Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 24.03.2009 08:27:19

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 124308)
[COLOR=green][SIZE=3]Fiecare zi trăită e o zi deosebită[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=green]Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citești, merită efortul.[/COLOR]

[COLOR=green]Un prieten a deschis sertarul dulapului soției sale și a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:[/COLOR]
:53:


[COLOR=green]Am mai postat povestirea de deasupra, dar n-am găsit-o... Vreau să spun că am cunoscut atât de mulți oameni care păstrează tot ce au mai bun, mai frumos pentru mai târziu... De ce? [/COLOR]


[COLOR=green]Păstrează "casa bună" pentru musafiri care vin foarte rar, și ei, familia vreau să spun, dorm în bucătărie, înghesuiți, incomod și imoral...[/COLOR]


[COLOR=green]Cineva a ținut, ani de zile, un rând de lenjerie și un prosop nou, bine împachetate, pentru "dacă vine cineva..." [/COLOR]


[COLOR=green]Altcineva a refuzat să dea o bucățică de țol, din cele care, la țară, se fac în casă... "După ce mor eu..." "De ce nu acum, să-ți mulțumesc, să vezi cum mă bucur și cum mă folosesc de el..." "După ce mor eu..." Au trecut de atunci mai bine de 10 ani... [/COLOR]


[COLOR=green]Pahare, farfurii, fețe de masă, prosoape de bucătărie, covoare, toate noi, toate de bună calitate, ținute bine, toate pentru "dacă vine cineva..." [/COLOR]

[COLOR=green]Muncim, facem sacrificii să cumpărăm, ne bucurăm o clipă și... punem la păstrat doar pentru "dacă vine cineva..." [/COLOR]

[COLOR=green]De ce ne străduim atât de mult pentru ceilalți și pentru noi nu facem nimic? Avem oare atâta nevoie de lauda și admirația celorlalți? [/COLOR]

[COLOR=green]Pentru noi, pentru bucuria sufletului nostru când o să despachetăm, când o să folosim?[/COLOR]

sia 24.03.2009 13:14:49

Puii maimutei -Lev Tolstoi
 
O maimuta avea doi pui ;pe unul il iubea,pe celalalt nu.Intr-o zi,niste oameni luara urmele maimutei. Aceasta insfaca puiul indragit si fugi cu el lepadandu-l pe celalalt.Puiul neiubit de mama se ascunse in hatisul padurii ,oamenii nu dadura cu ochii de el si trecura mai departe. Maimuta sari intr-un copac,dar grabita cum era, izbi odrasla cu capul de un ciot si ..acesta muri. Dupa ce oamenii plecara,maimuta porni sa-si caute puiul
neiubit,dar nu-l mai putu gasi.. ramase si fara acesta.


(cartile cu povesti au si poze...asa ca am atasat si eu.. una)
http://news.softpedia.com/images/new...es-begun-3.jpg

silverstar 26.03.2009 07:11:06

Pentru că sunt aici
 
[COLOR=green]Un țăran bătrân își lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.
Un tânăr trecu pe lângă el și îl întrebă:
- Câți ani ai?
- 77, i-a răspuns bătrânul.
- Mulți înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul? îl întrebă mirat tânărul.
- Păi, pentru că sunt aici!
- Și cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?
- Pentru că soarele e acolo! [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, și cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, și cele de plăcere. Și dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem și să renunțăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt așa cum am prefera noi să fie.[/COLOR]

silverstar 28.03.2009 09:24:10

[COLOR=green]Același lucru… în alte cuvinte http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare și o plăcuță de lemn pe care scria cu cretă albă: “Vă rog, ajutați-mă, sunt orb!” Un ziarist trecu prin zonă și văzu foarte puțini bani în pălăria orbului. Fără să ceară încuviințarea, luă plăcuța de lemn, o întoarse pe dos, scrise altceva, o puse din nou la picioarele orbului și plecă.

