Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Calugarul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5013)
-   -   Lume sau manastire? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5849)

goldfinger17 13.03.2009 18:37:59

Lume sau manastire?
 
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.:(M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Anca-Miha 13.03.2009 18:44:04

Intrebarea e la ce esti dispus sa renunti: la confort, la voia proprie, la somn, la timp liber, la un serviciu si la prieteni?
Si daca esti pregatit sa stai noaptea si ziua la rugaciune, la bucatarie, la vaci, la munca campului, etc.
Cu visarea nu ajungi prea departe; cu trezvia da.

cristiboss56 13.03.2009 18:59:57

Citat:

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 122229)
Intrebarea e la ce esti dispus sa renunti: la confort, la voia proprie, la somn, la timp liber, la un serviciu si la prieteni?
Si daca esti pregatit sa stai noaptea si ziua la rugaciune, la bucatarie, la vaci, la munca campului, etc.
Cu visarea nu ajungi prea departe; cu trezvia da.

Ce bine ai pus problema ! Așa este Anca. Mulți cred că viața la o Mânăstire, este un concediu continuu, o oază de pace și liniște. Mare inselare ! Rugăciune și muncă continuă și iar rugăciune și muncă , alături de multe renunțări lumești .

goldfinger17 13.03.2009 19:01:25

As fi dispus sa renunt la tot daca as afla ca asta ma va linisti si multumi.E nevointa acolo totusi nu e raiul,trebuie nevointa si iar nevointa,ai dreptate.As fi dispus chiar acum sa renunt la tot ce e lumesc de-as sti ca asta m-ar linisti si ca asta trebuie.Poate ar fi mai bine sa mai astept?:(

cristiboss56 13.03.2009 19:07:14

Citat:

În prealabil postat de goldfinger17 (Post 122234)
As fi dispus sa renunt la tot daca as afla ca asta ma va linisti si multumi.E nevointa acolo totusi nu e raiul,trebuie nevointa si iar nevointa,ai dreptate.As fi dispus chiar acum sa renunt la tot ce e lumesc de-as sti ca asta m-ar linisti si ca asta trebuie.Poate ar fi mai bine sa mai astept?:(

Da, dar trebuie să ai o chemare, o chemare launtrică . Este o decizie extrem de importantă, de fapt cea mai importantă pentru viața ta, pentru tot restul vieții tale. Trebuie să-L adori pe Dumnezeu, nu doar să-L iubești !

Anca-Miha 13.03.2009 19:08:27

Liniste si multumire nu vei gasi. Caci pe acestea le vei primi abia in Imparatia Cerurilor. Aici asteapta-te la ispite, la nevointa, caci tu te duci "brad verde" si trebuie sa iesi "mobila strunjita", daca intelegi ce vreau sa spun. Dar si indepartarea de pacate iti poate da o liniste si o multumire, dupa care se pare ca tinzi. Dar raspunsul nu-l vei gasi aici,ci cu ajutorul duhovnicului si la fata locului.

eu-cristina83 13.03.2009 20:09:04

Usor ne gandim la calugarie si de multe ori din frica de a lua viata in piept, avand impresia ca acolo este liniste si pace, doar rugaciune si atat. Sfatul meu este sa vorbesti cu duhovnicul, el fiind persoana cea mai indicata sa iti raspunda la intrebare. De cate ori te rogi intr-o zi? De cate ori mergi la biserica intr-o luna? In manastire pe langa rugaciune este si multa munca, apar ispite mari care nici nu ti-au trecut prin cap...ai grija ca atunci cand promiti ceva unui prieten si nu te tii de cuvant in cel mai rau caz esti luat de neserios, dar cand promiti lui Dumnezeu o viata inchinata Lui....e altceva. Nu te lua dupa ce spune unul si altul, noi nu te cunoastem asa de bine cum te cunoaste duhovnicul tau (se presupune ca il ai, daca nu du-te si cauta-ti unul), pt. ca atunci cand vb. cu el Duhul Sfant ii pune in gura cuvinte mantuitoare pt. sufletul tau. Ai stat macat o luna in manastire?

Adelinne 13.03.2009 20:48:26

Citat:

În prealabil postat de goldfinger17 (Post 122225)
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.:(M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Buna !
Viata la manastire presupune renuntare la orice iti doresti tu personal...din cate am citit un calugar sau calugarita imbraca haina ingereasca si face un juramant pe care implicit nu e bine sa il incalci ,ideea este ca parerea mea este sa te rogi mai mult si sa vorbesti cu duhovnicul tau si Dumnezeu te va ajuta .
Am avut chemarea si eu personal dar nu am bagat-o in seama ..acum regret !
Spor in credinta iti doresc si neabatare de la cale ...tare as fi vrut sa existe aceste forumuri cand eu personal eram la liceu..off

Florin-Ionut 13.03.2009 23:40:46

Citat:

În prealabil postat de goldfinger17 (Post 122225)
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.:(M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Daca e sa compari viata unui mirean cu a unui calugar, sa stii ca e mai greu sa te mantuiesti in lume.

Daca vrei sa incerci manastirea, foarte bine, dar n-o sa fii tuns monah decat dupa o perioada in care staretul va vedea daca poti sa te acomodezi si sa rezisti programului si conditiilor de acolo. Dar poti incerca, ce ai de pierdut?... Sa ne povestesti si noua, ca este Internet si la manastire. :)

adeodatus 14.03.2009 12:08:40

!!!
 
