Despre moralitatea imprumutului banesc
 

O discutie despre caracterul uzurar al imprumuturilor a pornit pe un topic de actualitate. Ar merita o abordare mai teoretica. Aici vom vorbi despre moralitatea imprumuturilor. Ceea ce pare, la prima vedere, o chestiune economica, e o chestiune de cea mai mare importanta. Asa de importanta, incat bancile si tranzactiile banesti aduc bogatie bogatilor si saracie saracilor.

Asa de importanta, incat aici trebuie cautat adevaratul motiv pentru care a patimit si a fost ucis Domnul nostru: nu este de loc exagerat in a spune ca mafia politico-financiara a vremii a comandat asasinarea Fiului lui Dumnezeu.

Misiunea publica pe Pamant a Domnului a durat trei ani si aproape jumatate. In tot acest timp, El a fost de nimeni si nimic impiedicat. A facut ce a vrut, a mers incotro a vrut, s-a asociat cu cine a vrut si a predicat ce a vrut. Nimeni nu a avut nimic cu El, nu a suferit nici cea mai mica impiedicare nici din partea autoritatilor religioase, nici din partea puterii romane de ocupatie, intr-o libertate care ar fi de neimaginat in vremurile noastre. De urmarit a fost urmarit, stim ca ochii si urechile stapanirii nu erau straine nici de ce facea, nici de ce spunea. Este cu totul falsa ideea ca Domnul nostru a fost judecat pentru ca a vindecat pe orbul din nastere in zi de Sabat. Sau ca ar fi folosit tehnici de magie. Acestea doar au fost capetele de acuzare, au fost praf in ochii lumii in acea mascarada de proces care s-a petrecut in noaptea dintre Joia Mare si Vinerea Mare. Adevaratele motive erau cu totul altele. Ne putem da seama de asta din aceea ca Domnul a facut numeroase alte vindecari sambata. Cu mult anterioare in timp. De exemplu, a vindecat in zi de sambata, chiar in sinagoga unde predica de nimeni oprit, pe un posedat. Poate ca s-au "facut dosare" cu aceste lucruri, dosare care au fost scoase la iveala cu mult mai tarziu: mai exact, imediat ce Domnul nostru a facut un lucru care nu mai putea fi tolerat, fiindca ar fi insemnat ruina celor care aveau, cu adevarat, puterea: ruina finantatorilor carturarilor si arhiereilor, care lucrau de coniventa cu puterea romana in timp ce figurau drept patrioti de ochii lumii.

Si aceasta fapta abominabila comisa de Isus s-a petrecut in Duminica Floriilor. Intrand in Curtea Templului, intr-un acces de violenta neobisnuit, justificat abia dupa ce vom citi acest topic, cu biciul in mana, Isus cel "bland si smerit cu inima" a rasturnat tarabele schimbatorilor de bani si celor care vindeau animale de sacrificiu, adresandu-le lor, ca rege abia proclamat, cele mai aspre cuvinte.

Ce a urmat, se stie. Complexul politico religios iudeo-financiar al vremii s-a miscat repede. Dupa numai trei zile, pretul tradarii era deja stabilit. Livrarea Fiului lui David merita o investitie de treizeci de arginti. Dupa inca o zi era deja livrat. Dimineata urmatoare l-a gasit cu cercetarea penala terminata in timpul noptii. La ora 11 procurorii au avut cuvantul pe fond, iar la ora 15 sentinta era pronuntata si executia incepuse. Au trecut exact cinci zile de cand fusese primit cu osanale in capitala tarii si pana cand "ingerii" Orasului Ingerilor au rasuflat usurati: Cel Care le amenintase dominatia ca nimeni pana atunci isi dadea sufletul.

Dar ce anume sa-i fi maniat atat de tare pe mai marii Templului, aceiasi cu mai marii Sanhedrinului (=Knesset-ul epocii) ? Cine erau si ce faceau de fapt "zarafii" despre care vorbeste Evanghelia ? Numai exegeza biblica ne poate ajuta sa intelegem care a fost, de fapt, miza chestiunii. Numai ea ne poate ajuta sa pricepem de ce Isus a fost infuriat ca niciodata si de ce in urma acelei reprimari a unor lucratori de la Exchange Office-ul Templului, arhiereii lui au luat o decizie atat de cruda si de radicala. Pana la urma, e tot o chestie 'about power and money", dupa cum vom vedea.

Foarte interesant topic, ati adus in discutie doua probleme care i-au obsedat efectiv pe cercetatori: care a fost semnificatia acelei actiuni a Domnului la Templu si cat de mult a contat in derularea evenimentelor ulterioare. Totusi nu am putut sa nu remarc faptul ca, in cadrul cercetarii istorico-critice, ambele intrebari pot primi un raspuns in functie de raspunsul la o alta intrebare: cine a fost Iisus?

