Cuvantul credinta are sens dublu in constiinta populara. Odata este cu sensul evanghelic, "toate sunt cu putinta celui ce crede" si a doua oara este cu sensul de predanie ce NU trebuie pusa sub lupa cercetarii si analizei, adica sa primim tot ce ni se predica mai ales cand mesajul este impotriva disernamantului.

Daca te refereai cumva la adoua situatie, atunci da. Pentru mine acest tip de credinta nu are nici o valoare decat ca si basmele antichitatii idolatre.

Felul in care este interpretat diavolul, felul in care sunt speriati copiii cu portretul diavolului si cu superputerile lui, ideea ca poti sa iti vinzi sufletul pe un zapis si sa dobandesti ceva, nimic dintre acestea si din ceva similar cu acestea nu are legatura cu duhul rautatii, cel descris de apostolul Iacov :
I
2. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.

Dupa cum descrie apostolul rautatea se naste si sporeste in putere din alegerea mea; din supunerea vointei in fata poftei.

Iacov 4
1.De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2.Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3.Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4.Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

Duhul lumii acesteia s-a tot metamorfozat, a devenit mai subtil dar la fel de asupritor si de pierzator. Pe vremea Imperiilor, sclavii erau siliti sa munceasca doar pentru apa si un blid cu zoaie. Astazi muncitorii isi primesc salariu care abia le ajunge de la o luna la alta. Adica multi sunt tot fara agoniseala desi trudesc cate 10 ore. Pe de alta parte, avem coruptia si crima orgnaizata, deci cine vrea mai multi bani este invitat sa accepte compromisul.
Pe de alta parte, tot despre duh lumesc vorbim si in scoli. Copiii sunt de mici invatati ca scopul vietii este puterea, iar scopul puterii este sa abuzezi si sa te falesti cu realizarile tale. Morala ateista, filosofica, este toata intr-un duh al fatarniciei, iar fabulele lui Alexandrescu sunt cele mai graitoare in acest sens. "Egalitate, egalitate, dar [numai pentru dulai] nu si pentru catei."

In cele din urma, duhul lumii este precum o oferta la pachet, iar primul lucru pe care ti-l schimba, nu este filosofia de viata, nici vointa faptelor nobile, ci atitudinea fata de semenul tau si al meu. Ne face sa ne construim o scara imaginara prin care noi trebuie sa ajungem in varf, dar DEASUPRA celorlalti. Vazandu-i pe cei mai neputinciosi decat noi, sufletul nostru incepe sa vibreze pe o frecventa a mandriei precum membrana unui difuzor. Odata ce mandria devine fireasca, se trece la celelalte pe care le cunoastem cu totii...

"Rugati-va neincetat ca sa nu cadeti in ispita..."

Aici e greseala ta. Harul nu se transmite ca o mostenire ereditara, de la episcop la preot. Aceasta viziune manipulatorie face din Dumnezeu, jucaria preotimii, ceea ce este de dreptul blasfemie. Una dintre proprietatile harului este ca se poate pierde si se poate redobandi. Pustnicii batrani, care sunt cei mai versati dintre toti oamenii in tainele Duhului Sfant, aveau semne prin care cunoasteau cand sunt parasiti de har.
Parasirile harice descrise de Siluan Atonitul, sunt destul de rare. Ma refer la maniera brutala si lesne de identificat. Din ceea ce stiu eu de la cei cu "experienta in domeniu" caderea incepe ca o alunecare subtila pe gheata. Incat initial nu iti dai seama ca esti pe o panta descendenta.

Acum ne intoarcem la basme, de fapt la metafore. Imagineaza-ti ca diavolul este ca un vrajitor invizibil [desi nu asta este] care cauta sa te hipnotizeze ca sa pasesti in Valea Mortii. Pana nu vei face pasul in acesta Vale [inexistenta], diavolul nu va risca sa-si dea de gol prezenta si nu te va brusca prin nimic. In fapt, aceasta "alunecare" se petrece doar in relatia ta cu tine insuti, sau cu constiinta ta. Sa presupunem ca ai petrecut primele 3 zile din postul mare in post si rugaciune. Te-ai rugat cu rugaciunea sf. Efrem Sirul si ai dobandit Harul. Bucuria pe care o vei simti, cat si sentimentul de izbanda te vor impinge la o delasare. Ca si cum razboiul cu tine insuti s-ar fi incheiat. Si apoi urmeaza alunecarea... intoarcerea in Valea Mortii. Cam asa am priceput eu, din spusele celor mai incercati decat mine.

