Cred ca tata nu ma mai suporta
 

Inca mai locuiesc la parinti, ca sa fie mai clar contextul. Nu stiu ce sa mai cred. De o mare bucata de vreme, simt ca nu ma mai sufera in fata ochilor. Se ia de mine si incepe cearta din nimic. Nu pot sa zic nimic, ca imediat spune(impropriu zis "spune", mai de graba racneste) ca sunt lipsita de respect fata de el si ca el m-a facut pe mine, nu eu pe el, ce tupeu am eu sa ii invat pe el.
De multe ori doar imi dadeam cu parerea si nici nu ma adresam lui, ci sorei mele sau mamei mele. Daca incerc sa ii spun ce simt, iese un mare scandal. Chestia asta se intampla destul de des in ultima vreme si ma influenteaza in mod negativ, caci imi influenteaza capacitatea de a munci si ma tulbura foarte tare incat imi vine sa plang si ma ia tremuratul.
Se cearte foarte des si urat si cu mama, de foarte multe ori sunt de fata si de multe ori am incercat sa atenuez dicutiile, dar mereu nu iese decat mai urat. Insa nu pot sa-mi tin gura, pentru ca este nedrept fata de mama si incearca sa suprime orice farama de personalitate mai are in ea.
El trebuie sa fie in control intotdeauna, ii pune in gura cuvine pe care ea nu le-a spus ca sa iasa mama vinovata in orice. Dar cum am zis, fiindca eu sunt de fata, ca de mult nu se mai jeneaza sa urle la mama de fata cu noi, si eu nu tac, ci ii zic ca mama nici nu a zis asa ceva, ci ii zic exact ce a zis, ca mi-a dat Dumnezeu memorie buna.
Din pacate, de multe ori, parintii mei se cearta pentru ca mama imi ia apararea cand tata zice ceva rau despre mine. De alte ori, se cearta numai fiindca vrea sa fie numai ca el.
In orice caz, de discutie civilizata arar auzi la noi, dar totusi se intampla.
Si din toate astea, tata pare un nene tare rau, dar nu este un nene rau. Are insa niste probleme pe care nu reusesc sa le rezolv, ca n-am cum. Ii vin din copilarie, caci tatal lui il batea si pe el si pe fratii lui si pe mama lui...ii snopea din bataie si din "ba prostule si bun de nimica" nu-i scotea. In rest, tata nu e un om rau, face treaba daca e treaba de facut, te bazezi pe cuvantul lui daca a promis ceva, niciodata nu a ridicat mana sa dea. Cu oamenii din afara nu se comporta asa cum face cu noi. Niciodata nu tipa la ei si nu ii ameninta.
Dar problema e ca atunci cand stau de vorba cu el, intai se incepe omeneste. Daca fac imprudenta sa lungesc vorba mai mult de un minut, imposibil sa nu inceapa cearta si scandalul, nu stiu cum.
Am inceput cu "cred ca nu ma mai suporta" pentru ca in ultima vreme, toate scandalurile au cumva legatura cu mine, fie ca am zis eu ceva, fie ca mama si tata se cearta din cauza mea.
M-as muta de la ei, dar nu cred ca e bine. Tata este inca in somaj si probabil ca o sa mai dureze pana gaseste serviciu. Mama nu are serviciu, iar daca plec, ma tem ca or sa se decurce greu numai din somaj, cu platitul chiriei si cu toate facturile si cu mancarea, stim toti toate care sunt de platit. Dar nu numai asta este temerea mea. Ma tem ca mama "o sa se faca din ce in ce mai mica" sau o sa-i zica "nu te mai suport, ma mut la fi-mea" si atunci nu pot sa-mi inchipui ce o sa iasa, dupa cum il cunosc eu pe tata. Mi-e teama sa o las numai cu surorile mele si tata. Ele sunt mai mici si lipsite de aparare. Ma gandesc de asemenea ca nu o sa fiu in stare sa me gestionez singura.
Stiu ca nu am nici un cuvant inaintea lui, dar totusi, daca sunt acasa, macar nu se mai cearta din cauza banilor, ca nu vreti sa stiti ce era inainte.
Ma rog la Dumnezeu pentru pace in fiecare zi si Domnul face minuni in tot timpul, dar cum in anumite situatii nu pot sa stau degeaba, ca nu sufar nedreptatea cum nu sufar sarea-n ochi, pace nu poate sa fie.
Nu stiu ce sa mai fac, incerc de fiecare data sa trec peste situatie, sa iert si sa ma comport ca si cum totul e ok(ca tata se comporta de fiecare data ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic), dar ma simt din ce in ce mai aproape de o prabusire nervoasa. Incerc mereu sa nu mai plang si sa nu ma mai consum, cum imi zice mama, ca nu se merita sa-mi distrug nervii, dar nu e deloc usor.

