Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Din Noul Testament (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5016)
-   -   Intrarea in Ierusalim (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=1560)

iosif 26.03.2007 16:01:58

Urmeaza Duminica Floriilor. Cand ma gandesc la aceasta sarbatoare imi vin in minte imaginile din Patimile lui Hristos: alternarea imaginilor din intrarea in Ierusalim cu cele de pe drumul crucii. Cei care astazi Il aclama, maine Il vor trada. Nu suntem aproape fiecare dintre noi cei ce poarta ramuri de finic si totusi niste tradatori?

odin 26.03.2007 16:12:57

Citat:

În prealabil postat de iosif
Urmeaza Duminica Floriilor. Cand ma gandesc la aceasta sarbatoare imi vin in minte imaginile din Patimile lui Hristos: alternarea imaginilor din intrarea in Ierusalim cu cele de pe drumul crucii. Cei care astazi Il aclama, maine Il vor trada. Nu suntem aproape fiecare dintre noi cei ce poarta ramuri de finic si totusi niste tradatori?

Punem pericopa, Iosif? :p Glumesc...
Binenteles ca suntem... Asta este unul dintre motivele pt. care ar trebui sa fim atenti atunci cand vorbim despre evrei ca fiind ucigasii lui Hristos... nu ne deosebim cu nimic de cei care strigau `Ia-L, ia-L, rastigneste-L`...din pacate.

vsovi 26.03.2007 17:25:36

e groaznica ushurintza cu care te intorci sau te lepezi sau te revoltzi... si totusi Iisus ne-a iubit pana la sfarshit... nu stiu cum se face ca zilnic lepadarile sunt iminente, iar mai nou nu stiu de la ce am capatat si un soi de repulsie... e groaznic, dar...
Nu trebuie sa fim tradatori,
Nu trebuie sa fim uracioshi
Nu trebuie sa fim obtuzi,
Nu trebuie sa fim rautaciosi,
Nu trebuie sa fim fanatici si cerebralizatzi
Nu trebuie sa fim delasatzi si nestiutori
Nu trebuie sa fim tradatori de tradatori ai unor tradatori cu tradatori
Vorbe goale pana la urma... zic unii (gurile rele).
Iisus ne-a iubit si a rezistat pana la sfarshit fiind mereu dispus sa ne reprimeasca. Nu e niciodata prea tarziu sa faci un bine...
Nu ne-a cerut sa fim altfel de cum suntem dar nici sa ramanem neschimbatzi in cele rele ca o medalie a personalitatzii...
Mereu mi-e frica si mereu am impresia ca daca ceva ma da peste cap, sau ma reintoarce impotriva ash fi mai rau chiar ca un demon obijnuit... si apoi de ce am impresia ca ash fi mai bun? Poi deja m-am obijnuit sa cam fac ce fac si ei:
-sa urasc desi n-ash vrea, sa posed ca poate mi-ar place, sa fiu buricul pamantului ca nu strica, sa ma maniu, se neglijez, sa fiu rau si intransigent... sa nu fie... ei vedetzi ca iar am ajuns in centrul discutziei, subtil m-am infiltrat... si practic un pic deja am si tradat, fireshte... trist si dinpacate adevarat, sa nu fie... ca ce poate fi mai urat si mai josnic decat nishte spurcaciuni indulcite, micshorate si perverse... dar Domnul nu ne-a lasat, si sfintzii lui lucreaza pentru noi si nu ne lasa... ca Domnul a intrat in Ierusalim, A trecut piatra printre pietrele Sale si nimeni nu l-a cunoscut... nimeni nu l-a auzit... nimeni nu l-a stiut nici ce face si nici unde se duce nici incotro merge nici de unde vine... Si piatra lepadata ajunge incet insfarshit si la inima noastra, sa ne acopere cu puterea sa... pentru ca:
Sa fim iubitori si oneshti
Sa fim altruishti si buni
Sa fim iertatori si modeshti
Sa fim simpli si in cele din urma:
Sa meritam sa fim ai Lui... candva, peste timp!

