Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 05.04.2009 09:27:56

Când omul devine porc
 
http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc..._surprised.gif [COLOR=green]Povestioară cu tâlc http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc...n_rolleyes.gif [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]O tânără privea prin geamul unui tren de călători, la frumosul peisaj al unei toamne târzii.
Un bărbat, care era certat cu morala, stând alături, a început să vorbească urât și să spună tot felul de glume proaste.
Tânăra, indignată, nu-i dădea nici o atenție, ci se uita puțin încruntată la el și-și îndrepta privirea numai către geam.
Necuvinciosul îi zise în bătaie de joc:
- Fie-ți milă, domniță, și nu te uita așa de urât la mine că mă mănânci!
Dar ea, liniștită, îi răspunse:
- Fiți liniștit domnule, și nu vă speriați, eu nu mănânc carne de porc… :13:[/COLOR]

cristinateodora11 05.04.2009 17:22:00

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 92351)
Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un băiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tău… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii…

După o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.
- Vrei sa te casatoresti cu mine?
Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara…

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, după operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:
- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:
- Sa ai grija, te rog de ochii mei!

Ce nerecunoscatoare ! Ce egoista ! El i-a donat transplantul de cornee si ea ????? Dar oare cati nu sunt ca ea ????

silverstar 06.04.2009 08:30:21

Fereastra vieții
 
[COLOR=green] Erau doi bărbați, amândoi grav bolnavi, care se aflau în aceeași încăpere a unui spital. Deși era o cameră mică, avea o fereastră ce dădea afară, spre lume. Unuia dintre bărbați i s-a permis să se ridice din pat câte o oră în fiecare amiază; patul său era în apropierea ferestrei.

Dar celalălt trebuia să-și petreacă tot timpul întins. În fiecare după-amiază, când omul de lângă fereastră era ridicat, își petrecea vremea descriindu-i celuilalt ce vedea afară. Fereastra dădea spre parc, unde se afla un lac. Pe apă se vedeau rațe și lebede, iar copiii veneau să se joace. Tineri îndrăgostiți mergeau mână în mână pe sub copaci. Erau flori și pajiști iar în spate, după lizieră, era o vedere minunată a conturului orașului.

Omul care zăcea lungit îl asculta pe celălalt descriindu-i toate acestea și se bucura de fiecare minut. Descrierile prietenului său l-au făcut să simtă că trăiește. Apoi, l-a lovit gândul: de ce omul de lângă fereastră să se bucure de toată plăcerea de a vedea ce este afară și el nu? Se simți rușinat, dar gândul nu-i dădea pace. Într-o noapte, celălalt om s-a trezit brusc tușind și sufocându-se. Bâjbâia cu mâinile după butonul de urgență și nu-l găsea.

Colegul său a privit tăcut până când nu i-a mai auzit sunetul respirației. Dimineața, sora îl găsi mort și îndepartă, în liniște, trupul din încăpere.

Imediat ce găsi momentul potrivit, cel rămas ceru să fie mutat în patul de lângă fereastră. Dorința i-a fost îndeplinită. În minutul în care infirmiera părăsi camera, se ridică pe un umăr, cu mare greutate și durere, și se uită pe fereastră: [/COLOR][COLOR=green]dădea spre un zid alb...[/COLOR]

dorinastoica14 06.04.2009 21:55:48

1 atașament(e)
Pentrucă știu că vei mai trece pe aici uite ce minunăție de cafea îți dăruiesc Silvia.

silverstar 07.04.2009 22:07:34

[COLOR=green][SIZE=3]Hai să (ne) râdem…[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Un barbat e adus in fata judecatorului pentru ca a omorat-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveti intentia ca tribunalul
sa nu va condamne la inchisoare pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cat
de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.[/COLOR]
[COLOR=green]- Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma
controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti
ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti
argumente cu adevarat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la
parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de
12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm .[/COLOR]
[COLOR=green]- In ziua respectiva i-am spus sotiei:
- E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
-Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeste pigment.
- Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numeste pergament.
- Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica
o parte din ce a scris.[/COLOR]
[COLOR=green]- Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul „fragment“ ca
sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat
un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa
mine cu o carte in mana si imi spune:
- Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , daca nu
aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.[/COLOR]
[COLOR=green]Iau carte in mana si ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza
Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
- Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie care am facut
meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector si era troian.
- Hector e unitate de masura a suprafatei blegule.
- Ala e hectar draga mea.[/COLOR]
[COLOR=green]- Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
- Ala se numeste nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
- Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o
cantau doua prietene in duo.
- Nu se spune duo se spune duet.[/COLOR]
[COLOR=green]- Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi
barbati se bat cu sabiile
- Ala se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simtit ca mi se face negru
in fata ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Liniste in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el
puternic si spune:
- Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de
la Hector…[/COLOR]

silverstar 07.04.2009 22:09:37

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 127082)
Pentrucă știu că vei mai trece pe aici uite ce minunăție de cafea îți dăruiesc Silvia.

