În pieptul Tău, Bunule, s-a cuibărit zidirea-ntreagă şi prin Tine se bucură inima mea de semenii mei şi de binefacerile Tale. În casa inimii Tale, cu îngerii mi-e inima vecină, iar Sfinţii Tăi mă ţin în rugăciunea lor. Şi toţi iubesc tăcuţi, dumnezeiesc şi lin, căci îi copleşeşte smerenia Ta din care dă-mi, Iisuse, să mă hrănesc învăţându-o!

Am auzit de-atâtea ori chemarea Lumii şi ca un om nesăbuit am vrut să-mi fur inima din pieptul Tău şi să o fac numai a mea. Sărmana, s-a ofilit numai ştiindu-mi gândul şi-am înţeles atunci, Părinte, că ea nu bate fără Tine şi că, în braţele Lumii, inima mea ar muri de dorul inimii Tale.

Şi-atunci o las întreagă în pieptul Tău, iar Tu primindu-o, o înveleşti în haina milostivii Tale ca să nu se sperie de goliciunea sa, şi-o curăţeşti mai mult decât zapada cu Sângele Tău Scump.

Uneori, inima mea pitită în pieptul Tău, se linişteşte ascultând bătăile inimii Tale, aşa cum un copil se opreşte din gângurit ascultând cântecul duios al mamei. Şi-atunci îşi doreşte inima mea, Bunule, să facă loc inimii Tale să bată în pieptul de lut pe care i l-ai dăruit în mine.

Rugăciune de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos
(fragment adaptat dintr-o rugăciune din secolul al XV-lea)
Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei, Noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Primeşte-mă pe mine, Tu, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii şi Apostolii Tăi, ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând nemărginirea bunătăţii şi a iubirii Tale de oameni şi deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit, dăruindu-le vreme de întoarcere şi alungând deznădejdea.
Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspine şi mă căiesc pentru cele greşite şi cer iertare. Pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele. Milostiveşte-Te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă mie toate câte am păcătuit Ţie. Primeşte-mă pe mine robul Tău, care Îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut până acum pentru fărădelegile mele, şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi Te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului.
Doamne Iisuse Hristoase întăreşte-mă să fac voia Ta şi să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi curăţeşte-mă de toată duhoarea cea pătimaşă, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi a duhului. Şi-mi dăruieşte linişte statornică şi pace adâncă a gândurilor, ca prin toate acestea îndulcindu-mă de binefacerea Ta, de îndelunga-răbdare şi de bunătatea Ta cea nemăsurată şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud şi să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt şi al Celui fără de început al Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti întru cele înalte cu Tatăl şi eşti purtat pe aripi de Heruvimi si cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a sedea pe mânzul asinei şi ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu sase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiesti lumea prin Cruce, prin îngroparea şi Învierea Ta! Şi precum atunci oamenii, care şedeau in întuneric si în umbra mortii, având ramuri de copaci şi stâlpări de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, aşa şi pe noi, care acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări şi ramuri de copaci, păzeşte-ne şi ne mântuieste. Si precum acele popoare si copiii Ti-au adus Osana! , învredniceste-ne şi pe noi să Te slăvim în psalmi şi cântări duhovniceşti, cu suflete curate şi buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale şi să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăsi de bucuria Sfintei Învierii Tale si să cântăm si să proslăvim Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte si cu Preasfântul si Bunul si de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin.

Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai inainte de veci, Cel ce pentru neamul pamantesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat si cu moartea Ta stapanirea mortii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu ranile Tale lumea ai rascumparat;
Iisuse, Mantuitorule, intareste-ne in ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile intunericului, luminaza-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne intru Imparatia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne!

Iisuse, ajuta-ma sa nu ma lepad de Tine;
Iisuse, Cel ce esti fara de pret, dar cu pret ai fost vandut, scapa-ma si pe mine de vrasmasi;
Iisuse, Arhiereule, Cel ce in Sfanta Sfintelor ai intrat, curateste-ma si pe mine cu sfant Sangele Tau de toate intinaciunile trupesti si sufletesti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega si dezlega, dezleaga pacatele mele cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ma intru Imparatia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne!