Spre seară, jurnalistul respectiv se întoarse pe același drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerșea. Acum, pălăria lui era plină de bani. Și monede, și bacnote. Cu simțurile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul recunoscu pașii ziaristului. Îl întrebă dacă el este cel care i-a rescris mesajul de pe plăcuță și, dacă da, ce anume scrisese. Ziaristul răspunse:

- Nu am scris nimic din ce ar putea fi în neconcordanță cu anunțul dumitale, doar că am exprimat totul în alte cuvinte. Și plecă liniștit mai departe.

Orbul a aflat foarte târziu ce scrisese ziaristul pe plăcuța de lemn. Mesajul era următorul: “Și astăzi e primăvară în Paris, și eu tot nu o pot vedea…”

MORALA :79:

De multe ori, când lucrurile nu ne mai reușesc așa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia.[/COLOR]


silverstar 28.03.2009 17:53:56

[COLOR=#008000][SIZE=5]O POVESTE[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=#008000]Acum douăzeci de ani lucram ca taximetrist ca să mă întrețin. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Când am ajuns, la 2:30 am, clădirea era acoperită de întuneric, doar cu [/COLOR]
[COLOR=#008000]excepția unei singure lumini la o fereastră de la parter... [/COLOR]
[COLOR=#008000]În asemenea circumstanțe, mulți taximetristi ar claxona o dată sau de [/COLOR]
[COLOR=#008000]două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți [/COLOR]
[COLOR=#008000]oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de [/COLOR]
[COLOR=#008000]transport. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Când simțeam că nu e pericol, mergeam la ușă. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Așa că și atunci am mers și-am bătut la ușă. "Doar un minut" răspunse o voce [/COLOR]
[COLOR=#008000]firavă, a unei persoane mai în vârstă. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. [/COLOR]

[COLOR=#008000]După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de [/COLOR]
[COLOR=#008000]vreo 80 de ani, stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie [/COLOR]
[COLOR=#008000]mare cu un material de catifea prins pe ea, ca și o femeie dintr-un [/COLOR]
[COLOR=#008000]film din anii '40. Lângă ea, era o valiza mică, de nailon. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Apartamentul arăta ca și cum [/COLOR]
[COLOR=#008000]nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era [/COLOR]
[COLOR=#008000]acoperit cu cearșafuri. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Nu găseai nici un ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Într-un colț era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de [/COLOR]
[COLOR=#008000]sticlă. [/COLOR]

[COLOR=#008000]"Ați putea să-mi duceți bagajul până la mașină?" zise ea. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors s-o ajut pe femeie. Ea [/COLOR]
[COLOR=#008000]m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi [/COLOR]
[COLOR=#008000]mulțumească pentru amabilitatea mea. [/COLOR]

[COLOR=#008000]"Nu e mare lucru" i-am zis eu. "Doar încerc să-mi tratez pasagerii în [/COLOR]
[COLOR=#008000]felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată" [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Oh, sunteți un băiat așa de bun!" zise ea. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă, și apoi m-a întrebat: "Ai [/COLOR]
[COLOR=#008000]putea să conduci prin centrul orașului?" [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nu este calea cea mai scurtă," am răspuns eu rapid. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Oh, nu conteză" spuse ea. "Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre [/COLOR]
[COLOR=#008000]azil..."[/COLOR]

[COLOR=#008000]M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori... [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nu mi-a mai rămas nimeni din familie..." a continuat ea. "Doctorul spune [/COLOR]
[COLOR=#008000]ca nu mai am mult timp..." În tăcere am căutat ceasul de taxare și l-am [/COLOR]
[COLOR=#008000]oprit. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Pe ce rută ați vrea sa merg?" am întrebat. [/COLOR]

[COLOR=#008000]În următoarele două ore am condus prin oraș. Mi-a arătat clădirea [/COLOR]
[COLOR=#008000]unde odată ea lucrase ca operator pe lift. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau [/COLOR]
[COLOR=#008000]proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă care cândva [/COLOR]
[COLOR=#008000]fusese o sală de bal unde obișnuia să meargă la dans pe vremea când era [/COLOR]
[COLOR=#008000]fată. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de [/COLOR]
[COLOR=#008000]stradă și să stau cu ea acolo, în intuneric, contemplând în tăcere. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Când prima rază de soare s-a arătat pe orizont, mi-a spus dintr-o dată: [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Sunt obosită... Hai sa mergem." [/COLOR]