[COLOR=green]Dorina, bună seara! Si mulțumesc. :53: Ești o înțelegătoare că mă accepți cu tot cu vicii. :21:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]O păstrez pentru măine dimineața! Seara nu beau cafea ca să pot dormi! [/COLOR]


silverstar 08.04.2009 08:29:05

[COLOR=#008000]De ce nu distruge Dumnezeu lumea?[/COLOR]

[COLOR=#008000]Erau timpurile când Bunul Dumnezeu împreună cu Sfântul Petru se coborau pe pământ, ca să vadă cum o mai duc oamenii. Izbit de mulțimea răutăților întâlnite în lume, Sfântul Petru zise către Domnul Atotțiitorul:[/COLOR]

[COLOR=#008000]- Doamne, pentru ce mai ții lumea aceasta cu atâtea ticaloșii și nu o prefaci deodată în praf și pulbere?![/COLOR]
[COLOR=#008000]- Cum să o pierd Petre, zise Dumnezeu. Mai sunt atâția oameni buni și atația copilași nevinovați pe pământ. Cu ce sunt ei vinovați ca să piară?[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Păi, pierde-i numai pe cei răi Doamne, căci s-au înmulțit și fac atâtea rele.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Deodată, Sfântul Petru, călcând într-un mușuroi de furnici, începu să dea cu mâinile de sus în jos, omorând furnicile care-l înțepau.[/COLOR]

[COLOR=#008000]- Ce faci Petre, zise Domnul?[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Omor furnicile, Doamne, căci mă ciupesc.[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Mare păcat faci cu ele Petre! De ce nu le omori numai pe cele care te înțeapă? Celelalte vezi bine că sunt nevinovate![/COLOR]

[COLOR=#008000]Și Sfântul Petru a înțeles atunci taina oamenilor, care nu e departe de cea a furnicilor. Iată de ce nu pierde Dumnezeu lumea: pentru că mai sunt oameni buni! [/COLOR]

silverstar 09.04.2009 07:43:58

Maestrul de orchestră și tânărul ucenic
 
[COLOR=green]Motto: "Mulți sunt chemați, dar puțini aleși" :105:[/COLOR]

[COLOR=green]Un maestru de muzică avea un post vacant în orchestra lui. Pentru ocuparea postului a dat un anunț în ziare că în ziua cutare, la ora opt dimineața, pe strada cutare, numărul cutare, va avea loc un concurs. [/COLOR]

[COLOR=green]La ora opt, s-au adunat în fața clădirii cu etaj bărbați și femei, tineri și vârstnici ca să se prezinte la concurs. Dar, spre marea lor decepție, ușa era închisă, perdelele nu se ridicaseră, iar pe ușă n-a ieșit nimeni. [/COLOR]

[COLOR=green]Unii dintre cei adunați ziceau că cel care a dat anunțul și-a bătut joc de ei. Alții ziceau că-și pot găsi serviciu în altă parte. Și toți aceștia au plecat. [/COLOR]

[COLOR=green]Până la urmă, n-a mai rămas decât un singur tânăr, care nu credea că cel care a dat anunțul și-a bătut joc de ei și, în plus, căruia îi plăcea foarte mult muzica. Stând rezemat de un copac, ceilalți care plecau, râdeau de el ca de un naiv. El însă nu-i băga în seamă și aștepta răbdător. [/COLOR]

[COLOR=green]La un moment dat, ușa se deschide și maestrul vine la el și-i zice: [/COLOR]

[COLOR=green]"Tu îmi vei fi discipolul cel mai devotat. Să nu crezi că eu, la ora opt, nu vă vedeam. Mi-am făcut un orificiu la perdeaua de la etaj și vedeam cum pleacă toți ceilalți pe rând." [/COLOR]

[COLOR=green]Și l-a luat de braț pe tânărul care i-a devenit cel mai bun și devotat ucenic.[/COLOR]

[COLOR=green]Răbdare, încredere, dorință și voință![/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=1](Nu prea cred eu că răbdarea poate fi cel mai bun criteriu de selecție. Dar, fie! Că doar e poveste...)[/SIZE][/COLOR]

silverstar 10.04.2009 11:22:19

[COLOR=green]... eram la liceu și adesea mama îmi povestea despre fostele mele colege de școală generală care lucrau, ca și ea, la fabrica Partizanu’… Într-o zi, mi-a povestit că una dintre fostele colege, o tânără ca și mine, de 17, 18 ani, nu mai mult, s-a măritat și curând va naște. Reacția mea a fost neașteptată pentru biata mea mamă care se aștepta la… Habar n-am la ce…
Citeam o carte. Am închis-o și i-am arătat mamei coperta, întrebând-o:
- Oare ea (colega mea) o fi citit romanul “Dan” a lui Al Vlahuță?[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]PS: de ce mi-am amintit astăzi de acest episod din viața mea de liceană? Poate o să povestesc mai târziu. :35:[/COLOR]

silverstar 11.04.2009 11:27:07

[COLOR=green]Izgonirea din rai...[/COLOR]



Ora este GMT +3. Ora este acum 21:16:23.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.