Raspuns catre Iosif:
-suntem!, trist este ca ne cam place si sa ne cam laudam cu asta! (teoretic si ipotetic vorbind fara a face referire catre cineva anume)
si intrebare?
-ce este pericopa domnilor ca m-atzi omurat cu ea?

odin 26.03.2007 18:42:15

Citat:

În prealabil postat de vsovi
e groaznica ushurintza cu care te intorci sau te lepezi sau te revoltzi... si totusi Iisus ne-a iubit pana la sfarshit... nu stiu cum se face ca zilnic lepadarile sunt iminente, iar mai nou nu stiu de la ce am capatat si un soi de repulsie... e groaznic, dar...
Nu trebuie sa fim tradatori,
Nu trebuie sa fim uracioshi
Nu trebuie sa fim obtuzi,
Nu trebuie sa fim rautaciosi,
Nu trebuie sa fim fanatici si cerebralizatzi
Nu trebuie sa fim delasatzi si nestiutori
Nu trebuie sa fim tradatori de tradatori ai unor tradatori cu tradatori
Vorbe goale pana la urma... zic unii (gurile rele).
Iisus ne-a iubit si a rezistat pana la sfarshit fiind mereu dispus sa ne reprimeasca. Nu e niciodata prea tarziu sa faci un bine...
Nu ne-a cerut sa fim altfel de cum suntem dar nici sa ramanem neschimbatzi in cele rele ca o medalie a personalitatzii...
Mereu mi-e frica si mereu am impresia ca daca ceva ma da peste cap, sau ma reintoarce impotriva ash fi mai rau chiar ca un demon obijnuit... si apoi de ce am impresia ca ash fi mai bun? Poi deja m-am obijnuit sa cam fac ce fac si ei:
-sa urasc desi n-ash vrea, sa posed ca poate mi-ar place, sa fiu buricul pamantului ca nu strica, sa ma maniu, se neglijez, sa fiu rau si intransigent... sa nu fie... ei vedetzi ca iar am ajuns in centrul discutziei, subtil m-am infiltrat... si practic un pic deja am si tradat, fireshte... trist si dinpacate adevarat, sa nu fie... ca ce poate fi mai urat si mai josnic decat nishte spurcaciuni indulcite, micshorate si perverse... dar Domnul nu ne-a lasat, si sfintzii lui lucreaza pentru noi si nu ne lasa... ca Domnul a intrat in Ierusalim, A trecut piatra printre pietrele Sale si nimeni nu l-a cunoscut... nimeni nu l-a auzit... nimeni nu l-a stiut nici ce face si nici unde se duce nici incotro merge nici de unde vine... Si piatra lepadata ajunge incet insfarshit si la inima noastra, sa ne acopere cu puterea sa... pentru ca:
Sa fim iubitori si oneshti
Sa fim altruishti si buni
Sa fim iertatori si modeshti
Sa fim simpli si in cele din urma:
Sa meritam sa fim ai Lui... candva, peste timp!

Raspuns catre Iosif:
-suntem!, trist este ca ne cam place si sa ne cam laudam cu asta! (teoretic si ipotetic vorbind fara a face referire catre cineva anume)
si intrebare?
-ce este pericopa domnilor ca m-atzi omurat cu ea?

Pericopa este un fragment din evanghelii care se citeste la liturghie de catre preot... Stii tu.. `Cu intelepciune, drepti sa ascultam Sf. Evanghelie`. Poti vedea ce pericopa se va citi in fiecare duminica uitandu-te in calendarul ortodox sub fiecare `duminica`. Se indica acolo locul de unde este luat textul (ex. Mc. 8, 12-47). Predica rostita de preot in acea duminica pleaca de obicei de la lectura respectiva.

iosif 28.03.2007 21:26:26

Daca Iuda s-ar fi intors la Hristos, cu siguranta ar fi fost iertat. Eu cred ca tradarea are si ea vindecare! Mai hotarati, tinand cu mai multa bucurie, cu mai multa responsabilitate ramura de finic cu care sa slavim neincetat pe Mantuitorul nostru.

sofiaiuga 29.03.2007 00:41:54

Citat:

În prealabil postat de iosif
Urmeaza Duminica Floriilor. Cand ma gandesc la aceasta sarbatoare imi vin in minte imaginile din Patimile lui Hristos: alternarea imaginilor din intrarea in Ierusalim cu cele de pe drumul crucii. Cei care astazi Il aclama, maine Il vor trada. Nu suntem aproape fiecare dintre noi cei ce poarta ramuri de finic si totusi niste tradatori?