[COLOR=#008000]Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-o dăduse. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Era o clădire ieftină, ca o casă mică, cu un drum de parcare care [/COLOR]
[COLOR=#008000]trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi cum am oprit [/COLOR]
[COLOR=#008000]acolo. Erau ateniți și concentrați aspura fiecărei mișcari pe care o [/COLOR]
[COLOR=#008000]făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la [/COLOR]
[COLOR=#008000]ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile. [/COLOR]

[COLOR=#008000]"Cât vă datorez?" a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nimic," am zis eu. [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Dar trebuie și tu să te întreții." [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Nu vă faceți griji... Sunt și alți pasageri" am răspuns eu. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și am îmbrățișat-o. Ea [/COLOR]
[COLOR=#008000]m-a strâns cu putere la piept și mi-a spus: [/COLOR]
[COLOR=#008000]"I-ai dăruit unei femei în vârstă un mic moment de bucurie... [/COLOR]
[COLOR=#008000]Mulțumesc." [/COLOR]

[COLOR=#008000]I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. [/COLOR]
[COLOR=#008000]În spatele meu, s-a închis o ușă... Era ca și sunetul de încheiere a [/COLOR]
[COLOR=#008000]unei vieți...[/COLOR]

[COLOR=#008000]Nu am mai luat alți pasageri în tura aceea de lucru. Am condus pierdut [/COLOR]
[COLOR=#008000]în gânduri... Pentru restul zilei de-abia de-am mai putut vorbi... [/COLOR]

[COLOR=#008000]Ce-ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios, [/COLOR]
[COLOR=#008000]sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?... [/COLOR]

[COLOR=#008000]Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o [/COLOR]
[COLOR=#008000]dată și apoi să plec?...[/COLOR]

[COLOR=#008000]Uitându-mă în urmă, nu cred că am făcut ceva mai important în întreaga [/COLOR]
[COLOR=#008000]mea viață. Suntem condiționați să credem că viețile noastre se învârt [/COLOR]
[COLOR=#008000]în jurul unor momente mărețe. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere - frumos [/COLOR]
[COLOR=#008000]împachetate în ceea ce alții ar considera ceva puțin, ceva neînsemnat.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Oamenii s-ar putea să nu-și mai amintească exact ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, dar întotdeauna își vor aminti cum i-ai făcut să se simtă.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o sperăm, dar cât timp suntem aici putem, de asemenea, să dansăm. [/COLOR]

[COLOR=#008000]În fiecare dimineață, când deschid ochii, îmi spun:[/COLOR]
[COLOR=#008000]"Ziua de azi este o zi specială!" [/COLOR]

[COLOR=#008000]Amintiti-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul show pe care îl jucăm. [/COLOR]

[COLOR=#008000]Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU sa fii tratat ![/COLOR]

silverstar 29.03.2009 17:39:23

[COLOR=green][SIZE=3]Puterea exemplului[/SIZE] :53:[/COLOR]