Iisuse, Cel ce imbraci cu podoaba cerul si pamantul, gol ai fost si batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli ranile pacatelor, ranit ai fost;
Iisuse, Imparatul tuturor, in loc de dragoste si multumire, chinuri aspre de la fii lui Israil ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit si batjocorit si ranit, tamaduieste ranile sufletelor si trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne in Imparatia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne!

Daruieste-ne har, dezlegatorule al tuturor datoriilor, Hristoase, si ne primeste pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel si pe cei ce Te-au slavit pe tine, sterge pacatele noastre, curateste-ne, sfinteste-ne si ne mantuieste pe noi, cei ce cu credinta, cu smerenie si cu dragoste cantam Tie: Aliluia!

Cinstind si slavind Patima Ta, Hristoase, Te laudam si credem impreuna cu Toma ca Domn si Dumnezeu esti, Cel ce vei judeca vii si mortii; invredniceste-ne, Doamne, Imparatiei Tale celei vesnice pe noi, cei ce strigam catre Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai patimit, izbaveste-ne din necazuri, din patimi si din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapa-ne pe noi de batjocura vrasmasilor nostri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru pacatele noastre, ci ne mantuieste;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, da inimilor noastre umilinta si smerenie, ca sa ne marturisim greselile si pacatele noastre;
Iisuse, Cel ce esti dragostea cea netrecatoare, nu ingadui sa fim biruiti de rautate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne in Imparatia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne!

O, Iisuse Hristoase, Mieluselul lui dumnezeu, Cel ce ridici pacatele lumii, primeste aceasta putina rugaciune de multumire, pe care o aducem Tie, si cu mantuitoarele Tale Patimi, vindeca-ne pe noi de toata durerea sufletesca si trupesca, izbaveste-ne cu Crucea Ta cea Sfanta de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si, la sfarsitul vietii noastre, nu ne lasa pe noi, izbavindu-ne cu moartea Ta din vesnica moarte, sa strigam Tie: Aliluia!

Prohodul Domnului ( starea întâi)
 

1. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
2. Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4. Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi,
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind.
13. O, minuni străine !
O, ce lucruri nouă !
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
Îngropat de mâinile lui Iosif.
14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin şi nefiresc !
15. Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
16. Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
18. Din stricare, Doamne,
Viaţa mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfeşnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul.
20. Mulţimea de oştiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
24. În mormânt nou Te-au pus,
Înnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin învierea Ta,
După cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte,
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna
Faţa sa de soare,
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
33. Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
36. Bucurie, Doamne,
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou ?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
46. Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
52 . Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi soare şi pământ.
56. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
57. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
58. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
Înviind tot neamul muritorilor.
59. „Vai, Lumina lumii !
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
60. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
61. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
62. Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
63. De iubeşti pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
64. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.
65. „Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat,
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
66. O, munţi şi vâlcele
Şi mulţimi de oameni,
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
67. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Lumină,
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
68. Deşi ca o piatră,
Tare şi tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
69. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică o moştenim.
70. Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
71. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
72. Fericimu-Te toţi,
Maica lui Dumnezeu,
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
73. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Prohodul Domnului ( starea a doua )
 