Pentru un credincios obisnuit intrebarea poate parea fara sens dar in lumea academica, de multe ori, problemele cele mai simple devin complicate. Eu as enumera pe scurt cateva opinii critice dar finalmente analiza trebuie facuta in matca ei teologica. A fost aceea actiune o profetie cu privire la distrugerea Templui, a fost oare o actiune de condamnare a unor practici financiare lipsite de orice moralitate, a fost un gest simbolic de protest cu privire la pervertirea scopului Templului? Erau oare exagerate acele practici financiare in acel context? A fost un atac direct la concubinajul nefast dintre mai marii Templului si puternicii vremii, romani? A fost o actiune prin care se anunta finalul acelui tip de inchinare ? Cat de ampla a fost actiunea? Templul era urias, a fost afectata intreaga activitate sau a fost doar un incident izolat? Ce s-a intimplat dupa aceea cu acele activitati? Cei care au asistat ce au inteles si ce au facut dupa aceea? A fost singurul incident de acest tip in istoria Templului? Ce relevanta are pt noi aceea actiune si ce mesaj trebuie inteles, a fost o actiune singulara, aplicabila doar atunci, sau poarta si un mesaj peste vremuri? Cine erau pana la urma conducatorii Templului si ce vroiau de fapt?

Lista intrebarilor este foarte lunga si s-au emis, de-a lungul timpului, pareri din toate directiile.M-as alatura si eu subiectului propus in masura in care vor mai fi si alti oameni interesati pe aceasta tema, as fi foarte interesat de cat mai multe opinii, surse de informare. Ramane sa ne auzim.

Asteptăm cu interes continuarea..

Un prim element care sa ne ajute sa ne lamurim ar fi acela ca in cadrul Templului functiona o moneda care...nu mai exista. Adica nu exista pe piata. Era o moneda numai pentru Templu si nu avea putere de circulatie intr-o tara ocupata, asa cum era Israelul in vremea lui Isus. Acum se ajunsese in situatia ca moneda in circulatie sa fie dinarul roman. Dar Templul refuza plati in "moneda paganilor". Astfel, toti cei care isi plateau contributia la Templu (aceasta era obligatorie. Mai mult: era SINGURUL impozit in bani obligatoriu) trebuia sa mearga la "schimbatorii de bani".

Mai mult, toti cei care vroiau sa cumpere animale (sau pasari) pentru jertfa, trebuia sa le cumpere in acea moneda-fantoma, controlata de mai marii Templului. Nu oricine putea sa fie schimbator de bani si nu oricine putea sa vanda animale de jertfa, ci cei care erau autorizati de Templu. Ei formau, cum am spune azi, o patura de "insideri", in stransa legatura cu preotii Templului.

La inceput, nu fusese asa. In principiu, ideea era sa jertfesti un animal crescut de tine. Asta, de fapt, inseamna sa-i oferi Domnului "prinos". Evreii fusesera, pe vremea Torei, un popor de pastori, dar acum se sedentarizasera si aveau alte ocupatii. Daca Legea spunea ca, in cutare situatie, trebuie sa jertfesti un berbec, dar tu nu aveai niciun berbec, atunci trebuia sa cumperi unul. Dar nu puteai sa il cumperi nici de oriunde, ci de la vanzatorii de berbeci agreati de Templu. Si nu cu orice moneda, ci, mai intai, trebuia sa treci pe la schimbatorii de bani agreati de Templu.

bani... fantoma
 

Eu nu am inteles nimic.

Pai banul in sine nu exista.Exista notiunea de datorie care se poate manifesta sub
diferite forme.Daca datoria se manifesta sub forma de bancnote/monezi de metal atunci
aia sunt bani.
Poti sa spui ca banul este unitatea de masura cu care se masura datoria.
Ce este datoria ? O notiune inventata de ala mai tare in brand pt al face sclav pe ala
mai slab.Deci o metoda de sclavie/subjugare.E veche din epoca de piatra.

Datoria este o chestie fictiva.Ea nu exista in realitate. Este doar un instrument de sclavie
subjugare inventat de mintea omeneasca.Problema este ca in numele unei chestii
care nu exista(datorie/ban) tu garantezi cu bunuri care exista(case, terenuri sau orice alt bun) si cu
insusi persoana ta( ca si tu esti considerat o resursa dar umana, de aici resursa-umana.Deci atentie nu esti
considerat om ci resursa.E foate important acest aspect,asa cum il vei observa in viitorul apropiat)

De ce nimeni nu a protestat pana acum ? Deoarce banul(datoria) este cea mai rapida
metoda de a junge bogat si de-ai subjuga pe altii.Si toti sunt lacomi si doresc ca ei
sa fie stapanii.De aceea banul mai este cunoscut si ca "ochiul dracului" atunci cand
motivul pt al avea este lacomia.

...Si nu ne duce pre noi in ispita!...

Doamne, Tu pe toate le stii! Tu stii ca te iubesc, dar cu un lucru nu sunt de acord la Tine. De ce, Doamne l-ai facut pe leu si pe balaur? De ce, Doamne, l-ai facut pe lupu' cel rau care papa si oite si pe bunica din padure la care Scufita-Rosie mergea cu bucurie? Pai nu e corect, Doamne!...

Pentru titlul topicului am cateva remarci. Recurg la Sf. Scriptura, ca asa se cade in astfel de situatii:
De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau – din inimile voastre. (Matei 18, 23-35)
........................................

“14. …un om, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.”