Citat:

În prealabil postat de goldfinger17 (Post 122225)
... Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg! ...
... ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Blagosloviti!
Parintele Rafail Noica spune: ,,Acolo unde e cu neputinta abia incepe Dumnezeu (lucrarea Sa),, (poate nu e chiar mot-a-mot, dar oricum).
Si ma bucur mult pentru tine, pentru starea ce o ai.
Dorinta de a fi calugar oricand este indreptatita.
(In acatistul Sf.Treimi , ultima rugaciune, am aflat o mare manghiere pu mine cand am rostit ,, ... primeste Doamne bunavointa noastra ...,,.)
E simplu, doar sa cercetam cu adevar ce dorim de la viata, da la noi insine, de la Dumnezeu: haine lungi si negre, autoritate, ... sau asemanarea cu Dumnezeu - menirea omului pe pamint?
Sunt deacord, nu e bine sa fim visatori dar mai rau e sa ne inspaiminte faptul ca in manastire e nevoie si de munca fizica. ,,Munca fizica in manastire,, e o tema care se discuta de noi (mirenii, doritorii de o asa viata, incepatorii acestei vieti) cei care nu am gustat, nu ne-am impartasit din dulceata lucrarii, muncii daca vreti, duhovnicesti nevazute a unui monah care si este trairea monahiceasca. Si, vreau sa zic, ca lepadarea de lume nu e doar lepadarea de materie, comfort si ..., si nu e munca fizica ce te asteapta intre zidurile unui schit sau mre ( cu toate ca si etapa aceasta trebuie trecuta).
Sa doresti sa fii monah e bine, e lucru mare, e frumos si e deja o chemare, ramine doar sa indreptatesti dorinta prin traire, sa ceri de la Chivernisitorul a toate Bunul Dumnezeu sa te calauzeasca pe calea Lui.
( o alta minghiere am cand rostesc rugaciunea a 7 din cele 12 a randuielii Sf. Impartasanii: ,,Din buze spurcate, din inima pangarita, din limba necurata, din suflet spurcat, primeste-mi rugaciunea, Hristoase al meu, si neinlaturindu-mi nici cuvintele, nici obisnuintele, nici nerusinarea, da-mi mie a grai cu indrazneala cele ce voiesc, Hristoase al meu, si mai virtos ma si invata ce mi se cuvine a face si a grai ... ,,.)
Doamne ajuta!
Iertati!

kenoza 14.03.2009 12:43:15

...
 
Am citit framatarea ta cu drag,
Scopul nostru trebuie sa fie mantuirea in tot ce facem, fie in lumea fie in manastire.
Am vazut mult scris despre munca, dar nu despre dragoste, am vazut mult scris despre ispite dar nu despre duhul pe care il revarsa Dumnezeu peste tine, am vazut scriindu-se despre necontenita rugaciune, despre greutatea ei, dar nu am vazut scriindu-se despre "foamea" sufletului pe care trebuie sa o ostoiesti prin rugaciune, despre binecuvantarea de a fi cel care slujeste Dumnezeului nostru.
In monahism viata este aplecata spre Dumnezeu, munca noastra capata sens, capata scop.
Ispitele sunt multe in lume si in manastire, in manastire insa ele nu sunt confundate cu normalitatea, acolo suntem mai treji in ceea ce priveste verticalitatea adevarului, curatia lui.
Asa as vrea sa te gadesti ca in orice parte ti-ai pune trupul tau, in haine de monah sau in haine de lume, inima ta da-o Domnului Dumnezeului nostru, El ne ajuta!
Vrajmasul este prezent in lume, Dumnezeu ii permite sa ne ispiteasca, dar atunci cand framantarea ta este cu gand curat, de mantuire, Dumnezeu nu te va lasa, El te sprijina.
Pune totul in slujba Domnului si El te va calauzi, invata sa ai si rabdare si vei afla calea.
In toate cu dragoste, cu credinta, cu nadejde!

costel 14.03.2009 13:09:09

Sunt persoane care spun cu usurinta: sunt bun de manastire. Si aceasta usurinta vine nu din sfatul duhovnicul sau, ci din putina cunoastere de sine. Daca ajung persoane de acest gen in manastire, sunt oameni care nu pot zidi, caci sunt ei insisi doborati de pacat.

Sunt si persoane care desi s-au casatorit, nu iubesc. Nu au bucuria impreunei vietuiri. O astfel de persoana ramane si in casatorie doar cu ea insasi. Un asa om nu va putea fi luat ca model de traire in casatorie.

Dar dincolo de aceste marturii nefericite de petrecere in manastire si in lume, sunt si persoane care daruiesc lumina acestei lumi. Si ele traiesc atat in lume, cat si in manastire.

Asa ca eu nu vad rostul lui "sau".

janina 14.03.2009 14:47:01

Din păcate trebue să te naști pt mănăstire să ai chemare, dragoste, înțelepciune ,să ai o pregătire duhovnicească, înainte- să renunți la multe și apoi la mănăstire nu rezistă orcine .Îi poți sluji lui Dumneezeu în mai multe feluri .Cred că tuturor ne-a venit acest gînd numai că trebue să te testezi înainte -poți să-ți dai seama dacă ești făcut pt mănăstire.

john1942 15.03.2009 22:06:44

Indepartarea de pacate
 
Citat:

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 122237)
Liniste si multumire nu vei gasi. Caci pe acestea le vei primi abia in Imparatia Cerurilor. Aici asteapta-te la ispite, la nevointa, caci tu te duci "brad verde" si trebuie sa iesi "mobila strunjita", daca intelegi ce vreau sa spun. Dar si indepartarea de pacate iti poate da o liniste si o multumire, dupa care se pare ca tinzi. Dar raspunsul nu-l vei gasi aici,ci cu ajutorul duhovnicului si la fata locului.