1. Cuvine-se, dar,
Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,
Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
2. Cuvine-se, dar,
Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.
3. Soarele-a apus
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
Şi cu trupul în mormânt punându-Te.
4. Somn învietor
În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
Din cel greu somn al păcatului ai sculat
Întreg neamul omenesc cel păcătos.
5. „Una-ntre femei
Te-am născut Fiu, fără de durere;
Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
Cea curată, mult jelindu-se, zicea.
6. Sus văzându-Te,
De Părinte nedespărţit, Doamne,
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
Serafimii s-au înfricoşat acum.
7. Răstignindu-Te,
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
Şi şi-ascund luminătorii lumina lor,
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
8. Cela ce cu-n semn
A făcut la început pământul,
Azi apune sub pământ, ca un muritor;
Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !
9. Sub pământ apui
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
Cu puterea Ta atotputernică.
10. Veniţi să cântăm
Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”
11. Cu adevărat,
Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,
Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
Şi din stricăciune lumea mântuieşti.
13. Râu de viaţă eşti
Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune,
Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,
Celor din adâncurile iadului.
14. „Ca să înnoiesc
Firea oamenilor cea zdrobită,
Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.
15. Sub pământ apui,
Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii,
Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
Alungând din iad tot întunericul.
16. Bob cu două firi:
Dătătorul de viaţă, astăzi,
În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
Răsărind El iar, lumea va bucura.
17. S-a temut Adam,
Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.
18. Maica Ta acum
Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt:
„Înviază, Fiule, precum ai spus !”
19. losif Te-a ascuns,
Cu evlavie, în groapă nouă;
Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,
Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
20. Doamne, Maica Ta,
Pironit văzându-Te pe cruce,
De amară întristare, sufletul ei
S-a pătruns de cuie şi de sabie.
21. Maica Ta, văzând
Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,
Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.
22. „Rău m-am întristat
Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
23. „Cum am să-Ţi închid
Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,
Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
losif a strigat, înfiorându-se.
24. Jalnice cântări
Iosif şi cu Nicodim cântă
Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
25. Sub pământ apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii;
Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,
De dureri se stinge, nevăzându-Te.
26. Iadul s-a-ngrozit
Dătătorule de viaţă, Doamne,
Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.
27. Soare luminos
După noapte străluceşte, Doamne;
Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
28. Ziditorule,
Primindu-Te în sân pământul
S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.
29. O, Hristoase-al meu !
Iosif şi Nicodim cu miruri,
Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”
30. Doamne, ai apus
Şi cu Tine-a soarelui lumină;
Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
Făcător al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi
O acoperă piatra tăiată
Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
Înfioară-te, de-acum, pământule !
32. „Vezi-ne aici:
Ucenicul cel iubit şi Maica,
Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
A strigat Curata, cu amar plângând.
33. Nici chip ai avut,
Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne;
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.
34. Ai apus în trup,
Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
Şi aceasta neputând vedea soarele,
În amiază-zi el s-a întunecat.
35. Luna, soarele
Se întunecă-mpreună, Doamne,
Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat
Şi în mantii negre s-au înveşmântat.
36. „Chiar de-ai şi murit,
Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;
Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
37. A dormit Adam
Şi din coasta lui-’şi scoase moarte;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.
38. Ai dormit puţin
Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,
Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,
Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
39. De ai şi murit,
Dar ai dat vinul de mântuire,
Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;
Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.
40. Cum au suferit
Cereştile cete îndrăzneala
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?
41. În batjocură
Tu îmbraci pe Împodobitorul,
Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
Tot pământul, într-un chip preaminunat.
42. Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
Răspândind asupra lor izvoare vii.
43. Oarecând Navi,
Opri soarele, zdrobind duşmanii;
Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,
Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
44. Nu Te-ai despărţit
De-al Părintelui sân, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
45. Tins fiind pe lemn,
Cel ce spânzuri pământul pe ape,
În pământ, fără suflare, acum cobori;
Care lucru nerăbdându-l, tremură.
46. „Vai, o, Fiul meu !”,
Preacurata jeleşte şi zice
Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat,
Osândit acum pe cruce îl privesc !”
47. „Astfel mi-a vestit
Gavriil, venind din cer la mine:
El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu
Este o împărăţie veşnică.”
48. „Vai, s-a împlinit
A lui Simeon proorocie
Căprin inima mea sabie a trecut;
O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”
49. Fariseilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
50. S-a cutremurat
Şi lumina soarele şi-a stins-o,
Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;
Nevăzuta mea lumină, Bunule !
51. Cu amar plângea
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !
52. Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
„Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”
53. Iadul celcumplit
Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.
54. Ce privelişte
Mare şi grozav-acum se vede;
Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,
Voind El să dea viaţă tuturor !
55. Coasta Ţi-au împuns,
Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.
56. Oarecând jelea
Toată casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
Maica Lui şi ceata Ucenicilor.
57. Palme şi loviri
I s-au dat lui Hristos peste faţă,
Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
58. Toţi cei credincioşi,
Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte,
Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,
Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.
59. Ceea ce-ai născut,
Preacurată Fecioară, Viaţa,
Potoleşte dezbinarea-n Biserică
Şi dă pace, cao bună, tuturor.
60. Cuvine-se, dar,
Să cădem la Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins
Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