Da, mi-e foarte greu sa dau un raspuns, pentru ca ar insemna sa judec, intr-o forma sau alta...
...dar pot sa-ti spun ce cred - cred ca tatalui tau ii este foarte greu pentru ca nu-si poate intretine familia, in nici un caz nu cred ca de nesuportat e vorba aici, ci mai degraba de cosmarul pe care il traieste...
In locul tau cred ca as ramane in continuare cu ei - suntem datori fata de cei care ne-au dat viata, si fata de ceilalti casnici ai nostri...

Daca te-ai muta, s-ar responsabiliza si tatal si ar vedea ca nu isi poate permite sa faca numai ce are chef. Si daca o sa se mute si mama si surorile tale cu tine, cu atat mai bine. Voi ii intretineti comportamentul, prin faptul ca "va faceti cat mai mici", il iertati si considerati ca nimic nu s-a intamplat. Ca dovada, nu se comporta asa cu ceilalti oameni. Daca continuati asa, nu rezolvati nimic, nu se schimba in veci si va chinuie si pe voi.
Plecati, nu va certati cu el, raspundeti-i scurt si lasati-l sa dea fata cu consecintele faptelor sale. Asta e un mod mai eficient de a-l iubi, decat a-l "ierta" de fiecare data si a astepta bunavointa lui.

Suntem datori mai ales fata de noi insine.
Si poti cinsti foarte bine parintii si de la distanta, nu-i absolut nici o problema.

Draga mea,
 

Nu cred ca tatal tau nu te suporta! Inclin sa cred faptul ca te iubeste chiar foarte mult dar situatia lui financiara nu ii permite sa fie cum poate ar dori fapt ce ii creeaza o stare de nervozitate fata de oricine din familie... Sigur ca am gandi ca totul nu ar trebui sa decurga cu atata suferinta insa eu mai cred ca acolo unde sunt lacrimi Dumnezeu este aproape! Nu stiu ce as putea sa iti spun ca sa iti alin sufletul dar cred ca este bine sa participi si la Taina Sfantului Maslu, iar pe tata trece-l in pomelnic! La Dumnezeu este mila, ajutorul si binecuvantarea la noi trebuie sa fie rabdarea, credinta, nadejdea si iubirea...!
Maica Domnului sa va ajute! Citeste Paraclisul Micii Domnului, daca inca nu o faci!
Daca insa crezi ca ar fi o miscare buna mutatul, poti sa o faci insa cred ca e bine numai in situatia in care te poti intretine altfel e trist sa pleci si sa te intorci... Trebuie sa cantaresti bine inainte si sa te consulti cu un duhovnic pentru ca putem gresi la suparare!

aici e vorba mai degraba de bani
 

E vorba ca daca familia mea ramane numai cu somajul ( ca eu daca m-as muta n-as mai putea sa contribui cine stie ce) si aici ar avea de suferit chiar propria mea familie. Ma intreb ce folos am daca plec in cautarea pacii sufletesi, dar pace tot n-am ca ai mei n-au cu ce sa intretine.

multumesc
 

Multumesc mult pentru cuvintele bune!

Vezi, asa zic si eu. Din pacate, ai de dus o cruce grea...dar nu cred ca ai de ales...pentru ca daca pleci, nu te vei simti bine, fiind o fire asa de sensibila...iar de parasit domiciliul impreuna cu mama si surorile tale si destramarea familiei, mie una nu-mi vine sa sfatuiesc pe nimeni...

Ei vor avea castig din faptul ca tatal va vedea ca trebuie sa caute o solutie. Poti eventual sa te muti undeva pentru scurt timp. Ce sa zic, e o parere. Tu cunosti resursele tale. Ideea ca e daca continuati in acest fel nu il ajutati nici pe el. Sigur, trebuie pomenit, trebuie mers la slujbe, ajuta foarte mult. Bineinteles, duhovnicul mai ales te poate ajuta.
Si ce am zis mai sus, ca avem o datorie fata de noi insine, e adevarat. Ai datoria sa-ti traiesti viata deplin si responsabil. A ta, nu a tatalui tau. Cel putin asa gandesc eu.

Asa-mi inchipui si eu, ca ar fi un dezastru
 

Si eu cred ca ar fi un dezastru. Imi trebuie niste doze mari de rabdare de la Domnul. Asa-i, nu pot sa ii parasesc si sa-i las in necaz. Multumesc mult de incurajare.
eugenserban, noi stam in strainatate, nu avem nici o ruda aici, ce sa mai zic de duhovnic, ca in cea mai apropiata biserica ortodoxa(care e totusi departe) se vorbeste o limba pe care nu o inteleg, ucraineana, desi nu sunt in Ucraina si se slujeste numai in doua duminici pe luna. N-am masina sa ajung la biserica ortodoxa romaneasca, dar stiu ca Dumnezeu este peste tot si ca ne aude rugaciunile oriunde ne-am gasi. Alta metoda e necesara ca sa il ajut pe tata sa termine cu prosteala.