Ce e "datoria". Are ea menirea sa ne trezeasca constiinta, sau ne doare la basca pentru "cecul in alb"? Fiecare dintre noi are de la botez un "cec in alb"! Se poate fara el? Daca privim prin "moralitatea" omului, bineinteles ca se poate. Ateii stiu cel mai bine!!! Nimic pe lumea asta nu e numai bine sau numai rau. In timp ce unii se folosesc de anumite lucruri ingaduite sau oranduite de Dumnezeu, altii se plang pentru exct aceleasi lucruri, ca si cum Dumnezeu ar obliga pe cineva sa faca un imprumut, iar daca il face, trebuie sa-i dea si indicatii pentru ce sa-l faca? Daca mergi la banca sa-ti ipotechezi casa pentru un imprumut pe care sa-l duci la "Caritas", ce vina are Dumnezeu? Daca faci imprumurt pentru a merge in Dubai, ce vina are Dumnezeu? Unii considera imprumutul o sansa pentru a se vindeca de o boala, pentru a face o inmormantare, pentru a-si ridica o casa... Moralitatea este... relativa. Omul obisnuieste ca dupa ce-si rezolva treburile (sau poate ca a fost atat de nechibzuit incat n-a avut niciodata un scop CURAT), sa carteasca la inapoierea datoriei? Sau pur si simplu sa nu doreasca s-o restituie vreodata. Imi amintesc cum prin 2000, din 100 de romani ajunsi in UK, 99 doreau sa tepuiasca bancile prin imprumuturi cat se poate de consistente. Si multi au reusit, parand sa aiba o constiinta imaculata, desi nu pricep in ruptul capului de ce au pierdut pe alte cai atat de mult si continua sa piarda!... Raspunsul il da mucalitul din carciuma: "Dumnezeu nu bea rachiu!"
Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poate fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!
Cand pe toate le facem pe dos, cand vrem din mandrie si slabiciune sa ne bucuram de viata si sa o traim dupa alte legi decat cele ce tin de... moralitate, ne umplem de datorii la alt stapan, si nu numai ca devenim sclavi, dar pana si bietii nostri copii si nepoti, nevinovati fiind, vor plati datoriile noastre... In timp ce noi... vom fi..."unde"?

Dar aici nu vorbim despre altfel de imprumuturi, aici vorbim strict de imprumtul banesc.

In LEVITIC, Dumnezeu spune ca n-ai voie sa imprumuti pe un sarac cu dobanda:

Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Deci la Dumnezeu imprumutul de bani este de fapt milostenie.(ca daca nu-i iei dobanda
atunci aia nu este afacere, ci o faci din mila).
Si atunci poti sa cuplezi cu ce zicea apostolul Pavel si anume, datoria ca modalitatea de
exprimare a milosteniei si recunostiintei.

Dar in contextul nostru, Mihnea se refera probabil la acel sistem la care m-am referit si eu
si anume ca fariseii foloseau datoria/banii/imprumutul nu in scopul descris de tine sau
de apostolul Pavel, ci in scopul descris de mine.Adica actiona ca un sistem de control al
maselor catre buzunarele fariseilor.

Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Daca lucrul e rau, de ce-l ingaduie Dumnezeu? Dintru inceput am pus accent pe acest principiu simplu, doar noi vedem doar partea goala a paharului. Pe cine intereseaza pacatul in sine? Vrem sa traim pe spatele celor slabi, vrem sa facem fapte mai putin sau deloc ortodoxe... Acestea intra in "datoriile la celalalt stapan"! Am pus mai sus bolduit un anume citat, ingaduit, deci de Dumnezeu:
Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. De aici fiecare intelege ce vrea. Eu insa ma refer la cealalta parte a baricadei: smerenia... Constiinta ca suntem "datori" lui Dumnezeu (sau omului, sau institutiei abilitate) la care am apelat din proprie vointa. Imprumutul, chiar si in bani cu dobanda, este ingaduit de Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe cel ce nu prea are abilitati sa faca economie... Este o sansa si o mana (parsiva) intinsa si acelora care sunt constienti ca vor munci inzecit, sa plateasca datoriile. Iar asta, in fata lui Dumnezeu inseamna smerenie, ascultare si supunere. Din acest punct de vedere trebuiesc privite lucrurile, nu din punctul de vedere al profitorilor... Ei vor plati intr-un fel sau altul, dar sa nu uitam ca vamesii s-au mantuit in timp ce carturarii si fariseii au ramas mandri si vicleni!

Pai in legatura cu acest citat , preotii nostrii(ortodocsi) spun asa:

Prin aceasta Mântuitorul Hristos vrea să ne arate că Dumnezeu nu este mulțumit dacă omul ține doar pentru sine calitățile pe care le are, ci trebuie să le pună în slujba semenilor săi.
(se refera la citatul dat de tine, care face parte din pilda talantilor).