[COLOR=green]… În ziua aceea, după ce-am intrat în clasă, nici nu apucasem să ajung la catedră când Găbițu, un ștrengar blond, posesor al celor mai verzi ochi pe care i-am văzut vreodată, a venit spre mine, cu mâinile întinse de parcă ar fi vrut să mă strângă la pieptul lui firav, de copil și mi-a spus șoptit…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Știți, astăzi e ziua mea, împlinesc 12 ani… Ămi permiteți să servesc colegii cu bomboane?[/COLOR]
[COLOR=green]Și, după ce m-a privit o clipă-n ochi, tot el și-a răspuns:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Pot, nu-i așa?[/COLOR]
[COLOR=green]Sigur că n-am putut să-l refuz… Știu că cea mai mare bucurie a lor, a copiilor, este să li se cânte la sfârșitul orei “Happy Birthday To You!…” [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Găbițu a mers în banca lui, a luat punga cu bomboane și a venit la catedră, să mă servească întâi pe mine. Totodată mi-a spus că are două feluri de bomboane și că… Intrasem în joc, nu mai puteam să spun nimic. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]În timp ce copiii mâncau bomboanele, am schițat pe tablă ce-mi propusesem să fac la ora aceea după care am revenit la catedră… Pe bănci, pe sub bănci, or iaruncat aiurea, la-ntâmplare, era ambalajul de la bomboane. N-am spus nimic, n-am comentat, până și ochii mi i-am ținut în frâu ca să nu-mi arăt dezaprobarea… [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Când am considerat eu că elevii și-au terminat de mâncat bombonelele, m-am ridicat și, în cel mai firesc mod din lume, am luat de pe catedră, cele două ambalaje de la bomboanele mele, și le-am dus la coș. M-am întors la catedră cu același pas egal, fără să spun un cuvânt…[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]În clipa următoare, toți elevii mei, chiar și cei care făcuseră gunoi prin clasă, s-au ridicat, au luat de pe bancă ori au cules hârtiuțele de pe unde le-au aruncat și le-au dus la coș.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]În tot acest timp, nimeni nu a spus o vorbă, nimeni nu a comentat…[/COLOR]

Dutzu 29.03.2009 22:07:47

Am gasit o carte foarte frumoasa plina cu povestioare si vreau sa o impart cu voi.
Deoarece ne aflam in Sfantul si marele post al Pastilor am sa incep cu urmatoarea istorioara.


Intr-o vara, in postul Santamariei, un satean harnic se afla la coasa, pe camp. Era mare zapuseala si coasa mergea cam greu, totusi el muncea cu dragoste, neobosit. Pe cand se oprise putin, sa ascuta coasa, isi auzi catelul latrand si intorcandu-se, vazu pe drumul dintre fanete doi tineri bine imbracati, veniti de la oras. Apropiindu-se, cei doi dadura binete, il intrebara cum mai traieste, daca este usor sa cosesti s.a, se uitau la iarba, cum cade in brazde si vorbeau intre ei. Cum era vremea pranzului, sateanul nostru obosit se aseaza pe iarba isi scoase mancarea din traista si ii pofti si pe cei doi la masa. Tinerii, vazand ca sateanul avea numai bucate de post, nu voira sa manance cu dansul, ci se asezara mai la o parte si scotind din gentile lor tot felul de mancaruri de frupt(adica de dulce) incepura vorbind intre ei sa rada de satean. Unul dintre ei il intreaba de ce nu mananca si ceva carne, dansul le raspunse ca e post si ca numai cel care nu are frica de Dumnezeu nu tine posturile. Totusi unul ii aduce o bucata de friptura si nu pleca de langa dansul pana nu o primi. Amandoi se uitau la omul nostru cu multa luare aminte si asteptau ca el sa inceapa a manca din ea, ca sa se strice de ras. Cu multa mirare vazura insa ca indata ce sateanul primi friptura, isi cheama catelul si o dadu acestuia. Nestiind ce sa mai creada, cei doi il intrebara de ce a facut astfel. Crestinul nostru le spuse: "Apoi, domnilor, eu m-am gandit ca aceasta carne nu trebuie aruncata, caci Dumnezeu a lasat pe lume si vietuitoare de acelea care nu pot sa posteasca, sa se infraneze atunci cand vad inaintea lor o bucata de carne". Tinerii se rusinara indata de tot ce facusera pana acum si le trecu pofta de ras. Mantuitorul nostru a postit 40 de zile si 40 de nopti fara sa manance nimic in toata vremea aceasta. Suntem oare urmatori ai Lui sau crestini daca noi nu tinem posturile nici cu mancare de post?
Imi cer scuze daca cumva s-a mai scris aceasta istorioara.