Pai ce numesti tu pacate de-i dai sfaturi acestui tinar? Pacat este sa si maninci pina nu mai sti de tine, asta se numeste inbuibare. Pacat este si atunci cind in inima ta se gasesc diferite sentimente ca, ura ,invidia gelozia si cite altele.Biblia ne arata ca sintem nascuti in pacat. Cu alte cuvinte na nastem cu germenul pacatului in structura noastra fireasca (carnala) Mintuitorul nu a dat niciun sfat ucenicilor sa se calugareasca. Ci din potriva le-a zis ,ducetiva in toata lume si propavaduiti evangelia imparatiei lui Dumnezeu.Ce zici de asat? ne este fiinta imbibata cu pacate?

tigerAvalo9 15.03.2009 22:27:22

Poti sa te bucuri si sa te linistesti si acasa... gandindu-te la Dumnezeu...daca ai parinti ,rude o sa le duci dorul...e o hotarare grea

Anca-Miha 16.03.2009 02:14:20

Citat:

În prealabil postat de john1942 (Post 122633)
Pai ce numesti tu pacate de-i dai sfaturi acestui tinar? Pacat este sa si maninci pina nu mai sti de tine, asta se numeste inbuibare. Pacat este si atunci cind in inima ta se gasesc diferite sentimente ca, ura ,invidia gelozia si cite altele.Biblia ne arata ca sintem nascuti in pacat. Cu alte cuvinte na nastem cu germenul pacatului in structura noastra fireasca (carnala) Mintuitorul nu a dat niciun sfat ucenicilor sa se calugareasca. Ci din potriva le-a zis ,ducetiva in toata lume si propavaduiti evangelia imparatiei lui Dumnezeu.Ce zici de asat? ne este fiinta imbibata cu pacate?

Ma refeream la toate pacatele; cele numite de tine si altele. Trebuie sa ne indepartam de toate pacatele; si noi, nu numai cei din manastiri.
Tie ti se par normale pacatele? Ei, bine, nu sunt. Nasterea in pacat se sterge prin botez in numele Tatalui si in numele Fiului si in numele Sfantului Duh. Deci omul poate fi fara pacat; fapt demonstrat de Mantuitorul, El fiind fara de pacat. Iar noi spre starea aceasta trebuie sa tindem: spre dezpatimire, ca sa ne asemanam Lui.
Evanghelia a fost propovaduita in toata lumea. De acum ne-a ramas sa ne curatam noi de pacate. Unii o fac acasa la ei, altii la manastire.
Mantuitorul nu ne-a vorbit de internet, si totusi vad ca il folosesti...

patinina34 16.03.2009 07:31:38

Dumnezeu este dragoste!
Fara dragoste nu exista Dumnezeu in inima si mintea nimanui!

Pentru mireni

Eu,ca si altii, oameni simpli ca si mine, eu cred ca noi sintem mai expusi relelelor deoarece pentru mireni nu exista - cel putin in trecut - cultur de a studia biblia si legile bisericesti.
Multi dintre mireni gresesc din lipsa de informatie.
Sigur, putem citi biblia, insa este complicata, la nivel de cunostinte reduse ==> nivel de intelegere redus.
Viata pentru mireni este plina de inselaciuni si de ispite, mai multe decit intr-o manastire, deci este mai greu sa te mantuiesti ca mirean, eu cred, este parerea mea personala.
Insa, un mirean, cu multa dorire de rugaciune, are multa iubire pentru Dumnezeu in sufletul si inima sa, aceia, eu cred ca au mari valori spirituale.

Pentru calugari

Eu cred ca pentru ei este mai usor de inteles legea bisericeasca, deoarece o studiaza, in manastire.
Insa viata monahala, cred ca este un mare sacrificiu, cred c este forte nevoioasa, asa incit cred ca nu toti sint chemati sa fie calugari. Insa cine are aceasta chemare, cred ca ar trebui s-o urmeze.
Aici cred ca sacrificiul, si nevointa sint atit de grele, incit nu oricine poate deveni.
Eu admir mult calugarii si calugaritele. Sacrificiile lor, nevointele lor sint putin cunoscute in lumea externa, ei nu se plang aproape niciodata, nu se simt lipsiti... De ce? Simplitatea, postul, rugaciunea multa, perseverenta si dragostea lor pentru Dumnezeu este atit de mare, incat nu le simt lipsa, nu le simt asa cum noi, mirenii o simtim.
Sint plini de duiosie, de iubire si de seninatate.


Ispite - astea vin la toti: mirean sau calugar.
Ispitele in lumea exterioara sint multe, sint mari si uneori e greu sa le trecem. Insa cine poate, si incearca din tot sufletul elimina multe din ele.
Celui rau ii este atit de usor sa ispiteasca un nestiutor mirean...