Aha deci , talantul este ceea ce Domnul ti-a dat la nastere cu imprumut(adica calitatiile unice, gen IQ mare, vorbaret, iscusit in afaceri, pianist desavarsit, etc,etc) ca tu sa le
dezvolti si sa le pui in aplicare in folosul comunitatii(ceea ce inseamna milostenie in
contextul pildei talantilor).Ceea ce ma duce cu gandul la Matei: "in dar ati luat, in dar sa dati"

Acum ce intampla daca, sa zicem un om are ca talant de la Dumnezeu, capacitatea de a
face bani.Pur si simplu are talentul de a invartii banul.Stie cum sa faca bani(legal ibineinteles). ?
Ce-i spune Dumnezeu ? Conform interpretarii ortodoxe a cititatului bolduit de tine, un
astfel de om trebuie sa impartaseaca cu comunitatea roadele lucrarii talantului sau.
Pai cum as putea eu sa dau "in dar bani ?" .Pai as putea s-o fac in doua moduri:
1.fie fac milostenie
2.fie imprumut fara dobanda.
Hopa si picam exact pe Levitic.(N-ai voie sa imprumuti cu dobanda, etc, etc).
Deci :
"Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda"(pilda talantilor)=> "in dar ati primit in dar sa dati" (MATEI ) =>
"Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă."
(LEVITIC)
Deci n-ai voie sa imprumuti cu dobanda, asa cum a spus Domnul in Levitic.

Nema dobanda =))

PS: stiu ca pot exista "N" tipuri de datorii dar subiectul era datoria de ordin banesc.
Deci Domnul a zis clar si tare : "Nema dobanda" :D

PS2: mergem mai departe.Pai daca eu imprumut fara dobanda asta inseamna ca nu zoresc pe imprumutat ca sa-mi
dea banii inapoi.CI sa mi-i inapoieze cand doreste /poate el.Pai si daca nu mai poate sau chiar nu poate ?
Pai in momentul ala "sa fie primit" si se considera milostenie.Si uite asa disparea datoria. si apare milostenia.

Aha, pai in contextul ortodoxiei dobanda semnifica datoria de a fi milostiv cu aproapele tau, ceea ce duce la
iubierea de aproape.Si gata, ne oprim aici ca o dam in toate Evanghelia, pt ca toate se leaga inclusiv cu VT.
(dupa cum ai vazut si tu).

Daca citesc strict litera, eu inteleg asa: in acest citat, Domnul spune ca putem, ba chiar e foarte bine ca, de vreme ce exista zarafi (bancheri), sa avem la ei cont pozitiv aducator de dobanda.

Ce nu spune Domnul nostru in acest citat:
-ca e un lucru bun ca exista zarafi
-ca, din moment ce tot exista zarafi, e bine sa ne indatoram noi lor.

Pe scurt, Domnul se refera la situatia in care au zarafii debite la noi si nu la situatia in care avem noi debite la ei.

Templul catolic din Roma este un stat in stat. Sa-i spunem "Vatican". Imaginati-va ca acolo nu functioneaza euro, ba chiar e interzisa orice tranzactie in euro. Acolo functioneaza o moneda speciala. Sa-i spunem "demi-euro-ul catolic". Sau, daca preferati, "obolul lui Petru". Sub coloanele lui Bernini, adica in Curtea Strainilor exista Exchange Office-uri. Ca sa ai un Exchange-Office acolo, iti trebuie patalama de la scribii Episcopului Romei. Nimeni nu poate practica schimb valutar fara o hartie semnata de Papa Caiafa. In mod normal, ar trebui ca Exchange Office-ul sa schimbe un euro roman pe doi oboli ai lui Petru. Dar nu-i schimba la aceasta rata, ci la una mult mai mare, fiindca o parte din bani merg sa-i imbogateasca pe cei care au facut din Templul Tatalui o pestera de hoti. Orice participare le Jertfa ar presupune schimb. Acolo, intre Coloanele lui Bernini, ar fi si vanzatori de lumanari, de faina, de ulei, de alte prinoase, care toate se vand in oboli ai lui Petru. Practic, oricine intra in Templul din Roma are nevoie de oboli ai lui Petru si ii poate cumpara acolo, la o rata artificiala si necuviincioasa impusa de zarafi in stransa legatura cu scribii arhiereului. Dar nu numai cine intra in Templul din Roma, ci noi toti, evreii dintre neamuri, chiar daca nu intram niciodata in Templu, suntem jefuiti de acest sistem, deoarece contributia noastra, a mea de exemplu, la parohie (simbria sau zeciuiala) nu s-ar face in lei romanesti, ci in echivalentul in lei romanesti la aceasta moneda, echivalent al carei cuantum e fixat de acest sistem corupt de care am vorbit.

Acum, imaginati-va ca cineva se ridica impotriva acestui sistem. Mai mult, isi confectioneaza un bici si matura cu el Coloanele lui Bernini si toata Curtea Strainilor dintre ele. Rastoarna tarabele schimbatorilor de bani, da cu lumanarile de pamant, spre groaza negustorilor de prinoase, de care depinde bunastarea arhiereului Caiafa, a fiului lui deja numit succesor pe baza de nepotism, a tuturor preotilor din Templul Romei. Partea proasta e ca tipul cu biciul are sustinere populara. A fost intampinat de dimineata, de cand a intrat in Roma, cu "Hosanah, filius Davidi !" Oamenii i-au adus ramuri de finic si lauri ca unui invingator si unui rege. Se poarta ca un invingator si ca un rege, primul lucru notabil pe care l-a facut dupa ce a intrat a fost confectionarea biciului ca sa faca ordine in locul stapanit de Caiafa, loc pe care il numeste "casa tatalui meu". Razmerita e declansata. E vorba de un om cu care nu se poate negocia, fiindca filozofia lui este "ce e da, da. Ce e nu, nu".

