Intrebare
 

Buna. Am o intrebare: Daca ma spovedesc la un preot pe care il cunosc, orice fel de pacate am facut, el nu se va uita cu alti ochi la mine?

Daca este un preot caruia ii cam plac cele ale lumii, nu o sa fie vreo problema.
Dar daca este vorba de unul care se straduieste macar sa-si faca treaba asa cum trebuie, atunci relatia de prietenie se va transforma intr-una duhovnic - credincios.
Poate ar trebui sa-ti alegi alt duhovnic.

deci nu este o relatie de prietenie intre noi. Doar ca il cunoaste bine pe tati si mi-a placut odata de fata lui. Mi-e un om foarte drag. Deci, daca ma spovedesc la el(deoarece am facut ceva rau in trecut) nu va avea o parere proasta despre mine?

Indiferent daca te cunoaste sau nu ,iti va fi la fel de greu,daca preotul duhovnic isi va face o impresie proasta despre tine.
Daca preotul are discernamant,chiar daca e cunostinta,si cu atat mai mult,nu te va judeca pentru ceea ce ai facut,greseli omenesti,ci va incerca sa te ajute sa te vindeci.
Din pacate eu am intalnit multi duhovnici care emit judecati,si care ,incredibil,cand vedeau o greseala la mine,se dadeau pe ei exemplu,ca ei nu sunt asa,si ei nu ar face niciodata asa ceva,si cum de pot eu sa fac acel pacat!!!
Mirarea lor m-a descumpanit,pentru ca eu bineinteles ca ma astept ca ei sa fie mai sanatosi moral decat mine,altfel nu ar fi in pozitia in care sunt.
Concluzia: nu trebuie sa te feresti de preotii cu care esti cunostinta de familie,ci de cei care,cunostinta sau nu,te jueca si te infiereaza,dandu-se pe ei drept exemple de moralitate.
Inainte erau duhovnici care plangeau pentru pacatele pe care si le spovedeau cei care veneau la ei,acum nu mai plange nimeni,nici mirenii nici preotii.
Insa preotii,asa cum spunea cineva(nu mai spun cine,ca sa nu smintesc pe unii,sensibili) au ridicat o stavila inalta de moralitate intre ei si mireni,si de la acea inaltime emit judecati si dau verdicte.
Trebuie cautat nu neaparat un preot ingaduitor,ci un preot cu discernamant,care sa te inteleaga,sa te ajute,sa nu te judece si sa te condamne pentru ce-ai facut!

Preotul de care vorbesc este un om foarte bun. Cel putin eu asa il vad. SI nu se da exmplu pe el la nimic. Numai ca simt o rusine fata de el daca ii spun pacatele care le-am facut. Dar oricum ma voi duce la el maine dimineata sa scap de pacatele care ma apasa. Si mai am inca o intebare. Pentru o persoana de 16 ani canonul va fi mai usor pentru pacatele facute?

Eu cred ca aceasta este o ispita.
Nu mai sta sa intorci pe toate fetele ce va crede duhonvicul despre tine dupa spovedanie, ca asa nu mai ajungi niciodata sa te spovedesti!
Gandeste-te bine la pacatele facute, spune "Doamne ajuta" si mergi la duhovnic!

:25:

...
 

acum ar fi culmea cand te spovedesti sa nu simti nici o rusine. acesta este unul din scopurile spovedaniei, sa vezi ca ceva nu este bine si vrei sa schimbi. asa ca rusinea este binevenita. cred ca ar fi mai grav daca nu am simti nici o rusine cand ne spovedim.
succese

Va multumesc pentru ajutor. Maine merg la spovedit si sper sa fie bine. Deoarece am facut niste pacate mai mari in trecut despre care nici nu stiam casunt pacate si doar acum mi-am dat seama. I le voi spune duhovnicului toate si sper sa ma ierte Dumnezeu pentru cele facute.
Doamne ajuta!

Daca este cu adevarat un bun duhovnic nu va avea de fel vreo parere aparte...Inchipuieti ce a auzit la viata lui, ce a facut el, caci nu-i om fara de pacat, asa ca sa nu-ti inchipui ca te va judeca..Pe el il va preocupa mai mult salvarea ta decat ....

De fapt, toti ne spovedim la preoti care ne cunosc atat timp cat nu o facem pentru intaia oara, sau, din diverse motive, nu cautam ca de fiecare data cand ne marturisim pacatele sa cautam alt duhovnic.

Nu numai ca este folositor ca preotul sa ne cunoasca, este chiar recomandat. Faptul ca preotul te cunoaste constituie in general un avantaj, in sensul ca-ti stie firea, unele neputinte. Cantareste altfel lucrurile, nu in sensul ca este mai ingaduitor, ci ca iti cunoaste progresul sau regresul duhovnicesc.

Sa mergem la duhovnic ca la un tata si ca la un medic. Dupa cum un tata, primeste cu bratele deschise pe "fiul risipitor", iar medicul nu se scarbeste de boala celui suferind, ci cauta sa-i aline suferinta, la fel si duhovnicul.

Este adevarat, dupa cum imi spunea o cunostinta care s-a spovedit la un preot care o cunostea din copilarie, si care i-a spus "Vai! Eu te credeam o persoana cuminte", ca sunt si preoti care nu-si judeca intotdeauna duhovniceste fiii. Ii mai judeca si lumeste. Dar fiecare are masura lui, nu ne priveste pe noi.

Noi sa nu mai cautam la ceea ce credem ca va spune preotul despre noi, ci la ce va spune Hristos, daca ne pocaim sincer si cu inima zdrobita, inaintea Lui.