De ce sunt homofob de Bronislaw Wildstein
 

(sper sa fie citit integral)
Nu sunt homofob. Homosexualii nu-mi trezesc panică, nici vreun alt fel de teamă, și nu-mi provocă acele reacții fiziologice necontrolate ce constituie simptomele medicale ale fobiei. Doar că, astăzi, în cazul homosexualității, cuvântul „fobie” și-a pierdut semnificația inițială, iar limbajul în care se vorbește despre chestiune a fost atât de puternic ideologizat, încât împiedică, în loc să faciliteze înțelegerea acesteia. Acest limbaj, care, de fapt, ar trebui numit jargon, a fost însușit de către grupuri contraculturale agresive și transformat într-un instrument al luptei pentru putere. Așa-numitele grupuri gay fac parte din acest frontși, prin reversiune, vorbesc în numele tuturor homosexualilor.

Se poate considera că, în cazul lor, ca și în cazul organizațiilor feministe cărora le place să fie numite „feminine” și să-și atribuie dreptul de a reprezenta femeile în general, avem de-a face cu o dialectică tipică pentru reprezentarea politică a minorităților. Reprezentanții autodesemnați ai acestora nu sunt interesați de integrarea minorității în societate, lucru ce se înțelegea în mod tradițional prin obținerea drepturilor depline, ci, dimpotrivă, tind spre o tensiune maximă între grupul pe care vor să-l reprezinte și toți ceilalți. O astfel de situaţie le consolidează rolul în mod radical. Într-o societate integrată, aceştia ar fi de-a dreptul inutili. Subliniind anatagonismele, ei se fac indispensabili, în scopul luptei, nu atât pentru drepturi, cât pentru o anume poziție în comunitatea considerată ca un agregat de grupuri și minorități. Fiindcă grupările care vorbesc astăzi în Occident în numele drepturilor minorităților, luptă, de fapt, în mare măsură, împotriva ordinii civilizației, și atacă ideea însăși de bine comun, care stă la baza concepției tradiționale asupra politicii.


Unul dintre fronturile acestei lupte este tentativa – tipică pentru mișcările ideologice – de a pune stăpânire pe limbaj. Consecințele acesteia le-am cunoscut foarte bine în timpul dominației comunismului. Adoptarea limbajului marxist înlătura de fapt posibilitatea de a polemiza cu ideologia care stătea la baza acestuia. La fel este și astăzi în cazul jargonului stângist-liberal. Din el face parte termenul „homofob”, menit să-i stigmatizeze pe toți cei care nu se aliniază lobby-ului gay. Faptul că trebuie să dea de fiecare dată explicații, cum că nu este homofob, îl împinge polemist în defensivă și face imposibilă discuția. Prin urmare, poate, ar fi mai bine să ne asumăm această distincție. Dacă homofob desemnează o persoană rezistentă la presiunea grupului gay, ar trebui să acceptăm această denumire.
În acest caz, eu sunt homofob și sunt mândru de asta.

Chestiune privată sau publică

Cu o jumătate de secol în urmă, în multe țări occidentale, homosexualitatea încă era pedepsită. Susținătorii drepturilor egale pentru homosexuali ridicau de obicei argumentul că opțiunile sexuale se manifestă în domeniului privat al individului și, dacă ele privesc persoane responsabile, și nu încalcă libertatea nimănui, nu ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni legale.
„Suntem la fel ca și voi” – spuneau homosexualii – „și singurul lucru care ne diferențiază sunt preferințele noastre erotice, care constituie o chestiune privată.”

De-a lungul acestor decenii, totul s-a schimbat. Homosexualitatea a devenit o chestiune publică, iar grupurile gay o consideră drept un factor determinant al atitudinii omului. Termeni cum ar fi „cultura” sau „sensibilitatea” gay trebuie să conducă la concluzia că homosexualitatea creează un tip anume de umanitate. Punctul culminant al unei astfel de abordări este revendicarea parităților după modelul parităților gender – care, potrivit feministelor, ar trebui să fie remediul față de nedreptățirea femeilor -, de unde rezultă că avem de a face cu o diferență și o specificitate de esență a grupului homosexual.

Aceasta subliniază unul dintre paradoxurile contraculturii contemporane, constând în faptul că, respingând identitățile tradiționale, naturale, susținătorii ei apelează la substitute ideologice ale acestora. Nu este vorba, deci, de un act de eliberare a omului de orice constrângeri – lucru, de altfel, imposibil -, ci de a crea forme artificiale ale acestora. Faptul că aceste forme de constrângere sunt noi nu înseamnă că ele sunt mai puțin restrictive.

„Suntem la fel ca voi, și, prin urmare, nu puteți să ne tratați altfel!” – accentuau susținătorii grupurilor homosexuale cu câteva decenii în urmă.

„Suntem altfel decât voi, și, ca atare, dorim să avem aceleași drepturi!” – cer succesorii lor de azi.

„Preferințele noastre sexuale sunt o chestiune privată și nu ar trebui să vă ocupați de ele!” – susțineau cei dintâi.