sia 30.03.2009 00:55:54

[COLOR=red]Bunăstare, Succes sau Iubire[/COLOR]



[COLOR=blue]O femeie iese din casă și vede trei[/COLOR] [COLOR=blue]moșnegi cu barbă albă stând în fața casei. Nu-i cunoștea, dar văzându-i supărați îi invită în casă să mănânce ceva.[/COLOR]

[COLOR=blue]“Soțul tău este acasă?” – întreabă ei.[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu, este iesit.”[/COLOR]
[COLOR=blue]“Atunci nu putem intra.” – răspunseră ei.[/COLOR]

[COLOR=blue]Seara când soțul se întoarce acasă ea îi povestește despre cei trei moșnegi… “Du-te și spune-le că am venit și poftește-i înăuntru”[/COLOR]

[COLOR=blue]Femeia se duce și îi invită.[/COLOR]

[COLOR=blue]“Nu putem intra toți în casă”, răspunseră ei.[/COLOR]
[COLOR=blue]“Cum așa?” întreabă ea.[/COLOR]

[COLOR=blue]Unul dintre moșnegi îi explică: “Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te și întreabă-l pe soțul tău care dintre noi să vina în casă.”[/COLOR]

[COLOR=blue]Femeia intră în casă și îi spune soțului, care se bucură. “Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!”[/COLOR]

[COLOR=blue]Soția nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe [COLOR=seagreen][COLOR=blue]SUCCES[/COLOR][/COLOR][COLOR=royalblue]?”[/COLOR]

Nora îi ascultă dintr-un colț al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe [COLOR=royalblue][COLOR=blue]IUBIRE[/COLOR][/COLOR][COLOR=blue]? [/COLOR]Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.

[/COLOR][COLOR=blue]“Hai să ne ghidăm după sfatul norei”, îi zice soțul soției.[/COLOR]
[COLOR=blue]“Du-te afară și invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”[/COLOR]

[COLOR=blue]Femeia iese afară și întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.”[/COLOR]

[COLOR=blue]IUBIRE pornește înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui și ceilalți doi. Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniți și voi cu el?”[/COLOR]

[COLOR=blue]Cei trei moșnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalți ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge[/COLOR] [COLOR=blue]el [COLOR=blue]mergem[/COLOR] și noi. Unde este IUBIRE este[/COLOR][COLOR=blue] și [COLOR=royalblue]BUNĂSTARE [/COLOR]și SUCCES!!”[/COLOR]

DORINȚA MEA PENTRU TINE…

Unde este durere, îți doresc pace și fericire.
Unde sunt îndoieli personale, îți doresc reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăți.
Unde este oboseală sau blazare, îți doresc înțelegere, răbdare și puteri reînnoite.

Unde este frică, îți doresc iubire și curaj.

[COLOR=red]Ai de ales din doua variante: [/COLOR][COLOR=red]
[COLOR=red]1. Sa închizi acest mesaj. [/COLOR]
[COLOR=red]2. Sa inviti la iubire împartasind acest mesaj cu toti care îti sunt dragi. [/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=red]Sper ca vei alege . Eu am facut-o.[/COLOR][/COLOR][COLOR=red]
[/COLOR][/COLOR]

P.S. Acesta este un mesaj ,pe care l-am primit de curand ,de la fata mea . (viitoarea mea nora [COLOR=black]!)[/COLOR]






http://thumbp1.mail.vip.gq1.yahoo.co...1103&fid=Inbox http://thumbp1.mail.vip.gq1.yahoo.co...1103&fid=Inbox http://thumbp1.mail.vip.gq1.yahoo.co...1103&fid=Inbox

