Nimeni nu este de neinlocuit
 

"Nimeni nu este de neinlocuit" -acestea sunt cuvintele pe care le auzi rostindu-se in diferite companii. Se sustine sus si tare ca poti fi inlocuit. Biserica sustine ca nimeni nu poate lua locul altcuiva. Chiar daca ai aceeasi calificare, aceleasi daruri, ele sunt puse spre dialog intr-un mod propriu, asa ca nu sunt de acord cu aceasta sentinta - si tu poti fi inlocuit.

E rau ca am ajuns sa vedem in cel de langa noi doar un prestator de servicii.

Sunt de acord ca nu poti pastra ritmul competitiei cu oameni care nu isi fac treaba cum trebuie. Dar nu sunt de acord cu expresia "Nimeni nu este de neinlocuit". Nu suntem produse, suntem persoane.

Imi vin in minte filmele acelea "profetice", in care oamenii au nume de cod sau numere.

Lumea devine din ce in ce mai mult o inchisoare.
Precum in inchisoare, detinutii au numere de identificare, valoarea lor fiind una aproape nula, tot asa se cam intampla si printre noi.
Nume de cod, nick'names, id'uri de mess, numere, serii... se cam distruge persoana umana unica, irepetabila si de neinlocuit.

Noi suntem unici si irepetabili doar pentru Cel ce ne priveste ca pe niste fii. Un fiu nu poate fi "inlocuit" cu alt fiu, o unealta, da.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ba exista oameni de neinlocuit....in anumite chestiuni sunt, sunt oameni cu calitati si defecte...problema la roman....e ca da vina unul pe altul....cam asta se intampla...la latini in general...

Cred ca aceasta expresie, chiar daca la o prima vedere poate parea destul de cinica ( desi nici macar nu exprima cu adevarat realitatea, de moment ce unii angajati chiar sunt de neinlocuit, pe cand altii da) incearca si sa ii responsabilizeze pe angajati, aratandu-le ca exista anumite asteptari din partea lor...care daca nu sunt indeplinite din lipsa de interes, sau alte asemenea varii motive...pot conduce la inlocuirea lor cu altcineva care isi da interesul si apreciaza sansa oferita.

Desigur eu am incercat sa vad partea pozitiva a acestei expresii...desi in lume se intalnesc din plin ambele aspecte.

Intr-o lume in care persoana nu este bine definita si in continuare domina notiune de individ este de la sine inteles ca fiecare dintre noi devenim existente repetabile. Astazi se gandeste concurential, ci nu complementar. Cand sunt constient ca cel de langa mine imi este complementar atunci am dat dovada de smerenie, cand vreeau sa fac totul ce face cel de langa mine, atunci este dovada mandriei a umplerii de mine insumi.

Absolut corect!
Din păcate, cimitirele sunt pline de oameni care la vremea lor au fost de neînlocuit. Şi totuşi, omenirea merge mai departe.

Hai sa nu fim ipocriti! Atunci cand ocupi Cabinetul nr 1, fie in privat, fie in sectorul de stat, putin iti pasa daca subalternii sunt crestini, daca isi bat nevestele, daca subalternele sunt devreme acasa sau daca fac seara traseul..Va spun clar, ca nu intereseaza pe nimeni si mi se pare corect.Atat timp cat primesti bani ca sa prestezi o anumita munca, si o faci exceptional,iar conduita te profesionala este de toata stima, totul e prefect.Daca incepi sa dai rateuri, e clar, vei fi inlocuit,e o chestiune de timp.
Daaar in tara noastra deoarece se practica intens nepotismul, multe locuri de munca sunt ocupate de incompetenti.Mai ales in sectorul bugetar.De aceea, exista multe cazuri cand o persoana lucreaza pentru 3.De aici si sentimentul ca esti de neinlocuit.FALS! Mereu se va gasi o alta persoana, dispusa sa lucreze pentru 3!..


Si da, exista si persoane de neinlocuit : parintii si copiii!

Ca este folosita aceasta sintagma in raportul dintre angajator si angajat, mai e cum mai e, dar mult mai trist, dupa parerea mea, este sa o auzi rostita de prieten catre prietena, de sotie catre sot, de parinte catre copil sau invers.

Cunosc o persoana care toata copilaria si adolescenta a avut de suferit din pricina tatalui care era alcoolic. Nu numai ca era de parere ca nimeni nu este de neinlocuit, dar avea momente in care isi dorea ca acesta sa moara. A venit si vremea in care tatal sau a trecut la cele vesnice. Abia acum constientizeaza deplin cat de mult ii lipseste tatal sau, cu toate neputintele sale.

Cred ca aceasta expresie, atunci cand este folosita, nu face decat sa arate superficialitatea relatiei, faptul ca nu traim (sau nu participam la) taina celui de langa noi.

Poate off topic....dar daca lumea asta mare in micimea ei ar realiza ca toti suntem de neinlocuit, fiind unici dar legati nevazut de ceilalti, toata societatea asta de un leu jumate ar arata altfel....