Mie-mi era dor de post, pentru ca-mi era dor mre de a face Psaltirea!
Un dor mare de tot, mi-a lipsit!
Acum ma simt bine, si impacata cu mine insami!
O recomand tuturor carora le place sa-si curete sufletul 100% dupa ce au binecuvintarea duhovnicului!

anirod 16.03.2009 07:43:31

Un sfat ce as putea sa iti dau, e SA ITI ASCULTI INIMA, si nu Creierul, Si vei descoperi a ta chemare! Dumnezeu sa iti ajute sa te indrepti pe drumul cel bun pentru mantuirea sufletului, Roafa-te neincetat, ca Dumnezeu sa te indrume pe acea cale, pe care ti-a pregatit-o, acea pentru sufletul tau!
Dar , Dute-si si la Duhovnicul tau, el te cunoaste si te stie.
Dar totusi, termina liceul, sau, poti sa faci si la Manastire scoala.
Dumnezeu sa te Ajute, Doamne ajuta la toata lumea!
O imbratisare calda si un gand bun, de la un trecator, de la o pacatoasa

Citat:

În prealabil postat de goldfinger17 (Post 122225)
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.:(M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!


adeodatus 17.03.2009 10:41:58

***
 
Citat:

În prealabil postat de patinina34 (Post 122740)
Dumnezeu este dragoste!
Fara dragoste nu exista Dumnezeu in inima si mintea nimanui!

Pentru mireni

Eu,ca si altii, oameni simpli ca si mine, eu cred ca noi sintem mai expusi relelelor deoarece pentru mireni nu exista - cel putin in trecut - cultur de a studia biblia si legile bisericesti.
Multi dintre mireni gresesc din lipsa de informatie.
Sigur, putem citi biblia, insa este complicata, la nivel de cunostinte reduse ==> nivel de intelegere redus.
Viata pentru mireni este plina de inselaciuni si de ispite, mai multe decit intr-o manastire, deci este mai greu sa te mantuiesti ca mirean, eu cred, este parerea mea personala.
Insa, un mirean, cu multa dorire de rugaciune, are multa iubire pentru Dumnezeu in sufletul si inima sa, aceia, eu cred ca au mari valori spirituale.

Pentru calugari

Eu cred ca pentru ei este mai usor de inteles legea bisericeasca, deoarece o studiaza, in manastire.
Insa viata monahala, cred ca este un mare sacrificiu, cred c este forte nevoioasa, asa incit cred ca nu toti sint chemati sa fie calugari. Insa cine are aceasta chemare, cred ca ar trebui s-o urmeze.
Aici cred ca sacrificiul, si nevointa sint atit de grele, incit nu oricine poate deveni.
Eu admir mult calugarii si calugaritele. Sacrificiile lor, nevointele lor sint putin cunoscute in lumea externa, ei nu se plang aproape niciodata, nu se simt lipsiti... De ce? Simplitatea, postul, rugaciunea multa, perseverenta si dragostea lor pentru Dumnezeu este atit de mare, incat nu le simt lipsa, nu le simt asa cum noi, mirenii o simtim.
Sint plini de duiosie, de iubire si de seninatate.

Iertare!
Vorbesti bine!
O remarca vreau sa fac; sa nu uitam ca si mirenii ca si monahii au acelasi botez, au facut aceleasi lepadari si aceeasi impreunare cu Hristos.
Nu e corect sa sustinem ca monahii mai ..., mai ..., mai ... si noi mirenii mai ..., mai ... , inferiori. Nu sunt deacord.
Calugaria e mod de viata pe care oricare om de pe pamint poate sa si-o doreasca, sa o insuseasca, sa o traiasca.
LA tot ce isi asuma omul, fiecare din noi ( fara voie deplina as spune ca prunci fiind suntem cam inconstienti) la Sf. Botez un monah adaoga inca cele trei Voturi monahale pe care si un om mirean gustind din dulceata duhovniceasca - Dragostea lui Dumnezeu, Smerenia lui Dumnezeu ( frumos spune aici Cuv. Siluan, si despre ce vorbesti si tu) fara conditii le respecta.
De multe ori ma mira faptul ca oamenii mereni sunt anume aceia care e indumnezeiesc pe monahi si tot ei sunt cei care ii ponegresc, ii clevetesc si-i descrediteaza cand ii vad in cadere, cand acestia scalcie in drumul nevointei lor. Ei, monahii sunt si ei oameni care cum a spus unul din ei : " Nu sunt inger ca sa nu pacatuiesc si nu sunt drac ca sa nu pocaiesc!".
Una pentru mine am invatat : ceea ce vedem noi cum traiesc monahii, exterioritatea vietii lor trebuie sa o punem noi in practicta, sa traim noi asa si ne vom numi POATE crestini, iar ei la rindul sau au trairea lor launtrica, lucrarea lor la care nu avem noi acces, in care nu putem patrunde noi pina in momentul cand nu ... .
Iertare!

windorin 17.03.2009 11:04:27

Casatoria este egala si la fel de minunata precum calugaria.
Monahismul este mai greu. Casatoria este mai grea.
Monahismul este mai jertfelnic si nevoitor. Casatoria este neintrecuta in jertfa si nevointa.

Asa stau lucrurile atunci cand inima intelege cuvintele Mantuitorului de la Matei 5,48.
"Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este."