iNSTABILITATEA NOASTRA OMENEASCA NE VINE DIN PUTINA CREDINTA CE O AVEM SAU DIN LIPSA DE CREDINTA.

iosif 30.03.2007 19:30:56

Ce e de facut? Nu putem recurge mereu la instabilitatea noastra ca la o scuza!

mikiuasa 31.03.2007 13:19:06

Citat:

În prealabil postat de iosif
Ce e de facut? Nu putem recurge mereu la instabilitatea noastra ca la o scuza!

iosif, gindesti pe gustul meu.ce e de facut cu instabilitatea ?e lipsa de cunoastere si de credinta?, cineva cu care inevitabil te vezi zilnic iti face un deserviciu care te afecteaza dar in timp se estompeaza ca intensitate si care il accepti ca fiind de la Dumnezeu chiar il ierti in sinea ta si iti recapeti linistea.Dar uneori te revolti si nu-ti convine,mai ales cind vezi persoana,iti reamintesti ca ai iertat-o, dar asta nu e iertare, e instabilitate.deci, ce e de facut?ce e iertarea cea adevarata?

iosif 31.03.2007 23:53:00

Iertarea e un exercitiu continuu, niciodata suficient. Iertarea nu se realizeaza deplin fara rugaciunea pentru cel ce ne-a ranit. E un exercitiu foarte greu, insa posibil prin putina noastra staruinta asupra acestei rugaciuni, prin implinirea cuvantului lui Dumnezeu.

Aceasta instabilitate, de care vorbesti tu, este de fapt un semnal al ramaasitelor ramase in urma iertarii nedepline si un semn ca trebuie insistat mai mult pe rugaciune pana dispare orice urma de reactie negativa.


mikiuasa 01.04.2007 00:59:06

Citat:

În prealabil postat de iosif
Iertarea e un exercitiu continuu, niciodata suficient. Iertarea nu se realizeaza deplin fara rugaciunea pentru cel ce ne-a ranit. E un exercitiu foarte greu, insa posibil prin putina noastra staruinta asupra acestei rugaciuni, prin implinirea cuvantului lui Dumnezeu.

Aceasta instabilitate, de care vorbesti tu, este de fapt un semnal al ramaasitelor ramase in urma iertarii nedepline si un semn ca trebuie insistat mai mult pe rugaciune pana dispare orice urma de reactie negativa.

Multumesc !Am inteles rugaciunea e "secretul"!:)

Mihailc 08.04.2012 03:18:49

”Cetatea Ierusalimului care astăzi este teatrul acestei sărbători strălucite, peste câteva zile va fi priveliștea înfricoșătoarelor schingiuiri. Ea, care-L primește acum pe Domnul ca pe un împărat al lui Israel, peste câteva zile Îl ca pironi pe Cruce ca pe un făcător de rele. Acest popor care acum fâlfâie stâlpări de finic, peste câteva zile Îi va ciopli Crucea. Aceștia, care-I strigă acum Osana, vor striga peste puțină vreme ”să se răstignească”. Aceștia care acum se I se închină , sunt cei care vor cere lui Pilat moartea Lui.
Hristos a pătimit atunci de la evrei, dar același Hristos pătimește acum la fel de la creștini, care în zilele aceastea sfinte numai cu buzele I se închină, iar cu faptele Îl biciuiesc. Cu fățărnicia îi strigă Osana, iar cu inima strigă ”să se răstignească”.. Noi, creștinii, în afară de pompa ce o afișăm la suprafață, să arătăm față de El măcar un mic semn de durere al inimii noastre, de evlavie adevărată, de dragoste și de mulțumire. ” (Ilie Miniatis - Predică la Duminica Floriilor)

costel 11.04.2014 14:53:55

"Sa ne imaginam ca stam si noi undeva deoparte si urmarim intr-o zi ca aceasta scena Intrarii Mantuitorului in Ierusalim. Sa ne imaginam ca la un moment dat privirea lui se intalneste cu privirea noastra. Sa nu vada in ochii nostri pe cei care striga astazi: Osana!, si maine: Rastigneste-L! Sa ramanem ca si Apostolii, ca si mironositele care L-au plans atunci cand a fost prins. Sa ramanem intru asteptarea marelui eveniment al Invierii. Sa nu fim printre cei care striga prin faptele lor sau prin vorbele lor: Rastigneste-L, rastigneste-L! Ci sa fim printre cei care, acum, ca stim cum s-au intamplat lucrurile, printre cei care asteapta ziua Invierii, pentru ca aceasta zi sa fie printre noi, cei de azi, o nadejde, o bucurie, un inteles nou al vietii noastre de aici si al vietii noastre in eternitate". (Mitropolitul Antonie)