Prohodul Domnului ( starea a treia )
 

1. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase-al meu.
2. Arimateanul
Jalnic Te pogoară
Şi în mormânt Te-ngroapă.
3. De mir purtătoare,
Mir Ţie, Hristoase,
Ţi-aduc cu sârguinţă.
4. Vino-întreagă fire,
Psalmi de îngropare
Lui Hristos să-I aducem,
5. Pe Cel viu cu miruri,
Ca pe-un mort să-L ungem,
Cu mironosiţele.
6. Fericite losif !
Trupul ce dă viaţă,
Al lui Hristos, îngroapă.
7. Cei hrăniţi cu mană,
Oţet şi cu fiere
Ţi-aduc, Hristoase al meu.
8. Ca rob făr’ de minte,
A trădat Iuda
Pe-Adâncu-nţelepciunii.
9. Rob ajunge-acuma
Vicleanul de Iuda,
Cel ce-a vândut pe Domnul.
10. losif şi Nicodim
Pe Domnul îngroapă,
Cu toată cuviinţa.
11. Slavă Ţie, Doamne,
Cel ce dai viaţă
Şi-n iad, puternic, cobori.
12. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort văzându-Te.
13. „Primăvara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”
14. Plângere pornit-a
Maica Preacurata,
Când ai murit, Cuvinte.
15. Vin cu mir, să-L ungă,
De mir purtătoare,
Pe Hristos, Mirul ceresc.
16. Cu moartea pe moarte
O omori Tu, Doamne,
Cu sfânta Ta putere.
17. Piere-amăgitorul,
Scapă amăgitul
Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
18. Cade vânzătorul
În fundul gheenei,
În groapa stricăciunii.
19. Curse de ciulini sunt
Căile lui Iuda,
Celui nebun şi viclean.
20. „Fiule din Tatăl,
Împărat a toate,
Cum ai primit patima ?”
21. Maica, mieluşeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.
22. Trupul ce dă viaţă
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.
23. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-şi:
24. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
25. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam şi Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
26. „Fiul meu, slăvescu-Ţi
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.
27. Cu oţet şi fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.
28. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbrişi poporul sub nor.
29. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
30. Scoală-Te, ’ndurate,
Şi pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !
31. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.
32. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !
33. Prinse-au fost de frică
Cereştile cete,
Când Te-au văzut mort, Doamne.
34. Iartă de greşale
Pe cei ce, cu frică,
Cinstesc ale Tale patimi.
35. O, înfricoşată,
Străină vedere;
Pâmântul cum Te-ascunde !
36. Altădat’ un losif
Ţi-a slujit în fugă
Şi-acum Te-ngroapă altul.
37. Plânge, Te jeleşte,
Preacurata-Ţi Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.
38. Spaimă ia pe îngeri
De grozava-Ţi moarte,
O, Făcător a toate !
39. Până-n zori, cu miruri
Ţi-au stropit mormântul
Cele înţelepţite.
40. Pace în Biserici,
Lumii mântuire,
Prin învierea-Ţi dă-ne !
41. O, Treime Sfântă,
Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
Lumea o mântuieşte.
42. Robilor tăi, Maică,
Dă-le ca să vadă
’Nvierea Fiului tău !
43. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase al meu.

