botez la 6 ani
 

Buna tuturor. Am o intrebare pt cei care cunosc- un copil de 6 ani nebotezat pana acum, se poate boteza? Care este procedura, se scufunda total in apa, sau. . .? Parintii lui sunt ortodocsi. Multumesc

Am postat din greseala la mirungere. Rog un moderator sa il mute la botez, multumesc.

Laudat fie Isus!

1. Desigur ca se poate boteza. La orice varsta se poate boteza, chiar si la batranete. A se vedea Ev dupa Matei, cap 20: 1-16.

2. Teoretic, la ortodocsi botezul se face prin scufundare. Practic, frecvent se face prin turnare, mai ales daca nu incape in cristelnita.

Preotul este cel chemat sa orienteze parintii asupra modalitatii concrete de botez.

Si practic, restul sunt exceptii de imprumut !:)

Se poate scufunda ( capul) si al unui om mare, fara sa intre cu totul in cristelnita, dar e posibil ca atat adultul cat si un copil mai mare sa aiba fobie ( sa se sperie) de o asemenea procedura, si atunci doar sa i se toarne apa in cap, fie ca e bagat in cristelnita ( copilul mai mare), fie ca sta alaturi , doar cu capul deazupra cristelnitei ( cel putin asa vad eu posibile lucrurile). Am mai vazut si posibilitatea scufundarii sau turnarii dar nu la noi ci la alte confesiuni, si nu in cristelnita ci in alte ape, rauri, lacuri, etc, dar asta se pare e departe de afi " ortodoxa" in sens etimologic ....

Aici se ridica cu adevarat o problema, pentru ca la 6 ani, copilul nu mai e nici prunc, astfel incat nasii sa faca in numele lui marturisirea de credinta, dar nu e nici la varsta deplinei intelegeri ,incat sa-si asume liber si indeplina cunostiinta de cauza credinta in Cristos.

Tot mai bine e decat nasi care nu stiu macar crezul.

...sau care au auzit si au si crezut ca defapt nu Cristos a fost rastignit, ci Iuda...dar se pare ca unii chiarnu au o problema in a marturisi ceva ce defapt nu cred, am avut si noi un coleg...vedeti , cei nu prea credinciosi, sau semiatei, se impart in doua categorii: unii care n-au nicio mustrare ca nu cred chiar tot ce spune crezul ( ca a inviat a treia zi, ca/va/sa vina cu slava, etc), iar altii care se simt vinovati dca fac asta, sa marturiseasca ceva ce nu cred cu adevarat sau au indoieli...

Daca e sa marturiseasca copilul, intr-adevar nu e la varsta la care sa si-o asume 100%, dar posibil ca in inocenta/lui sa/nu aiba attea indoieli caun adult si sa-i fie chiar mai usor sa creada ceea ce spune...pana/la urma credinta e o chestiune de simtire, caci nimeni nu va fi vreodata convins cu certitudine si cu dovezi ca asa a fost si mai ales asa va fi....poate abia cand seva intampla :-)

Totusi ma indoiesc ca acel copil e botezat la 6 ani pt ca asa vrea el/ea si nu ( tot) parintii/nasii, etc...probabil nu l-au botezat pana acum din alte motive si nu pt ca au asteptat sa-si exprime el/ea opinia...
Din cate stiu, confesiunile care asteapta ca omul sa-si exprime opinia personala in privinta botezului , asteapta pana la 18-20 ani, cand e sigur ca asta vrea...
Asa, daca parintii asteapta cativa ani ca sa le zica copilul daca vrea sau nu sa fie botezat...acesta ar putea face o alegere destul de subiectiva, zic eu, daca vede alti copii din cartier, tovarasi de joaca, sau de la scoala, gradinita, ca ii duc parintii la biserica, poate vrea si el, altfel...de ce ar vrea, daca parintii nu il duc, sau nu-i vorbesc de Dumnezeu, etc?
Asa ca ori aleg parintii ce e mai bine pt copil, de cand e mic ( asa cum il duc la scoala fara sa ii ceara parerea despre asta), ori asteapta pana se face mare si isi alege singur credinta, religia, asa cum isi alege facultatea sau profesia, meseria...
Iar la 6 ani, intr-adevar, marturia de credinta probabil o invata mecanic, fara sa o inteleaga intru totul si sa si-o asume, insa i s-ar putea totusi implementa in memorie, in constiinta, la fel ca si alte chestii de principiu pe care le invata in aceasta perioada, fara sa si le explice sau sa ceara, sa necesite explicatii pt ele ( de ce tb sa invat tabla inmultirii ? De ce 3x4= 12 si nu alminteri ???)

Credinta nu e atat "o chestiune de simtire" ca poti simti si avea o atitudine pietista dar faptele tale sa fie imorale, in dezcord cu chemarea Evangheliei, credinta este o alegere pe care o faci zi de zi, care trebuie sa o reinnoiesti zi de zi.

Iar ziua in care ai facut si respectat acea alegere, aceea e ziua in care ai fost convins cu certitudine iar dovada este chiar in lucrurile care le-ai facut, cand o lume intreaga o ia la vale, tu ai innotat impotriva curentului, nu e asta o dovada incontestabila a existentei unei forte supra-naturale in viata ta?

Bine asta deja e prea mult..ce vrei tu este ca credinta omului sa fie chiar " lucratoare"...
Nuasta ziceam ci ca pe nimeni nu l-a lovit vreo dovada in moalele capului, nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu, nimeni nu L-a vazut pe Hristos ridicandu-se din mormant, samd...dar, cu toate astea, multi au ajuns sa creada...cum, numai Dumnezeu stie sau a facut posibil asa ceva...
In ziua de azi, chiar si cand se intampla minuni, nu sunt intotdeauna atribuite lui Dumnezeu, ci fie oamenilor, fie stiintei, fie pur si simplu intamplarii, samd...

Iar ca sa ajungisa sifaci faptele credintei...deja e un mare pas inainte...
Adica nu e de ajuns sa crezi ca exista doctori si tratamente, posibilitati de vindecare pentru anune suferinte, ci trebuie chiar sa te apuci sa le cauti si chiar sa le pui in practica...adica nu e de ajuns ca sa te vindeci doar sa crezi ca doctorul x sau y te poate vindeca; trebuie chiar sa te duci sa il cauti, sa il astepti, sa-l lasi sa te examineze, si sa faci apoi tot ce iti recomanda...chiar daca e greu si poate si doare...