Sfantul Ioan Gura de Aur spune minunat:

"Va inselati pe de-a-ntregul gandind ca unele se cer mirenilor si altele calugarilor... ei vor avea de dat aceeasi socoteala. Si daca unii gasesc in casatorie o poticnire, sa afle ca nu casatoria este o piedica, ci mai curand libertatea lor de optiune pe care o folosesc rau in casnicie. Traiti curat casatoria si veti fi primii in Imparatia Cerurilor si va veti bucura de toate bunatatile."

patinina34 17.03.2009 17:53:32

Citat:

În prealabil postat de windorin (Post 122925)
Casatoria este egala si la fel de minunata precum calugaria.
Monahismul este mai greu. Casatoria este mai grea.
Monahismul este mai jertfelnic si nevoitor. Casatoria este neintrecuta in jertfa si nevointa.

Asa stau lucrurile atunci cand inima intelege cuvintele Mantuitorului de la Matei 5,48.
"Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este."

Sfantul Ioan Gura de Aur spune minunat:

"Va inselati pe de-a-ntregul gandind ca unele se cer mirenilor si altele calugarilor... ei vor avea de dat aceeasi socoteala. Si daca unii gasesc in casatorie o poticnire, sa afle ca nu casatoria este o piedica, ci mai curand libertatea lor de optiune pe care o folosesc rau in casnicie. Traiti curat casatoria si veti fi primii in Imparatia Cerurilor si va veti bucura de toate bunatatile."

Adevarat, forte adevarat.
Problema este in felul urmator: cu cit stii mai mult, ai mai multe ispite. Cu cit intelegi si stii mai putin...ei e altfel, nu?
Ideea mea este ca ei, calugarii au o viata foarte grea, nevointe multe insa cunostintele lor despre religie, Dumnezeu sint duble su triple decit cele ale mireanului, cre este ocupt cu familia, munca, copii etc si implicit are mult mai putin timp decit monahul.

Eu am un respect deosebit fta de toti monacii, deoarece eu consider ca ei s-au sacrificat (Lasa crucea ta si urmeaza-ma, zice Isus, deci ei o fac), ins in acelasi timp nu subestimez mirenii, care din putinul lor timp, merg la biserica, se roaga, incearca sa se spovedeasca, tin posturi si sa faca o viata in legea Domnului.
Pentru mirean sint mai multe ispite deoarece traieste in mijlocul lor, e mai usor s acada in pacat nefiind atit de pur sufleteste cum este un calugar.

Hai doar sa luam ex aici pe forum: uita-te la Geo, este un student doar, insa cunostintele lui sint mult mai multe decit ale noastre aici.
Si este normal, deoarece studiaza materia, stie, intelege.
Uite de ex, citeam despre "Contemplatie" - pai eu nu stiam despre asa ceva, insa Geo a explicat, poate ca mine mi sint si altii, nu stiu, ins eu consider ca tot invat.
La asta ma refeream eu.
Ma ierti daca, nu m-am exprimat destul de clar prima data.

Mantuirea: exista pentru mireni, cum exista pentru calugari. Fiecare dintre noi trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca sa ajunga acolo. Asta mi se pare clar.

windorin 17.03.2009 21:18:56

Asa este, spui bine. Eu doar completam. :)

Calugarii deschid drumul.. iar noi le urmam, dupa puteri si daruri.

kappas 17.03.2009 22:58:02

Raspunsul unui monah care iubeste linistea
 
Monahismul este viata autentica pe care si-ar fi dorito Hristos tuturor oamenilor .Dar din cauza slabiciunilor lor precum spune apostolul Pavel si pentru a nu se arde prin pacate, Dumnezeu a ingaduit si o a doua forma de viata intru Hristos anume casatoria(prin nastere de prunci si jertfa pentru ei).Scopul omului pe acest pamant este dobandirea Duhului Sfant .Acesta prin Sfintele Taine ale bisericii si prin rugaciunea lui Iisus devine viata ,respiratia sufletului.Asadar in starea in care te afli(trup si suflet) fiinta ta va fi incapabila sa traiasca in lumea de dincolo fara trupul duhovnicesc .Acest lucru este cu atat mai adevarat cu cit sufletul nu poate sa se manifeste pe acest pamant daca mai intai nu primeste un trup pamantesc.Deci:Omul trebuie sa se lupte in aceasta viata pentru a dobandi trupul duhovnicesc care difera de la nevoitor la nevoitor in functie de ravna si cautare a Harului Divin prin rugaciune.Ca sa ma fac inteles priveste constitutia tuturor lucrurilor pamantesti dupa exemplul Sfintei Treimi care este compusa din trei parti :Painea =Faina+Apa+Foc// Caramida=Pamant+Apa+Foc//Soarele= Materie+Lumina+Caldura (Foc)Dupa cum vezi acest lucru neaparat necesar cu greu se mai poate obtine azi in aceasta lume dezordonata ceea ce ma face sa te indemn cu cea mai mare convingere ca numai intr-un regim de manastire mai poti sa dobandesti VIATA !!!

cristiboss56 18.03.2009 01:17:35

Citat:

În prealabil postat de kappas (Post 123025)
Monahismul este viata autentica pe care si-ar fi dorito Hristos tuturor oamenilor .Dar din cauza slabiciunilor lor precum spune apostolul Pavel si pentru a nu se arde prin pacate, Dumnezeu a ingaduit si o a doua forma de viata intru Hristos anume casatoria(prin nastere de prunci si jertfa pentru ei).Scopul omului pe acest pamant este dobandirea Duhului Sfant .Acesta prin Sfintele Taine ale bisericii si prin rugaciunea lui Iisus devine viata ,respiratia sufletului.Asadar in starea in care te afli(trup si suflet) fiinta ta va fi incapabila sa traiasca in lumea de dincolo fara trupul duhovnicesc .Acest lucru este cu atat mai adevarat cu cit sufletul nu poate sa se manifeste pe acest pamant daca mai intai nu primeste un trup pamantesc.Deci:Omul trebuie sa se lupte in aceasta viata pentru a dobandi trupul duhovnicesc care difera de la nevoitor la nevoitor in functie de ravna si cautare a Harului Divin prin rugaciune.Ca sa ma fac inteles priveste constitutia tuturor lucrurilor pamantesti dupa exemplul Sfintei Treimi care este compusa din trei parti :Painea =Faina+Apa+Foc// Caramida=Pamant+Apa+Foc//Soarele= Materie+Lumina+Caldura (Foc)Dupa cum vezi acest lucru neaparat necesar cu greu se mai poate obtine azi in aceasta lume dezordonata ceea ce ma face sa te indemn cu cea mai mare convingere ca numai intr-un regim de manastire mai poti sa dobandesti VIATA !!!

Te rog să mă ierți, dar nu pot fi intru totul de acord cu tine. Poți dobândi "Viața", așa cum spui tu ori și unde in astă lume, pe cale, pe apă, in pustie, de noi depinde in totalitate, in ce sens ne folosim mintea, trupul și sufletul nostru. A fugii de lume, tumult și ispite, poate fi semn și de lașitate, neputință, deznădejdie , până la urmă.

patinina34 18.03.2009 01:23:26

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123040)
Te rog să mă ierți, dar nu pot fi intru totul de acord cu tine. Poți dobândi "Viața", așa cum spui tu ori și unde in astă lume, pe cale, pe apă, in pustie, de noi depinde in totalitate, in ce sens ne folosim mintea, trupul și sufletul nostru. A fugii de lume, tumult și ispite, poate fi semn și de lașitate, neputință, deznădejdie , până la urmă.

Da Cristi, noi toti avem trairi diferite, experiente diferite si puncte de vedere diferite.
Mantuirea=Viata in acest context, este dobindita fie ca esti mirean, fie ca esti calugar, daca si numai daca faci totul pentru mantuirea sufletului tau.
Adica exact cum sint mesajele postate mai sus: calugarii dechid calea, iar mirenii o urmeaza, fieare avind particica sa importanta in acest proces.
Apoi mai este mantuirea individuala si cea globala, pentru ca acuma vorbim si de pacatul global.
Acela care ne tintuieste pe noi toti mireni si calugari la un loc, la zid.
In lume acuma exista multa forta a raului care este deja perceputa de noi, ins ava fii tot mai puternica, fiind acum poate inceputul sfarsitului........

cristiboss56 18.03.2009 01:34:50

Citat:

În prealabil postat de patinina34 (Post 123041)
Da Cristi, noi toti avem trairi diferite, experiente diferite si puncte de vedere diferite.
Mantuirea=Viata in acest context, este dobindita fie ca esti mirean, fie ca esti calugar, daca si numai daca faci totul pentru mantuirea sufletului tau.
Adica exact cum sint mesajele postate mai sus: calugarii dechid calea, iar mirenii o urmeaza, fieare avind particica sa importanta in acest proces.
Apoi mai este mantuirea individuala si cea globala, pentru ca acuma vorbim si de pacatul global.
Acela care ne tintuieste pe noi toti mireni si calugari la un loc, la zid.
In lume acuma exista multa forta a raului care este deja perceputa de noi, ins ava fii tot mai puternica, fiind acum poate inceputul sfarsitului........

Acum nu știu dacă este chiar inceputul sfârșitului, dar cu siguranță voi cei din afară sunteți mult mai vrednici ca noi, in sensul că , apreciați mult mai mult adevărata valoare a credinței . Viața intre străini te face de multe ori să apreciezi la adevărata valoare, fiecare cuvânt, fiecare invățâtură, fiecare dumicat creștin . Puținul și lipsa te face mult mai chibzuit și calculat duhovnicește. Ințelegi la ce puțin și lipsă mă refer !

Hartford 18.03.2009 02:59:46

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 123045)
Acum nu știu dacă este chiar inceputul sfârșitului, dar cu siguranță voi cei din afară sunteți mult mai vrednici ca noi, in sensul că , apreciați mult mai mult adevărata valoare a credinței . Viața intre străini te face de multe ori să apreciezi la adevărata valoare, fiecare cuvânt, fiecare invățâtură, fiecare dumicat creștin . Puținul și lipsa te face mult mai chibzuit și calculat duhovnicește. Ințelegi la ce puțin și lipsă mă refer !