Pelerin spre Rasarit 14.04.2014 11:36:01

Reconstituire istorica:Templul in timpul lui Iisus
 
,,Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu" (Marcu capitolul XI).Reconstituire Templul din Jerusalem in cele doua filme de aici. Despre simbolismul Templului puteti aici in acest articol iar despre istoria evolutiei lui de la Solomon la Zorobabel si Irod puteti citi cu un click pe cele trei nume.

,,În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce lespezi și ce ziduri! Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: vezi aceste ziduri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească."(Marcu XIII).La incheierea micii calatorii istorice:situatia din prezent.

caminaris 21.02.2015 08:30:40

Intrarea in Ierusalim
 
Am citit cartile unui Sfant rus mai nou aparut in calendarele ortodoxe, calit multi ani in lagarele Siberiei - Sf. Vasile al Kinesmei, are niste talcuiri la Noul Testament (adunate tot de pe la Sfntii Parinti) in cele doua volume de: "Invataturi din Evanghelie pt omul modern" pline de Duh:

"Domnul e intampinat cu ovatii dar imediat ce ajunge captiv, toata aceasta gloata se intoarce impotriva Lui pt ca i-a tradat sperantele de mandrie nationala - multimea spera ca el sa fie un rege atotputernic.

Exact la fel se intampla si in viata duhovniceasca. Intrand in viata duhovniceasca, oamenii, mai intai, isi stabilesc niste scopuri proprii, fara a se intreba ce vrea D de la ei!

Unii spera ca D le va asigura bunastarea materiala, altii aspira la glorie si onoruri pe calea lucrarii religioase sau la o cariera. Sunt si unii care nu isi fac astfel de calcule materialiste dar isi doresc sa ajunga cat mai repede la sfintenie sau sa primeasca darul facerii de minuni, de multe ori tot din egoism.

Omul nu cauta atunci fericirea si onoarea de a se pleca inaintea maretiei Dumnezeiesti cu evlavie si dragoste, ci, practic, Ii rezerva Facatorului lumii un rol auxiliar, nedemn de El, cerandu-I doar implinirea cat mai grabnica a propriilor dorinte."

Am citat (din memorie deci aproximativ) din vol. 2, m-a frapat adevarul atat de adanc al acestor cuvinte, cati dintre noi nu avem tot astfel de idei egoiste la începutul legaturii noastre cu Dumnezeu sau marea majoritate chiar pana la sfarsitul vietii!

Deci, ca o concluzie am putea conchide ca daca vrei sanatate vei primi dar numai at cand va vrea D si numai atat cat va vrea D (din pricini numai de El stiute care folosesc la mantuirea ta).

Dar e posibil si sa nu primesti ci sa ramai bolnav pana la moarte si asta se va intampla numai daca, sanatos fiind, nu te vei mantui ci vei aluneca iarasi pe panta pacatelor.

La fel e valabil pt orice cerem de la D.

Ca urmare nici nu e nevoie sa cerem ceva anume de la D pt ca el stie exact si ce anume vrem si ce anume ne e de folos sau nu ne e de folos, El stie totul!

Tot ce tb noi sa facem este sa ne rugam Lui din respect si evlavie ca sa ne umbreasca in continuare cu Mila Sa pt neputintele noastre, sa facem cele bune din aceleasi motive iar in rest sa ne bucuram de viata ca tot ce primim in viata de la D este!

Tot ce primim sunt cadouri de la El si tb tratate ca atare: cu respect si evlavie iar dupa puterea fiecaruia si cu dragoste.