Pai unul mai priceput si mult mai incercat ca si tine, este de exemplu arhimandrit Cleopa.
Sa vedem ce ne spune el:

,,Aceasta ierarhie o formeaza Sfintii Apostoli si urmasii lor: episcopii, preotii, diaconii (Matei 18,18;fapte 6,3-6; 20,28; Ioan20,22-23; efes.4,11-12; I Tim.3, 1-12; 4,14; Apoc.21,14; Evrei 13,17).
Ierarhia bisericeasca obarsia in Insusi Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 10,1; Luca 10,1) si in pogorarea Sfantului Duh peste apostoli la Cincizecime.
Nici unul din ei nu si-a luat cinstea (...)."

http://www.scribd.com/doc/2279698/Pa...todoxa-SCANATA

Citeste tu in continuare. Si daca poti toata cartea!

Sunt doua lucruri distincte. Iarasi fiind incomplet in cuvant, oamenii inteleg ca nu se transmite harul de la Apostoli ca un fluviu continuu pana la preotii de astazi.

Deci harul in cazul personal, este cum il descrii mai sus, il primesti si il pierzi la inceput nestiut , ca o alunecare, adevarat cu totul din cele explicate. Dar aceasta este valabil tuturor deopotriva, monahi, preoti, mireni.
Insa harul in Biserica este transmis prin preoti la credinciosi si este continuu de la Apostoli pana astazi, prin hirotonire.
Unele profetii ale sfintilor sunt inca tinute ascunse pentru ca omul sa nu se sminteasca. Preotul nu este sfant insa este sfintit, si este vas ales al Domnului prin care se revarsa Duhul Sfant la noi credinciosi prin taine. Si una din profetii aceasta este: cand preotul decade de tot din credinta, insa mai sunt oameni rugatori si drept credinciosi, atunci Dumnezeu fiind iubitor pentru dreptcredinciosii sai, doar va folosi mana preotului pentru a darui Harul sau dreptcredinciosilor. deci are dreptate Par. Cleopa, preotul si in sant mort de beat de ar fi, in timpul slujbei harul se pogoara prin acest vas ales, spre multimea insetata de har.
Harul in Biserica Ortodoxa este neintrerupt de la Apostoli si pana astazi. Iar preotul trebuie respectat si iubit tocmai pentru aceasta. ca este vasul ales al Domnului prin care se revarsa harul Duhului catre noi. Insa nu este meritul vasului ci meritul Duhului Sfant. Sigur daca vasul se curata, si se indumnezeieste cu atat mai bine pentru noi credinciosii.

daca zici tu ca nu este cercetata cum de sfintii parinti au tradus biblia atat de bine?ca doar biblia nu se citeste singura,trebuie si cu ajutor.eee uite ca e cercetata.
daca e atat de idolatra,cum de moastele nu putrezesc de mii de ani si mai mult decat atat emana miros placut si nu de putreziciune de om mort?cum de nu capata culoare vinetie si unele sunt chiar de culoare alba sidefata.cum iti explici icoanele care sangereaza si lacrimeaza?

clar ca tu n ai inteles tipurile de haruri.eu vorbeam de harul primit de la Duhul Sfant la hirotonie si tu imi vorbesti de harisme, virtuti si ispite.
harul primit la hirotonie nu se poate pierde.preotul poate sa aiba patimi,dar poate sa transforme apa in agheazma,poate sa exorcizeze,poate sa coboare Sf.Duh in altar,poate sa spovedeasca-sa ierte si sa impartaseasca.daca si pierde virtutile e problema lui.chiar am citit intr o carte.ca un preot simplu si fara cine stie ce nevointe era un duhovnic iscusit si era mult mai bun decat un ascet plin de virtuti dobandite care bineinteles avea si el calitati dar diferite de preotul cel simplu.
asa cum ai spune ca exista un medic f.bun si cu succese,f cautat de oameni influenti.omu asta sa zicem ca intr o zi nu poate sa salveze un om.dar uite ca 'harul' nu i s a luat.nu a uitat tot ce a facut si a invatat.chiar a fost un caz real.n a mai profesat ani buni pt ca se simtea dezamagit de sine,se invinovatea pt acest lucru,ori a fost o greseala,ori omul nu a putut fi salvat si el a facut tot posibilul.intr una din zile vine primarul la el sa l opereze de peritonita.la inceput doctorul ezita,dar uite ca areusit operatia.suficient de logic pt tine?deci chiar si omul cu greseli sau pacate in cazul preotilor nu li se ia harul.
si cumva ai folosit cuvantul "versat"?mi se pare total nepotrivit.