Ai mare dreptate Cristi noi cei de afara (cel putin eu)l-am gasit pe Dumnezeu aici departe de tara, acolo cind eram aveam biserici la tot pasul si poate treceam nepasatori fara sa ne facem semnul crucii nu puneam atita valoare pe credinta.Acum nu stiu daca sintem mai vrednici decit cei din tara numai Dumnezeu stie fiecare cit merita si in ce loc v-a fi pus. Totul e sa nu deznajdaduim...Lauda-ti pe Domnul din ceruri ca este bun! Aliluia Aliluia Aliluia

ory 19.03.2009 11:09:02

Oameni buni,reveniti-va in fire si traiti-va viata asa cum a lasat-o Dumnezeu pe pamant,nu este nici pe departe atat de usoara cat este de complicata si plina,plina de responsabilitati,fuga...fuga nu reprezinta cea mai inteleapta solutie.Traiti-va iubirea,traiti-va dezamagirea si tot farmecul ce stapaneste numai sufletul rational al unui om.Traiti-va efortul si munca aceasta atat de coplesitoare pentru supravietuire,traiti-va omenia fiindca toate cate vi s-au dat nu sunt intamplatoare si nici indiferente.
...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri?

adeodatus 19.03.2009 11:25:16

Nu inteleg
 
Citat:

În prealabil postat de ory (Post 123350)
Oameni buni,reveniti-va in fire si traiti-va viata asa cum a lasat-o Dumnezeu pe pamant,nu este nici pe departe atat de usoara cat este de complicata si plina,plina de responsabilitati,fuga...fuga nu reprezinta cea mai inteleapta solutie.Traiti-va iubirea,traiti-va dezamagirea si tot farmecul ce stapaneste numai sufletul rational al unui om.Traiti-va efortul si munca aceasta atat de coplesitoare pentru supravietuire,traiti-va omenia fiindca toate cate vi s-au dat nu sunt intamplatoare si nici indiferente.
...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri?

Pina la urma nu am inteles care e nelinestea si strigatul tau spre a ne trezi.
Care este esenta, care este motivul si scopul istorisirei tale cu preotul si sarutul? Ce mesaj aduci tu si ce convingere? Privesti ironat monahismul sau ...?
Explica te rog!
Iertare!

ory 19.03.2009 11:40:29

No comment!Daca privesti lucrurile superficial nu ai cum sa intelegi,iar eu scriu pentru cei care nu privesc doar de suprafata.

adeodatus 19.03.2009 12:07:52

Citat:

În prealabil postat de ory (Post 123360)
No comment!Daca privesti lucrurile superficial nu ai cum sa intelegi,iar eu scriu pentru cei care nu privesc doar de suprafata.

Afla ca intro oarecare masura am inteles ce ai vrut sa spui.
Iertare! Vreau sa stiu doar daca insuti tu stii ce scrii. Pilda ta nicidecum nu schimba frumusetea si tainica splendoare a vietii unui monah fie el patimas sau neputincios in a carui ochi se vede trasaturile fine ale unui barbat (sau respectv femeie) normal ... si nu inger.
Da nu sunt ingeri din fire , sunt ingeri din duh. Si daca a ajuns un oarecare din monahi sa doreasca din cele ale firii omenesti normale, cum o numesti tu, e tragic dar nu e inca o tragedie. Ceea ce vezi tu, dupa cum inteleg eu, trasaturi fine a unui barbat normal (oare monahii nu sunt barabati normali) e insalare.
Ma intreb cu sa ajuns pina la aceea ca acel preot sa roage asa ceva. Ce motiv a avut si cine ia dat motiv ca sa-si ea indrazneala, pricina de poticneala?
tu ai mai postat cateva intimplari de asa gen care , cred eu, ca nu e normal, nu e locul lor aici.
Iertare!

ory 19.03.2009 12:23:28

OK!,am inteles....si am mai inteles ca acel "Iertare" de la sfarsit chiar nu isi avea rostul...tine tot de profunzime.Oricum,fiti fericiti ca va pricepeti la teorii,dar mai ales la CITIT.

ory 19.03.2009 12:43:30

Vreau sa te intreb pe tine Adeo,cine esti tu si de ce intrebi despre indrazneala respectivului cu atata dispret?Detest anonimatul.Eu imi asum cele scrise,pentru ca asa gandesc eu,si crede-ma,am citit despre toate teoriile exprimate aici,nu vorbesc doar in nestiinta de cauza.
Eu am un profil,am o poza cu intreaga familie,eu sunt ceea ce gandesc si se vede,dar voi cei anonimi si ascunsi in straie virtuale,cine sunteti?Va este usor sa emiteti doar teorii.

ioanhodean 19.03.2009 13:33:35

ooooooooo
din intelepciunea lui ory , CITIRE...............
ma si daca o facuto ce aia cu arhimandritul..
tu nu te gandesti ca poate is oameni cand te aud se smintesc..ca or fi incepatori in ale credintei..lasi porumbeii sa iasa...
macar stai in banca ta te rog inainte sa critici..
nu judeca ca sa nu fi judecat;cu ce masura judeci cu aceea ti se va masura!

ioanhodean 19.03.2009 13:35:12

si inca ceva..
ai auzit de schima mica/paramanul care se da monahilor la tundere?
cum se numeste slujba tunderii: randuiala tunderii in monahism.primirea chipului INGERESC sau schima mica.
!!!!

caesar 19.03.2009 14:35:03

Buna
 
Citat:

