Mantuirea
 

În ziua de astăzi,când suntem lipsiţi de îndrumările unui povăţuitor duhovnicesc,şi suntem asaltaţi de atâtea informaţii si sminteli,cum este posibilă mântuirea?

Oricum , dragă Daniel, Mântuirea nu este posibilă fără ajutorul Lui ! Ioan Sinaitul spunea cam aşa :"Mulţi au primit în scurt timp iertarea păcatelor lor, nu însă şi curăţirea de patimi, pentru că acestea necesită luptă îndelungată , şi dorinţă şi ajutor dumnezeiesc. . ." . Nădejde, luptă , multă dorinţă de îndreptare şi nu în ultimul rând Ajutor Dumnezeiesc !

Tot cu Credință, Nădejde și Dragoste. Credința dreaptă, nădejdea permanentă în ajutorul Lui Dumnezeu și fapte bune izvorâte din dragostea de Dumnezeu (milostenie, rugăciune, smerenie etc).

Iată ce citeam despre rugăciunea inimii, pe care ar trebui să o lucrăm cît mai mult timp cu mintea, dar mai ales cu inima:

''- În condițiile actuale de viață, cum putem primi darul rugaciunii inimii, știut fiind că
împraștierea minții la creștinii de astăzi este mult mai mare decât a celor de odinioară?

- Este adevărat ce spuneți, așa este; viața de astăzi e zbuciumată, fără astâmpar, o viață plină de mișcare. Rugăciunile pustnicilor erau niste rugaciuni de toată ziua si noaptea. Spune un sfânt din Filocalie că se ruga de dimineață până seara si când obosea rugându-se, citea toata Sfânta Scriptură. Viața lui era o viata angajată permanent în legatură cu Dumnezeu; el avea o rugăciune statică, o rugăciune care îl obligă să stea pe loc.

Pentru viața modernă, parcă Dumnezeu a rânduit această rugaciune scurtă: ''Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul'', cum am spus-o și cum o știți; sau măcar limita rezumatului acesteia: ''Iisuse, miluiește-mă''. Oricât de grabiți am fi în viața aceasta de toate zilele - poate suntem la lecții, ascultăm un curs la universitate, sau suntem la atelier, ori în fabrică, sau pe drum, sau comunicăm cu cineva - putem spune totuși din când în când ''Iisuse, miluiește-mă''. Pe de o parte <Iisuse> - care luminează planul acesta al vieții noastre crestine, Dumnezeu cu toată Împaratia Lui si, pe de altă parte, ''miluiește-mă'' - starea noastră de jos, starea de mizerie, de nevoie în care ne aflăm adeseori. Măcar aceste cuvinte să le rostim de-a lungul vieții.

În concluzie, putem spune că în viata moderna, cu toată graba ei si cu tot neastâmpărul nostru, ne putem hrani din această rugăciune într-un chip cu adevarat mulțumitor. ''


Cu alte cuvinte, ar trebui să avem permanent conștiința prezenței Lui Dumnezeu oriunde ne-am afla.

Ce credeti ca va lipseste voua personal,pe acest drum al mantuirii ? Ce ati vrea sa faceti pentru mantuire,si inca nu puteti?

mantuirea la bloc
 

Mantuirea in ziua de azi,probabil ca este aceiasi ca cea din oricare alt timp.
Si reteta este aceiasi : rugaciune personala,participarea la viata Bisericii ,si fapte bune cat mai multe.Asa cum zice si crsiti rezultatul acestora ar trebui sa fie pocainta pentru gresala,si dorinta arzatoare de a nu mai pacatui ,dez-patimirea.
Problema este cum se pot realiza acestea in ziua de azi ?
Principala piatra de poticnire ar fi serviciul care ne absoarbe prea mult gandul,si care ocupa prea mult din timpul zilei.Taranul care isi ara pamantul,la sfarsitul unei brazde,avea timp sa spuna o rugaciune,iar biserica ii era cerul liber ,vantul,padurea.In ziua de azi,serviciul ne ocupa mintea,se lucreaza in stress,este o munca nefireasca pentru natura umana.Si in plus si mediul de lucru este nenatural,nu mai avem: pamant cer,vant etc.Ci avem masini,zgomot,ulei,calculator(multt),agitatie.Astf el sufletul e zdrobit cu totul ,si greu mai gaseste loc pt a strecura o rugaciune.
.De aceea rugaciunea inimii,asa cum sublinia si AthosT,in simplitatea ei complexa,poate fi singura franghie de care sa te mai agati.
Apoi,ajunsi acasa,ar trebui sa facem ceva si pentru mantuirea noastra.Dar este greu,suntem obositi,cu mintea cuplata la servici,trebuie sa ne odihnim ,sa ne pregatim pt a 2 a zi,eventual sa mai si rezolvam din problemele de a 2 a zi.Ne mai ramane apoi putin timp pt treburile familiei,treburi personale etc.
Daca in acest ritm,de exemplu,eu merg la biserica in cursul sapatmanii,cea mai mare lupta o am cu somnul.Efectiv stau in picioare acolo,dar mi se inchid ochii,ma clatin.
Astfel ,ne ramane putin timp pt rugaciune ,seara poate,asta daca reusim sa ne invingem inertia si lenea.Si viata noastra duhovniceasca e astfel fracturata,discontinua,limitata la 1 ora pe zi.Lipsindu-ne continuitatea,avem impresia ca suntem pe drumul gresit,deznadajduim...
In tot acest peisaj lipseste si un lucru important,comuniunea,viata de obste.Caci ,daca nu ai vreun prieten cu care sa impartasesti aceasta credinta,sau nu ai norocul ca perechea ta sa fie de asemenea cu aceleasi aspiratii,esti de fapt singur ,in toata aceasta lupta.Lipseste comuniunea duhovniceasca de la manastiri,lipseste ajutorul duhovnicului,lipseste prilejul comunicarii si al faptelor bune.
Fara sa vrem ,suntem prizonieri ai modului de viata al societatii contemporane.Si mantuirea este foarte grea,caci nu luptam numai cu noi ci si cu mediul inconjurator

Deci,dupa cum frumos ai argumentat,mantuirea de azi nu se aseamana cu mantuirea din alte timpuri.

@Daniel - mai intai imi doresc sa stiu ce inseamna aceasta mantuire.
Eu imi imaginez ca inseamna sa ajungem din nou in Imparatia lui Dumnezeu (in cer) dupa moarte.
Cine ajunge la mantuire? Ce trebuie sa faca?

Vezi şi topicul dedicat călugăriei ! Nu de alta, dar ai bunăvoinţă de a pricepe când vrei !

Astazi, mai mult ca oricand, imi dau seama ca mantuireaimi este imposibila.

Cei din urma vor fi cei dintai