Ei bine, in aceste conditii e de asteptat ca oamenii lui Caiafa sa faca tot ce pot ca sa il piarda. Si cum, la proces, nu se pot ridica sa spuna "acest om m-a atins la portofel, acest om a maturat cu biciul si a rasturnat pe jos sistemul care ne imbogateste pe noi", vor gasi pretexte mai teologice, spunand "acest om a incalcat Legea: a facut vindecari in zile in care n-avea voie. A apelat la tehnici vrajitoresti.".

Acum e mai limpede ce vroiam sa spun ?

Ursu am trei obiectii referitoar la ce ai spus tu, cu privire la controlul exercitat de farisei.In primul rand marea preotime a Templului nu era formata din farisei si nu farisei controlau operatiunile monetare din Templu. In al doilea rand preturile practicate, istoric vorbind, nu erau exagerate, cel putin nu s-au gasit dovezi in acest sens in raport de alte date ale acelui context. In al treilea rand nu imi dau seama cum puteau aplica legea mozaica fara acele sacrificii si fara acele vanzari. La Templu, de Pasti, nu veneau doar evreii din Ierusalim, ci foarte multi din Diaspora. Sacrificiile se derulau efectiv pe banda rulanta pt a putea fi implinite pt toti. Era inevitabil sa nu aplice un fel de sistem monetar pt ca toti sa-si poata procura animalul de jertfa care, nota bene, nu putea sa fie oricum. Pana la urma impotriva la ce anume a protestat Domnul? Impotriva practicii sacrificiilor? Era prevazuta de legea mozaica. Impotriva folosirii banilor? Imposibil, nu aveau cum sa doneze populatiei atatea animale de sacrificiu. Impotriva unor preturi exagerate? Nu s-au gasit dovezi economice pt asta.

O initiativa legislativa populara din Elvetia a intrunit conditiile pentru a fi supusa unui referendum. Este vorba de initiativa "moneda plina", care ar da un raspuns interesant criticii pe care Biserica a adus-o timp de secole tranzactiilor uzurare. Potrivit acestei initiative, singura institutie din Elvetia care va putea genera moneda electronica este Banca Nationala. Ea o va putea face pana la un cuantum care sa corespunda cu cresterea PIB-ului.

Aparent, pare un detaliu. In realitate, este o propunere-soc care, daca va fi adoptata, va face grea viata speculatorilor.

Sursa:
http://reinformation.tv/suisse-monna...lhein-49033-2/

Asta nu inseamna sa renute la sistemul bancar cu rezerve fractionare?

Au mai avut-o si aia cu aurul, nu le-a iesit dar ce a urmat (aprecierea masiva francului elvetian) desi nu neaparat din cauza asta, nu le-a fost prea bine. S ar fi fost si mai rau daca n-ar fi putut produce franci din ...aer cum vor sa se renunte acum.

Nu stiu de unde le vin ideile astea "geniale".

Nu ca ar fi un lucru neaparat rau poate dimpotriva..dar nu se poate face asa pur si simplu.

E pacat ca discutia care face subiectul topicului asta a fost abandonata, probabil nu sunt prea multi pe aici care sa inteleaga problematica.

In orice caz, problema e mult mai interesanta si mai grava decat asa cum a fost pusa initial.

Pentru ca la ora actuala, ceea ce fac bancile, nu este un simplu brokeraj, intre cei care au bani si cei car au nevoie de bani.

Conform sistemului cu rezerve fractionare, bancile au dreptul LEGAL de a crea bani din aproape...nimic.

Adica pot imprumuta bani care nu ii au, si pretinde dobanda pentru ei.

Daca omul de rand ar face asta, s-ar alege cu inchisoare, probabil cu un termen mult mai mare decat cei care au fost prinsi furand zeci si sute de milioane de euro.

Omul de rand crede ca doar statul produce bani - ei bine nu, bancile pot produce bani pe care sa-i imprumute contra unei dobanzi.

Ce ziceti de situatia asta, ca problema morala?

Ca problema economica, lucrurile sunt si mai complexe.

Criza din 2007/2008 cu saltul brusc si substantial al valutei si tot ce a urmat, nu a fost declansat (la noi) de catre criza subprime de la americani.

Ci de expansiunea necontrolata a masei monetare datorita expansiunii creditului (ca la americani) - faimoasa perioada a creditarii "doar cu buletinul".

Sigur, au mai fost si alti factori, dar asta deja e o discutie mai complexa.

Despre asta este vorba in initiativa de mai sus. Bancile nu vor mai putea crea bani "electronici", ci acestia vor trebui cumparati, contra bani reali, de la Banca Nationala, care ii va emite in functie de cresterea PIB-ului.

Problema s-a mai pus la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pana atunci, in lipsa de bani reali disponibili (moneda) bancile imprimau bilete de banca (bank-notes). Cum situatia a scapat de sub control, ducand la destabilizarea monedelor nationale, s-a retras bancilor capabilitatea de a emite bancnote, acesta devenind un privilegiu al bancilor centrale.

