Ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre cand toate merg prost?
 

Acasa, la serviciu/scoala, relatiile cu prietenii-toate merg pe dos, s-au adunat parca ca la un semnal, una dupa cealalta, pana cand ai impresia ca nu le mai poti duce si te intrebi doar ce mi se mai poate intampla acum?
Intrebarea care ramane e ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre in astfel de momente? sa se retraga si sa se cerceteze pe sine insusi? fuga nu e solutie, postul si rugaciunea sunt suficiente?

Eu zic in primul rand sa se gandeasca oare ce anume din gandirea si comportamentul lui, au atras aceste neajunsuri.
Totul se intampla cu un rost.Dumnezeu vrea sa ne transmita ceva atunci cand incep sa nu mai mearga lucrurile bine.

Deci eu zic sa cautam in noi mai inainte de-a cauta la altii.Fuga desigur ca nu este o solutie. Insa schimbarea atitudinii, da.

Postul si rugaciunea sigur ca sunt suficiente, atata timp cat nu sunt singurele pe care ne bazam.Trebuie sa-l ajutam pe Dumnezeu sa ne schimbe viata in bine.E absurd sa stam cu mainile incrucisate, sa postim, sa ne rugam si sa asteptam miracole.Degeaba te rogi si postesti daca maine faci crize de personalitate la serviciu de exemplu...Sau iti inseli barbatul...sau iti invidiezi/tradezi prietenii,etc..

In astfel de momente ajuta mult apropierea de Dumnezeu prin post si rugaciune, prin Sfintele Taine. Nu in noi vom gasi puterea de a rezista incercarilor, ci in Dumnezeu. Daca ne dezlipim de El, suntem pierduti.

Sa strigam cu credinta la Cel ce ne iubeste. Nu ne va lasa lipsiti de ajutor.
Avem un Dumnezeu minunat, un Dumnezeu de aporoape, nu de departe, Care sufera alaturi de noi, Care pune umarul la greu si nu ne paraseste niciodata.

Pai Mela spunea tot ce spunea,in contextul in care NU SUNTEM DEZLIPITI DE EL.Cel putin, eu asa am dedus..

Crestinul cand are astfel de momente,trebuie sa faca o pauza.Sa.si incarce bateriile cum stie el mai bine,sa.si limpezeasca mintea,sa.si restabileasca prioritatile.Undeva s.a produs un dezechlibru si trebuie putina ordine.E ca la curatenia de primavara.Asta nu inseamna despartire de Domnul,ci din contra.Trebuie despartire de lume si o perspectiva obiectiva asupra realitatii.Trebuie sa iesa din miezul problemei si sa vada daca intr.adevar exista problemele acestea sau nu mai are el capacitatea de a discerne din cauza surmenajului.
Uneori noi avem si asteptari prea mari si acestea sunt termenii nostri de comparatie.
Eu cand am patit.o am zis ,, Doamne va rasari soarele si pe strada mea,,......si cred ca....apare incet incet

sa nu fuga de Dumnezeu
 

Crestinul sa caute daca nu a gresit cu ceva si sa indrepte daca e asa si chiar daca nu a gresit trebuie sa se gandeasca ca toate astea trec,nu raman asa intoarse pe dos o viata intreaga si trebuie sa ramana cu Dumnezeu,sa rabde toate cate i se dau ca celor mai credinciosi li se dau incercarile cele mai mari dar si rasplata cea mai mare la sfarsit.

Puterea credintei noastre
 

Sa devina si mai prost(decat este), pentru ca sa i se para ca toate merg bine:)
Prin oricate incercari( lucruri care merg prost) ar trece, sa nu intoarca spatele lui Dumnezeu.Aceste incercari ne sunt date pentru a ne vedea(noi nu El) puterea credintei noastre in El.

Fuga nu e o solutie. Crestinul trebuie sa stea si sa lupte cum poate el mai bine. Spune pr. Papcioc in reclama la Trinitas ca cea mai mare greseala pe care o face omul este sa fuga de cruce.

Atunci cand am astfel de caderi, cand ma incearca deznadejdea, caut spre trecutul meu, spre toate acele momente in care am gasit iesirea din impas. Fie am reparat anumite greseli, anumite atitudini care ma condusesera acolo, fie am primit ajutorul vadit al lui Dumnezeu. Aceasta ma intareste si ma face sa constientizez ca tot acest context este unul trecator si ca exista o solutie pentru orice incercare.

Cand nu caut spre trecutul personal, iau seama la trecutul semenilor, din toate timpurile. Ma gandesc la cat de mult au avut de suferit acestia in fata vicisitudinilor istoriei. Au avut de infruntat situatii de viata si de moarte, mult mai grele decat multe din incercarile in care ne impotmolim multi dintre noi astazi. Imi dau seama ca, in calitate de crestini, nu exista motiv exterior real de care sa ne plangem, ci doar prilejuri de a lupta si a privi inainte, ravnind dupa Imparatie.

Singur [B]doar Dzeu ne poate scoate din orice rau,[/b] sau din oricare rele multe si complicate.

Este singurul care nu ne paraseste niciodata, trebuie doar sa ne gandim la El si sa strigam catre El, fie si cu cuvinte putine "Doamne, ajuta-ma!" ......numai sa nu lasam disperarea sa ne ajunga, numai sa nu lasam rabdarea sa se piarda, numai sa nu lasam nadejdea sa se rataceasca, numai sa nu lasam uitarea (ca suntem fii Lui)...sa vina!

Vino Doamne, catre noi ori de cate ori noi ne indepartam de Tine prin greselile noastre, prin omisiunile noastre, prin uitarile noastre, prin neglijentele noastre, prin rautatile noastre, pruin leneviile noastre,...etc,......VINO DOAMNE, AJUTA- NE! Nu ne lasa, nu ne parasi, nu ne uita!!!