„Orientarea noastră sexuală ar trebui să fie acceptată public ca esența diferenței noastre. Atitudinea față de ea este măsura toleranței și deschiderii voastre!” – pretind cei din urmă.

Dacă totuși aceste opțiuni sexuale trebuie să devină o chestiune publică și principiul existenței unei noi minorități, prin aceasta, ele ar trebui să facă obiectul dezbaterii generale. Încercările de a li se închide gura tuturor celor care ar dori să ia parte la aceasta și stigmatizarea discuției propriu-zise, ca pe o manifestare de intoleranță, sunt tipice pentru teroarea politică utilizată de către grupările corectitudinii politice contra-culturale. Fiindcă noua abordare a homosexualității ridică unele întrebări de principiu. Cea fundamentală privește chestiunea naturii.

continuare
 

Erotismul ca problemă

Tratarea homosexualității ca orientare de rang egal și egal îndreptățită față de relațiile heterosexuale schimbă fundamental modul de abordare a erotismului. Consecință a acestui fapt este revendicarea așa-numitei căsătorii homosexuale, care, la rândul său, duce la metamorfozarea atitudinii noastre față de instituția socială fundamentală, care este familia, și deci și față de societate ca întreg. În urma acestora trebuie să survină o răsturnare antropologică, deci o schimbare esențială a concepției despre om.
Se poate spune că secularizarea societăților occidentale, și în special inventarea pilulei anticoncepționale, au condus la transformarea modului de abordare a sexualității. Tabu-ul asociat acesteia a fost respins, iar erotismul trebuia să devină sursa unei fericiri fără probleme. Dreptul la orgasm a fost recunoscut ca un drept fundamental și el trebuia să conducă la crearea paradisului pe pământ.

Contracultura anilor ’60 și ’70 a promovat revoluția sexuală în locul revoluției proletare. Teoreticienii ei, în frunte cu Herbert Marcuse, au vestit transformarea fundamentală a lumii după eliberarea acestui element al naturii, care este erotismul. „Faceți dragoste, nu război” chemau sloganele din acei ani. În această perspectivă, „dragostea” era înțeleasă ca act fizic. Acest lucru a condus la contestarea abordării civilizaționale a erotismului, și, în cele din urmă, a culturii ca atare. Locul culturii tradiționale, „patriarhale”, „opresive” trebuia ocupat de bucuria neîngrădită de nimic a copulației.
Această abordare era extrem de puerilă și trivială. Chiar și unul dintre părinții modernității, Sigmund Freud, care s-a luptat cu atitudinea represivă, complexogenă față de sexualitate, era totuși conștient de necesitatea unor restricții pe care le aduce cu sine civilizația. Lucrarea sa Disconfort în cultură nu lasă nicio îndoială. Limitarea, renunțarea și suferința rezultată din acestea este fundamentul culturii.

Ca fenomen natural elementar și puternic, erotismul a constituit întotdeauna o problemă culturală. El este în același timp un impuls indispensabil și o amenințare mortală, un element pe cât de creator, pe atât de distructiv. Formele culturii l-au civilizat și l-au înnobilat. Eliberat de cătușele acestora, a reușit să distrugă totul.

Înecarea veselă și infantilă în sexualitatea eliberată a adus imediat consecințe sumbre. Creatorii mai raționali au început să vadă latura întunecată a acestei distracții deja în anii ’70. Filme cum ar fi În căutarea Domnului Goodbar de Richard Brooks, Șoferul de taxi de Martin Scorsese, precum și cele ulterioare, Luna amară de Roman Polanski (bazat pe romanul lui Pascal Bruckner din 1981) au arătat unele consecințe sumbre ale eliberării sexuale.

Dar, probabil, cea mai completă și mai șocantă imagine a distrugerii provocate de acest taifun contracultural o dă celebrul roman al lui Michel Houellbecq Particulele elementare apărut în 1998. O mărturie sumbră a nebuniei contraculturale sunt și jurnalele copiiilor acelei generații, astăzi deveniți adulți.

S-a dovedit că împărăția orgasmului fără griji s-a transformat în singurătatea unor obsedați, aflați în căutarea unor experiențe sexuale tot mai efemere, ce rup orice legături de loialitate. Armonia sexuală se dovedește a fi domnia egoismului, iar existența umană a fost redusă la căutarea plăcerii imediate, pe care o însoțește o mahmureală tot mai adâncă.

continuare
 

Sex și căsătorie

Aceste consecințe sunt evidente pentru oricine care, măcar la nivel elementar, cunoaște textele clasice ale culturii noastre. Faptul că, în zilele noastre, ele suferă o grotescă aplatizare este o altă poveste. Este suficient să menționăm doar mitul lui Tristan și Isolda, care, la origine, este o poveste despre nebunia oarbă, despre patima care răpeşte libertatea și distruge totul în calea sa, iar astăzi este transpusă în nenumărate adaptări despre istorioara melodramatică a unor tineri pe care bătrânii nu-i lasă să se iubească.