Ceea ce s-a intamplat, atunci, cu bancnotele vor sa faca, acum, elvetienii cu banii virtuali.

De amintit vorbele memorabile ale lui Nathaniel Rotschild: "Cine detine controlul emisiunii monetare poseda poporul".

Pai nu s-a retas nimic.

Bancile au in continuare capacitatea de a crea moneda, dar o fac "scriptic".

Avand in vedere ca sistemul bancar este informatizat si doar o mica parte din bani mai circula ca si moneda tiparita, este EXACT acelasi lucru ca si cand ar tipari bani deci nici pe departe nu li s-a ridicat acest drept.

Masa monetara, pentru cine nu stie, nu este reprezentata doar de monenda tiparita.
A se vedea definitiile pentru M0, M1, M2 ..etc.

https://en.wikipedia.org/wiki/Money_supply
http://www.bnr.ro/Masa-monetara-si-i...tica-7832.aspx

Cine vrea sa stie cand va sari substantial cursul valutelor din motive "interne" sa urmeaza statisticile BNR vizavi de masa monetara.

http://www.bnr.ro/Masa-monetara-M3-s...teia-5171.aspx

In orice caz, problematica nu este atat de simpla deoarece ideea sistemului bancar cu rezerve fractionare se leaga de o intreaga teorie a dezvoltarii economice.

Nu am citit stirea originala dar asa cum e prezentata nu pare prea fezabila ideea.
Adica daca economia creste cu 100lei dar exista potential investional care necesita credit de 1000 lei, ce faci? Faci investitii doar de 100 lei, asteptand 10 ani pana se fac aia 1000?

Daca exista un declin si in lo de suplimentul de 100 lei exista deficit de 100 iar investitiile ar putea relansa economia, nu faci investitii pentru ca nu exista surplus?

Intr-adevar, sunt intrebari tulburatoare. Mai ales partea subliniata. Totusi, ma gandesc ca raspunsul se gaseste in "Nu am venit sa stric Legea, ci sa o implinesc". Poate ca vremea sacrificiala trecuse, si nimeni in afara de Domnul nu stia asta. De aceea, inclusiv sa zic asa, partea tehnic-financiar-administrativa a actului sacrificial mozaic era obsolete, din punctul de vedere a Domnului si a ce avea sa devina mai tarziu Biserica.

Iudeii se pot apara cu legea mozaica si cu necesitatile sociale pentru care solutiile economice functionau destul de strict. Se pare ca nu prea era loc de intors... Ei faceau ceea ce se putea si ceea ce era corect sa faca. Bietii oameni, credinciosi si silitori, in cadrele/limitele societatii lor aveau toate motivele sa se opuna cu inocenta oricaror critici. Ei faceau totul asa cum trebuia! Nu erau ei vinovati de ceea ce se intampla. Singura problema, era, se pare, stapanirea romana...
Si iata, vine acest evreu tanar, fara prea mare eruditie sau pozitie sociala inalta (nu era membru al nici unei caste sacerdotale, nu era o autoritatea/lider al vreunei scoli recunoscute unanim)
vine asadar un oarecine, unul care parea indiferent fata de stapanirea romana (in aste vremuri tulburi, care aduceau aminte de robia babiloniana ori de cea egipteana)
si, cu aerul unui om desprins parca de randuielile acestei lumi,
cu aerul unui individ care nu participa, in mod obisnuit, la povara lumii sale,
le spune ca toata sfortarea lor e nebuneasca, inutila, vana. Ba chiar, pacatoasa intru totul, de L-au maniat asa de mult pe Dumnezeu cum nu se mai pomenise... (Vai!.... Vai voua!.....)

*
Fireste ca in ochii lor, de oameni centrati pe niste nimicuri formaliste carora Domnul le acorda mereu o atentie secundara, discursul centrat pe Imparatia Cerurilor va fi fost socant. Atat de socant incat vor voi precum copiii, sa nu il mai auda, punindu-si mainile la urechi.... Pentru ca inca mai au urechi de auzit!

*
Lumea lor functiona asa cum putea ea sa functioneze mai bine. Iar ei se sileau sa fie eficienti, corecti si binevazuti in ochii lui Dumnezeu. Erau plini de efort, de buna intentie, de toata disciplina si rigoarea unui neam ales tocmai pentru a rabda si a nadajdui...
Ce nu mergea bine?
De ce erau pedepsiti cu stapanirea romana?
De ce nu erau fericiti si bucurati, in sfarsit, de Mesia?
Cine venea acum sa le tulbure, inca mai mult, ordinea si tihna, atata care era, in aste vremuri tulburi...

Starea lumii aceleia imi pare ca seamana destul de mult cu starea oricarui om de azi care Il asteapta pe Mesia, in camara inchipuirilor lui inchise. In temnita unei lumi idolatre, care isi autointretine zidurile prin idolatrizarea lor, nu mai conteaza numarul indivizilor - poate fi vorba de sufletul unui om sau de comunitati intregi. Ramane un singur lucru care face diferenta: poti renunta la toate ale tale ca sa traiesti cu Mine? Vrei sa Ma iubesti asa cum te iubesc Eu? Vrei sa vii cu Mine in Casa Tatalui Meu? Vrei sa fii mireasa Mea, suflete?