Hristos a înviat!
Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte calcând și celor din morminte viață daruindu-le.
Hristos anesti !
Hristos anesti ek nekron, Thanato thanaton patisas, Kai tis en tis mnimasi Zo-in kharisamenos!
Troparul Învierii Domnului (glasul 1)
„Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-Ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase! Mărire împărăţiei Tale! Mărire iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!”
Troparul Învierii Domnului (glasul 5)
„Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioşii, şi să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbda şi a scula pe cei morţi, întru slăvită Învierea Sa.”
Troparul Învierii Domnului
Zdrobit-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea mironosiţelor o ai schimbat şi Apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Condacul Sfintelor Paşti
De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă! şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi ridicare.
Îngerul a strigat: Hristos a înviat!
„Curată Fecioară, bucură-te!
Si iarasi zic, bucură-te!
Ca Fiul tău a înviat a treia zi din groapă.”
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a răsărit!
Saltă acum si te bucură Sioane,
Iară tu, curată Născătoare de Dumnezeu
Veseleste-te întru Invierea Celui născut al tău.”
Hristos a înviat!

Rugaciune la Invierea Domnului
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugaciunile pe care Ti le aducem din buzele noastre necurate si curatindu-ne de toata intinaciunea, acopera-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne si Stapanul vietii noastre, sa-Ti multumim dupa cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai facut si ni-l faci in fiecare an prin pogorarea Sfintei Lumini la Mormantul Tau; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar desi nu suntem vrednici a grai de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri sa multumim dupa puterile noastre ca ne-ai aratat acest semn, ca sa pricepem ca esti cu adevarat viu in Biserica Ta cea dreptmaritoare pe care portile iadului nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis:"Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor", ne-ai aratat aceasta in multe feluri si in chip ales la marele Praznic al Invierii. Slava Tie, Doamne, ca acoperi Biserica Ta! Slava Tie, Doamne, ca ii intaresti pe credinciosi! Slava Tie, Doamne, ca ai binecuvantat pamantul cu Mormantul Tau! Ne aducem aminte de cate minuni ai facut la acest datator-de-viata Mormant. Cum vom uita Stalpul Ortodoxiei. Cum vom uita ca atunci cand ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasa pe credinciosi sa intre in Biserica Sfantului Mormant, Lumina Sfanta a tasnit afara, spargand un stalp de piatra? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie si a celorlalti credinciosi vazand dovedita credinta lor curata ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, esti cu adevarat capul si ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care ne-ai aratat-o. Si luand aminte la cuvintele Tale: „ Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", cu inimile noastre marturisim ca la Praznicul Invierii trimiti Sfanta Lumina ca binecuvantare pentru cei credinciosi. Pentru aceasta Te rugam, Doamne Iisuse Hristoase, trimite harul Tau peste noi si fa din inima noastra lacas al Luminii Tale celei neapropiate, ca peTine sa Te slavim, Iubitorule de oameni, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si De-Viata-Facatorul Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor. Amin!

Mulţumesc Doamne că în fiecare zi mă ajuţi să o iau de la capăt şi că şi prin tăcerea ta îmi vorbeşti, mă susţii, mă iubeşti.
Mulţumesc pentru ceea ce sunt dar mai ales pentru ceea ce nu sunt;iubirea ta e fără margini şi se vede asta în toată viaţa mea.
Slavă Ţie,Doamne !

Doamne Dumnezeule, ne-ai zidit şi ne-ai dat cele bune şi de folos vieţii! Ne-ai dat învăţătura sfântă care ne arată calea spre Cereasca Împărăţie; ne ajuţi când ne rugăm Ţie şi ne ierţi păcatele mărturisite cu umilinţă şi cu pocăinţă! Eşti Dumnezeul nostru Atotfăcător, Multmilostiv, Multiubitor şi ne chemi să fim copiii Tăi, asemenea Ţie; pentru care Îţi aducem în dar faptele noastre bune, smerenia şi iubirea noastră sfântă pentru Tine şi pentru semenii noştri şi slăvindu-Te, cu recunoştinţă Îţi mulţumim şi-Ţi cântăm: Aliluia!