silverstar 30.03.2009 18:59:20

[SIZE=3][COLOR=green]Când te agresează... normalul[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green] Sâmbătă, pe 21 martie, am fost la înmormântarea mamei unei colege, undeva într-o comună pe lângă orașul Roman, în județul Neamț.
Nu am spus până acum pentru că era ceva care nu se învârtea rotund, ceva care trebuia să-mi explic mie întâi și-apoi să spun, să povestesc.
Am fost deci undeva la țară...
Și, după ce am rememorat de zeci de ori mental, bineînțeles, ceea ce m-a debusolat pe mine atunci, am concluzionat că m-a agresat normalul... Decența, bunul simț, lpsa țiganilor, a pomanagiilor care, în asemenea ocazii, se îmbulzesc, țipă, se bat care să capete, să apuce mai mult... O atmosferă apocaliptică uneori, cu care suntem obișnuiți din viața de zi cu zi și pe care o vedem la TV atât de des...
Totul s-a desfășurat cu calm, în liniște, liniștea atât de necesară în asemenea momente...
După slujba de îngropare, soțul colegei a venit spre grupul nostru și ne-a invitat la masă, într-o încăpere, special amenajată, în fața bisericii.
Ne-am îndreptat domol spre acea încăpere și, trecând pe lângă un grup de săteni, am auzit pe cineva spunând către un altul că "întâi domnii de la oraș..."
Am înțeles despre ce este vorba... Nu, n-am întors capul, n-am spus nimic și-acum îmi pare rău. Ar fi trebuit să mă întorc și să le spun: "Domnii sunteți Dvs!..."[/COLOR]

Dutzu 31.03.2009 14:55:53

Tanara oarba si Biblia
 
O tanara oarba si saraca, auzind ca s-a tiparit pt. orbi, o Evanghelie cu slove iesite in afara dorea mult sa aiba si ea o astfel de carte.
Un prieten i-o facu dar, era Sf. Evanghelie dupa Marcu. In acelasi timp ii dete si un alfabet ca sa invete a citi.
Tanara era de o rara pricepere. Incepu indata sa invete slovele si spre mirarea tuturor dupa cateva zile putu sa citeasca o pagina intreaga dandu-si multa silinta la citit. Cu toate astea ea gasea ca nu merge destul de repede, alfabetul braile fiind dificil.
Fiind saraca de tot trebuia sa munceasca cu mainile iei spre a-si castiga painea cea de toate zilele. In afara de asta lucra si intr-o gradina de legume. Din pricina aceasta avea bataturi la degete ceea ce nu se vede de obicei la orbi si ceea ce facea, ca ea sa poata deosebi cu greu slovele. Descurajata intru-catva de incetineala reusitei sale, isi zise ca daca ar putea sa-si taie bataturile de la degete, ar putea pipai si citi mai usor. Si iata ca cu un briceag isi jupui varful degetelor. Dar ce dezamagire! Avu dureri mari fara ca sa poata pipai mai bine cu degetele ei. Dimpotriva pielea crescand din nou s-a facut si mai vartoasa ca inainte, incat dupa cateva fortari fara rost era ca desnadajduita. Intr-o clipa de adanca mahnire lua in maini Cartea Sfanta si cu lacrimi in ochi si suspin in inima o apropie de buze ca pentru a o saruta pentru cea din urma oara.
"Adio, adio suspina ea! Tu cuprinzi cuvantul Parintelui meu Ceresc, tu esti singura maingaiere a sufletului meu! Si, vai! trebuie sa ma despart de tine"...
Mare i-a fost mirarea bietei tinere fete, cand vazu ca buzele sale mai simtitoare ca degetele ii lamureau forma slovelor. Se gandi o clipa, incearca inca odata, toata indoiala ii pieri. N-o mai incapea bucuria acum. Simtea in inima ei atata recunostinta cat nu se putea grai. Era seara cand facu aceasta imbucuratoare descoperire. Se aseza in pat dar nu ca sa doarma ci toata noaptea trecu si iar trecu pe dinaintea buzelor sale pagini din Cartea Sfanta. Fortarile sale au fost rasplatite. Ea putu, nu numai sa desluseasca slovele, ci sa citeasca bucati intregi. In scurta vreme putea citi toata Evanghelia dupa Marcu, ba o invata pe dinafara.


Ora este GMT +3. Ora este acum 08:02:37.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.