Raspunsul il cunoastem: "Rastigniti-L!"
E raspunsul pe care l-a dat mereu omenirea si il da si astazi, in pieptul fiecaruia si in constiinta supraindividuala a tuturor.
Un raspuns cu mii de argumente!
Curvesti.
Sinucigase.

De unde ati scornit ideia ca Mantuitorul a indemnat: Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.? Asa a zis stapanul din pilda si nu Mantuitorul!Aveti ochi sa vedeti dar tentatia pt inedit teribilist va determina sa nu vedeti ce este scris tot in pilda,ca si cum ati fi orbiIntr-adevar deca orb va conduce pe orb se va ajunge in prapastia ereziei.Ma mir ca procedati ca protestantii care scot un verset din context si ii modifica sensul dupa pofta lor Si de ce a zis asa?Pt ca sluga aburea ca il stie de stapan rau care...secera unde nu semana!Deci daca sluga gandea asa cu adevarat despre stapan era logic ca se cuvenea dupa gandirea lui sa puna bani la zaraf ca stapanul sa culeaga dobanda nemuncita!Deci asta ii reproseaza stapanul,ca minte si ca era doar lenes si viclean!


Despre zarafii din templu iar situatia este prezentata gresit!Erau acolo porumbei de vanzare si altele.Ori acei negustori foloseau banii castigati nu pt dare la templu ci pt cumparaturi in cetate unde functiona moneda romana.Dar la templu veneau evrei din multe regiuni unde erau in uz alte monede.Acestea trebuiau schimbate in in moneda romana si eventual in moneda templului.Pe de alta parte monedele de valoare mare trebuiau schimbate in monnede de valoare mica!Asta faceau zarafii din templu si pesemne nu prea cinstit.voi reveni la asta'
Abordand in mod corect textul biblic, intelegerea e alta si nu este nici o contradictie!

1.Zarafii, intradevar, practicau si un fel de schimb valutar, schimband diversele monede de pe cuprinsul Imperiului in moneda locala/a Templului/moneda romana. Percepeau un comision care era profitul lor. Cu banii schimbati la ei pelerinii cumparau animalele pt jertfe, cei care comercializau aceste animale avand tarabele fix langa zarafi pt fluidizarea circuitului comercial si religios.

2.Exista trei intrebari: conform Legii era permis sau nu acest tip de comert in incinta ansamblului Templului? Era ceva ilegal, corupt, in acest tip de comert? Impotriva cui a protestat Mantuitorul, impotriva conducatorilor Templului care girau activitatea, impotriva celor care a desfasurau efectiv comertul, impotriva ambelor categorii si a modului cum practicau (corupt/ilicit?) acest comert sau impotriva ideei de comert in sine in cadrul Templului?

Vezi la Ioan pe cine a scos afara Mantuitorul1

Zarafii nu erau acolo de capul lor. Si nici cei care vindeau animalele pt jertfe. Exista un singur om care detinea controlul complet asupra tranzactiilor lor si fara de care nu ar fi putut pune in aplicate nici o combinatie financiara. Indicii: detinea o pozitie politico-religioasa unica, controla direct situatia fluxurilor de numerar din Templu, provenea dintr-o familie bogata care detinea ferme in afara Ierusalimului, care erau conectate la comertul din Templu.Fara aprobarea lui nici un zaraf nu misca-n front.Ar fi fost primul care nu ar fi avut nici un interes ca aceasta stare de fapt sa se schimbe in vreun fel.

Era permis, fiindca locul unde se facea comert (Curtea Strainilor) era perceput ca fiind in afara Templului. Doar cu cativa ani in urma se construise zidul care ingloba aceasta Curte a Strainilor in complexul Templului. Dar ea era exterioara vechiului zid.

Pe de alta parte, unii exegeti spun ca in zile de mare aflux la Templu, asa cum era si in apropierea Pastilor, zona de "comert tolerat" era extinsa abuziv, comerciantii intrand si in spatiul sacru. Chiar daca lucrul e verosimil, legatura cauza-efect intre acest lucru si alungarea negustorilor nu are sustinere, fiindca intelegem din Evanghelie ca Isus i-a alungat pe toti, indiferent de care parte erau.

Ilegal, nu. Corupt, da.
Acum Il vedem pentru singura data pe Isus manevrand biciul. Dar biciul cuvintelor il mai manevrase, folosind teribile imagini verbale precum "morminte varuite", "pui de vipere" etc. In ambele cazuri, tinta nu era faradelegea, ci hiper-legalismul. Fariseii, adepti si clienti ai "doctorilor Legii", denaturasera cuvantul lui Dumnezeu si, doar peste cateva zile, cu Legea in mana, il vor da mortii pe Cuvantul lui Dumnezeu.