În prealabil postat de goldfinger17 (Post 122225)
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.:(M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Am fost atras de mesajul tau si as dori sa-ti ofer si eu cateva sfaturi,deoarece cunosc destul de bine cum sata treaba cu manastirile.In tinerete cam pe la varsta ta am cochetat si eu cu gandul calugariei,chiar am ajuns in faza de discutie cu staretul unei manastiri.Mi-a duc aminte ca aveam aceleasi sentimente,aceleasi trairi ca si tine,la putin timp dupa acea discutie m-am mutat intrun oras mult mai mare decat cel in care locuiam,cu tentatii mai multe si diverse.Curand am cazut in cateva pacate si am vazut viata altfel.Apoi am plecat in armata si dupa nu am mai avut acelasi dor spre manastire.Ce pot eu sa te sfatuiesc,nu sovai in a lua o decizie,gandeste-te bine si daca consideri ca ca nu iubesti nimic decat manastirea,mergi cat mai grabnic acolo si cum zicea cineva aici ,exista o perioada de proba pana sa te faca calugar daca e de la Dumnezeu vei deveni si calugar,daca nu,sa nu te superi,mergi in lume puneti viata in ordine,familie,copii si te poti mantui si din lume.Inca ceva mai vreau sa-ti spun,in cazul in care te hotarasti spre manastire,ai grija si cerceteaza cu atentie,viata duhovniceasca de acolo,intrucat sar putea sa te sminteasca unele lucruri.Cautati o manastire cu un staret,care lupta pentru ortodoxie,care nu e cu duh ecumenist,care sa te zideasca prin tot ceea ce spune dar mai ales face.Dumnezeu sa te lumineze si sa nu uiti sa-mi spui si mie cum iti merge.

ory 19.03.2009 15:29:40

Citat:

În prealabil postat de ioanhodean (Post 123382)
ooooooooo
din intelepciunea lui ory , CITIRE...............
ma si daca o facuto ce aia cu arhimandritul..
tu nu te gandesti ca poate is oameni cand te aud se smintesc..ca or fi incepatori in ale credintei..lasi porumbeii sa iasa...
macar stai in banca ta te rog inainte sa critici..
nu judeca ca sa nu fi judecat;cu ce masura judeci cu aceea ti se va masura!

Ionut,scumpule...ce sa-ti spun tie?!In primul rand,te admir pentru credinta asociata varstei pe care o detii.Si-apoi,cred ca numai oamenii necredinciosi se smintesc,sau cei plini de ei insisi,cei care cred ca ceea ce este omenesc le este strain lor.
Si-am mai spus de fiecare data,daca nu judecati in profunzime,in detaliu,nu puteti decat sa ajungeti la replicile pe care mi le dati,si bine-nteles la neincetatele teorii spicuite din carti,nu din viata,nu din interiorul propriu...nu din firea noastra pamanteana.

cristiboss56 19.03.2009 17:00:24

Citat:

În prealabil postat de ory (Post 123404)
Ionut,scumpule...ce sa-ti spun tie?!In primul rand,te admir pentru credinta asociata varstei pe care o detii.Si-apoi,cred ca numai oamenii necredinciosi se smintesc,sau cei plini de ei insisi,cei care cred ca ceea ce este omenesc le este strain lor.
Si-am mai spus de fiecare data,daca nu judecati in profunzime,in detaliu,nu puteti decat sa ajungeti la replicile pe care mi le dati,si bine-nteles la neincetatele teorii spicuite din carti,nu din viata,nu din interiorul propriu...nu din firea noastra pamanteana.

Acum am citit scurtul vostru dialog și chiar mi-a plăcut. Sincer ! Atat Ioan cât și tu Ory, a-ți vorbit sincer, curat fără răutate și asta contează cel mai mult. Ioan e un adolescent in devenire, iubitor de Dumnezeu și pornirea lui este justificată datorită "fierberii"vârstei, dar e de admirat in sinceritate și aprinderea lui curată. Ție Ory , n-am ce-ți spune, pentru că ai ințeles perfect pornirea lui, firească vârstei. Doamne ajută ! +

adeodatus 19.03.2009 17:24:47

***
 
Citat:

În prealabil postat de ory (Post 123374)
Vreau sa te intreb pe tine Adeo,cine esti tu si de ce intrebi despre indrazneala respectivului cu atata dispret?Detest anonimatul.Eu imi asum cele scrise,pentru ca asa gandesc eu,si crede-ma,am citit despre toate teoriile exprimate aici,nu vorbesc doar in nestiinta de cauza.
Eu am un profil,am o poza cu intreaga familie,eu sunt ceea ce gandesc si se vede,dar voi cei anonimi si ascunsi in straie virtuale,cine sunteti?Va este usor sa emiteti doar teorii.

Cat despre indrazneala parintelui nu intreb eu cu dispret ci (daca vrei sa o zic mai cu indrazneala) o zic invinuidu-te pe tine de poticneala preotului!
Intrebarea mea a fost una iscoditoare, da recunosc! Dar tu nu ai inteles nici asta macar!
Alta e ca nu emit teorii ci din propria traire fac concluzii?
Cine sunt eu? Sunt cine sunt!
Iertare!

ory 19.03.2009 17:44:09

Bine-nteles ca am mirosit din start ispitirea ta,tocmai de aceia am ignorat-o si am exprimat succint doar despre indrazneala,oricum,esti cam nou ca sa ma cunosti,si cam vechi si las,ca sa spui cine esti?Cat despre vina mea,nu cred ca am afirmat ca nu exista,si nici nu cred ca l-am judecat pe acel OM.
Asa deci:
BLAGOSLOVITI SI VA ROG DE MA IERTATI!


Ora este GMT +3. Ora este acum 05:37:25.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.