Mihnea Dragomir 21.02.2015 10:00:47

Fiecare dintre noi avem mari probleme. Suntem asupriti de dimineata pana seara. Muncim pentru altii. Vrem libertate! Lucrurile merg prost din cauza invadatorului strain. NATO. UE. Banca Mondiala si jidanii ei au pus cizma peste Bucuresti - Orasul Ingerilor. Cei care ne conduc acum, Ioil si Abia, sunt caricaturi ai marilor nostri voievozi ortodocsi. Ei iau daruri, se abat la lacomie si judeca stramb. Avem nevoie de un rege! Avem nevoie de un presedinte normal, cum au si celelalte tari! Sa ne judece, sa mearga inaintea noastra, sa fim si noi ca celelalte popoare, ba chiar deasupra lor. Ne trebuie un conducator, rege, presedinte, ce naiba o fi, unul care sa poarte EL razboaiele NOASTRE!
Si ce daca Dumnezeu ne-a avertizat ca un conducator asa cum vrem noi va lua din Campia Romana si din Cotnari zeciuiala si va da slugilor sale! Ce daca va lua zece la suta din oile noastre mioritice si vom fi toti robii lui! Ne trebuie un conducator cu brat de fier, avem nevoie de o dictatura ca in Rusia!

Ia uitati-va! Tanarul acela frumos, inalt, care se spune ca e din neamul lui David. Din ramasita cea uitata ne-a rasarit noua conducatorul de care avem nevoie! Se aude un zvon din Maglavit, cica ar fi capabil sa inmulteasca painea si pestii, mizeria noastra economica se va sfarsi! Va dati seama ce va insemna asta pentru Produsul Intern Brut Pe Cap de Locuitor, adica al nostru ? Pesti si paini, da-ne, principe! De circ ne ocupam noi, ne pricepem. Tinerii politicieni au tot felul de excentricitati, acesta a venit calare pe un magar. Pesemne vrea sa ne arate ca e de-al nostru, din popor! Osana, Fiule al lui Stefan cel Mare!

Dar ce discurs ciudat! Ce deziluzie! Spune lucruri ciudate, pe care urechile noastre nu vor sa le auda. Zice ceva ca ar trebui noi sa ne schimbam. Sa-i dam zeciuiala din oile noastre, am fost de acord, noi insine i-am spus Patriarhului Samuel al BOR ca vrem un conducator peste noi. Dar unul adevarat, care sa poarte el razboaiele noastre. Nu noi, razboaiele lui! Orice, dar nu sa ne ceara noua sa schimbam vietile noastre! Asa ceva nu se poate tolera! Ce vorbe! Cica toti care il urmeaza pe el il urmeaza pe cel care l-a trimis, toti sunt poporul aceluia. Sacrilegiu! Noi suntem romani! Toti ceilalti sunt goimi, sa fim bine intelesi! Poate cu exceptia rusilor, care ne-au dorit binele mereu. Perciunatul acesta este conducatorul Poporului Roman cel de doua mii de ani, sau e conducatorul altor popoare, reprezentand interesele stim noi cui ? Este, in mod evident, un impostor. Mai bine cu Miron Cosma, luceafarul huilei. Ala da, om! Pai cand vin ai lui sa dea cu bata in studenti, se cunoaste. Alea da, calitati de lider.

Na, ca aparu Frau Merkel la balcon in Piata Universitatii. I-o fi cazut cu tronc, vrea sa se spele pe maini crestin-democrata asta! Ne intreaba pe cine sa elibereze de ziua asta, in care comemoram faptul ca Poporul Roman, intre atatea popoare, a fost singurul salvat. Pe Miron Cozma! Mi-ron Coz-ma, Mi-ron Coz-ma! Si cu celalalt, cu impostorul care se da fiul lui Stefan cel Mare ce sa faca ? Rastigneste-l, rastigneste-l!

Asa, foarte bine! Sangele lui asupra noastra si asupra fiilor nostri, acuma putem sa ne ocupam de tarisoara noastra mereu asuprita. Sa mergem la masa, cu fii nostri. Nu inainte de a ne spala bine pe maini si nu inainte de a spune rugaciunile. Asa cum stim noi, pe la colturi, sa ne vada Popestii. Sa fie oare adevarat ca, peste doar cateva decenii, fii nostri vor fi cu totii emigranti? Ma refer la aceia care vor scapa cu viata. Sa fie adevarat ca nu va ramanea nici piatra peste piatra din mandria Bucurestilor ? Sa fie oare adevarat ca, peste sase secole, pe aceste strazi vor canta muezinii ? Scenarii apocaliptice, noi sa fim sanatosi! Dumnezeul nostru e mare, este dumnezeul asa cum vrem noi, dumnezeul care ne rezolva problemele.


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:39:43.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2022, Jelsoft Enterprises Ltd.