Adevaratul adresant era suprastructura sociala care controla tot acest comert putred. Toata lumea stia ca zarafii si negustorii sunt in cardasie cu marii preoti si lucreaza in contul lor, dar, ca si azi, nu existau dovezi publice. Fariseii intretineau o mentalitate a comertului cu Dumnezeu, potrivit careia dai mai mult, te ajuta Dumnezeu mai mult. In Curte se practica uzura si comertul corupt, iar inauntru, Templul devenise o macelarie. Preotii nu mai aveau timp pentru altceva decat pentru macelarirea pasarilor si animalelor provenind din fermele lor, vandute de oamenii lor si cumparate cu bani schimbati de oamenii lor. Era un cartel in mainile lor care ii imbogatea pe ei. De aceea Blandul Isus, in timp de rotea biciul impletit, vorbeste de "o pestera de hoti".

Semnele erau covarsitoare ca Isus este Mesia. Iar arhiereii erau ei hoti, dar nu erau tampiti. Pana si Diavolul stia cine era Isus. Din alte locuri ale Evangheliei, ne dam seama limpede ca si arhiereii stiau. Isus cucerise multimea si ar fi putut sa-i cucereasca si pe ei. Caiafa ar fi putut iesi si ar fi putut ingenunchea, spunand "Acum slobozeste, Doamne, pe robul Tau!". Dar slujirea Mamonei suceste mintile. Ca in tabloul lui Rembrandt, in care un zaraf cu toneta rasturnata sta cu spatele la Isus si cauta sa-si adune argintii cazuti, la fel au facut arhiereii, cei care ar fi trebuit sa slujeasca Lui si sa ii predea gestiunea. Dar, nu numai ca au ratat aceasta imensa ocazie, ci, spun doi evanghelisti din patru, dupa acest episod au cautat sa Il piarda.

Pt dl. Mihnea Dragomir
 

In linii mari sustin cele scrise de dvs dar am cateva nuantari/ abordari diferite punctuale pe care, cu prima ocazie, le voi prezenta. A bientot !

Ne-am obisnuit cu aparitia zilnica a tot felul de articole care trag semnale de alarma asupra iminentei unei noi crize financiare (si, in final, economice) fata de care cea din 2007, din care, de fapt, nu si-a revenit nimeni va parea dulce ca un vals vienez.

Ei bine, cand acest semnal de alarma nu e tras de ziaristi, amatori, cum stim, de stiri care sa vanda ziarul, cand nu e tras nici de specialisti din sistemul privat amatori sa-si vanda sfaturile, ci este tras de oficiali, adica cei care ar trebui sa vegheze asupra stabilitatii, ceva se schimba: si anume, convingerea ca e ceva putred in Danemarca incepe sa aiba o baza serioasa.

Este randul lui Claudio Borio, seful departamentului economico-monetar al Bancii de Reglementari Internationale sa justifice cele mai alarmante scenarii. Aceasta BRI este o banca centrala a bancilor centrale, adica summum-ul stabilitatii. Or, in ultimul sau raport trimestrial, cel care detine pozitia eminenta in cadrul unei asemenea banci afirma, in rezumat, ca regele este gol. "Nivelurile de indatorare mondiala raportate la PIB au continuat sa creasca. Dezindatorarea nu a avut loc cu adevarat. Acolo unde datoria privata a scazut, cel putin in anumita masura, datoria publica a crescut" afirma finantistul.

Datoria mondiala a trecut de la 276 % din PIB-ul mondial in 2008 la 327 % astazi. Tari care par culmea soliditatii financiare, precum SUA, se dovedesc colosi cu picioare de lut. Datoria publica a SUA a trecut de 20 000 de miliarde de dolari. Peste 55 la suta din Bugetul SUA se duce in trei directii incompresibile: apararea, sistemul de sanatate si exercitiul datoriei publice. Sub sintagma "exercitiul datoriei publice" se ascunde plata datoriilor deja contractate. Mai exact, macar a dobanzilor, fiindca la plata principalului nici nu mai indrazneste sa priveasca vreun plan bugetar.

S-a intrat intr-un cerc vicios: orice crestere a dobanzilor, chiar si de numai unu la suta ar atrage un faliment generalizat. Pe de alta parte, mentinerea dobanzilor la nivelul actual ridicol de mic nu incurajeaza rambursarile, ci noi imprumuturi, deoarece niciodata banul nu a fost mai ieftin. Sistemul politic republican-democratic, care incurajeaza politica lui "dupa noi, potopul" este un alt factor, de asta data politic, in favoarea nu a rambursarii datoriilor, ci a contractarii de noi datorii.

In situatia asta s-a ajuns prin incalcarea, pe scara larga, a unui principiu de doctrina politica a Bisericii. Iata cum sistemul financiar-bancar a ajuns in situatia sarpelui care isi musca din coada. Ce poate iesi in final din asta, decat fie rahat, fie sange, fie amandoua ?

simplu, cu un mic razbel mondial si tot sistemul financiar isi ia reset..

"Reset"-ul hotărât de învingător.
Pe de altă parte, nimic din ce se previzioneară apocaliptic nu s-ar putea întâmpla dacă n-ar fi lăcomia şi egoismul exagerate ale bancherilor.

Crezi ca doar a bancherilor?

Ei o alimentează. Normal că nu doar a lor, vezi de ex cealaltă componentă absurdă a capitalsimului: bursa şi "speculaţiile" bursiere.

Poti vedea si mai in profunzime de atat..

Crezi? Ai o părerea supraestimată despre mine.