ai inceput prost si ai incheiat aproape bine dar concluzia si asocierea sunt total nepotrivite.nu poti sa ti dai seama pt ca refuzi sa cercetezi daca e adevarat sau nu.tu ai nevoie de cercetare,noi nu.pt ca noua ni se descopera adevarul singur fara mari eforturi.dar daca si tu ai cerceta,ti s ar descoperi adevarul cu siguranta,dar tu refuzi parca ti e frica de adevar.dar sa stii "adevarul te face liber si fericit".si nu te vei mai simti ca un sclav in societate.crezi ca suntem folositi de baietii destepti?sa stii ca nu prea.ei isi sapa groapa singuri.ei sunt mai marionete decat suntem noi.simplu:nu ne supunem.ni se ofera,noi refuzam si facem altceva.fiind slujitori,ostasi sau marturisitori ai lui Hristos iesim de sub jugul lumesc si devenim liberi pt ca nu facem voia oamenilor.ei promoveaza si insista pe aceleasi "modele" pt ca noi sa fim la fel,dar noi suntem unici in felul nostru si avem dreptul la personalitate.refuzand adevarul,te supui,te depersonalizezi si devii sclavul lor.
duhul lumii este chipul fiarei din pamant,pustirea omului si erodarea caracterului personal,a educatiei si a valorilor morale,adica tot ce tine de bun simt,asta e o capcana-inrobirea omului pentru om.morala ateista pe care tu o accepti este ori din nestiinta,ori din mandrie(cum ai spus tu).dar eu inclin spre nestiinta necredintei tale.nu ti s a descoperit dragostea dumnezeiasca,sau poate ca tu n ai inteles o si ai refuzat o.poti fi necredincios dar nobil.e adevarat,s a intamplat asta cu un ostas roman care se imprietenise cu un sfant si acest sfat i a descoperit adevarul,ostasul a devenit mucenic.dar ai vazut ca fara de Hristos nu se poate mantui omul.dupa cate am inteles eu, pana sa se nasca Iisus si sa i ierte,toti dreptii ajungeau in iad,tocmai pt pacatul stramosesc,chiar daca erau fiinte nobile.dupa rastignire si dupa secole de patimit a dreptilor nostrii din vechiul testament,Domnul s a pogorat in iad sa i recupereze.iadul s a golit.d aia ne vrea diavolul pe toti,fii fara grija,l a umplut,dar nu se multumeste,vrea sa concureze,da nu vrea sa accepte ca i s a luat din putere.
primul om intrat in rai a fost talharul de pe cruce.acum timpul este scurt si vrajmasu ne amageste cu duhul acestei lumi ca sa uitam unde sunt Calea, Adevarul si Viata.
da.si un om sfant,nevoitor,daca a ajuns in varful scarii poate cadea din cauza mandriei si trebuie s o ia de la capat.ai vazut pe Macarie care spunea chiar trecand cu viteza prin vamile vazduhului "inca n am intrat,n am facut nimic bun",demonii au spus "ai scapat de noi,uite de ce slava te ai invrednicit",dar el a fost smerit si s a mantuit.
nici un om nu s a mantuit fara sa fie ispitit.si povestea cu zapisul...citeste viata Sf Vasile cel Mare si gasesti raspunsul.
pacatele vin din propriul trup pt ca noi trebuie sa ne consideram ca si Adam si Eva cazuti din rai.ni s a vatamat firea,s a erodat f.mult si trebuie sa ne nevoim ca s o recapatam,noi acum traim contra firii,ce e normal pt lume e contra firii,suntem niste amagiti de duhul lumii.(care nu este altul decat vrajmasul).diavolul se afla in locuri pustii si in "cele mai dedesupt ale pamantului",deci nu i e greu sa iasa la suprafata sa l pacaleasca pe om.
exact:rugati va neincetat pt ca nu toti s au mantuit trecand prin ispite-incercari,multi s au inselat si au cazut in cursa.

Vezi ca in mesajul meu nu era vorba despre Sfanta Scriptura ci despre Predanie, care intra deseori in contradictie cu esenta sfintei scripturi.

Esti minunata... dar nu am reusit sa citesc mai departe.
Uite o tema de cugetare, te rog sa nu te grabesti sa raspunzi.
Cum faci un om care crede ca detine adevarul, sa se indoiasca de ceea ce crede ca este adevarul?