Pasiunea, ca element al naturii, a fost cuprinsă în tradiția culturală în cadrul legăturii căsătoriei. Trăinicia acesteia era garantată de presiunea socială, iar soarta descendenţilor îi determina perspectiva. În acest sens, familia nu era doar instituția socială fundamentală, ci şi modelul de funcţionare al comunității, care avea să se manifeste deplin în stat. O astfel de comunitate constituie legătura dintre părinți și copii, moșteneşte și transmite mai departe, şi astfel permite oamenilor să se smulgă din efemeritatea şi contingenţa lor muritoare.

De aceea, familia și căsătoria, ca fundament al acesteia, trebuie să se bucure de ocrotire din partea statului și de drepturi speciale, adică de privilegii. Soţii iau asupra lor angajamentul de a creşte noi cetăţeni și nicio instituție nu este în măsură să îi înlocuiască în acest sens.

Copiii au nevoie de mamă și de tată. Dezbinarea familiei este întotdeauna în detrimentul lor. Astăzi, sunt adesea accentuate patologiile care apar în familii, ca şi în orice întreprindere umană. Trebuie luptat împotriva acestora, dar ele nu pot duce la contestarea instituțiilor umane, aşa cum riscul ca cineva să facă abuz de lege nu poate duce la respingerea legii ca atare.

Experiența americană a familiilor fără tată, observată în anumite medii din rândul negrilor, oferă o imagine statistică a manifestărilor asociate acestui tip de patologie. Scriu despre asta toți specialiștii. Este, de altfel, suficient bunul simț și simpla observație pentru a înțelege că cel mai bine pentru copiii este să fie crescuţi în familia naturală.

Astăzi, în Occident, instituția căsătoriei trăieşte o criză. Din ce în ce mai des este privită ca o legătură ce are drept unic scop producerea satisfacției erotice. Când pasiunea slăbeşte, soții se despart şi merg să caute excitaţie în altă parte. Aceasta se face în detrimentul copiilor. De altfel, cuplurile căsătorite se hotărăsc să aibă copii tot mai târziu și mai rar. Rezultatul este criza demografică. Aceasta este o consecință a concentrării narcisiste şi infantile asupra propriilor plăceri.

Acest lucru nu înseamnă totuşi că ar trebui să demontăm definitiv instituția căsătoriei. Aşa cum leacul pentru boală nu este sinuciderea.

continuare
 

Drepturile copiiilor – drepturile homosexualilor

Homosexualitatea a existat dintotdeauna. Au fost perioade când era tratată într-un mod destul de tolerant. Cu toate acestea, relațiile homosexuale nu au fost niciodată până în prezent considerate ca fiind echivalente căsătoriei. Nici chiar în Grecia clasică, la care grupurile gay fac referire atât de des, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să le pună la egalitate. Maturitatea însemna căsătorie și grija pentru urmași.

Relația homosexuală are drept unic scop satisfacția partenerilor. Există relații heterosexuale similare. Nimeni nu interzice în ziua de astăzi acest tip de relație. Dar încercarea de a reduce căsătoria la o astfel de relație o distruge.

Este semnificativ faptul că susținătorii relațiilor homosexuale fac referire doar la confortul participanților. Întrebarea de ce nu se bucură de aceleași privilegii ca și căsătoria este absurdă și arată infantilizarea culturii noastre. Beneficiile pentru soți sunt consecința obligațiilor lor faţă de descendenţi, fie ei și numai potențiali.

În schimb, „cultura gay” se bazează în întregime pe modelul hedonist. Totul trebuie să fie plăcere. Nu întâmplător creatorii ei s-au identificat cu denumirea gay, de la englezescul „gay” – vesel, glumeţ. Chiar dreptul la adopție este justificat de aceştia în acelaşi fel ca dreptul de a avea un animal domestic. Acest lucru se reflectă în întrebarea, pusă adesea de susţinătorii grupurilor gay, de ce homosexualii să nu aibă dreptul de a adopta, ca toţi ceilalţi? Răspunsul este evident. Pentru că aceasta ar constitui un experiment scandalos asupra copiilor și, în acest caz, nu aşa-numitele drepturi ale homosexualilor sunt importante, ci grija pentru cei mai vulnerabili, adică pentru copiii.

Este semnificativ faptul că în perspectiva mișcării gay nu figurează societatea sau ţara, obiectul acțiunilor lor rămâne individul egoist în căutarea plăcerii. De altfel, nu este vorba, de fapt, de nevoia homosexualilor de a se căsători, nici, cu atât mai puţin, de dorinţa de adopţie din partea lor. În sens statistic, acestea sunt cazuri marginale.

E vorba de demontarea căsătoriei și schimbarea abordării în privinţa omului. După experimentul comunist cu economia și cu statul, survine era experimentării cu cultura. Omul ar trebui să respingă corsetul modelelor, virtuților și obligațiilor și să se realizeze într-un trecător paradis lumesc al împlinirilor hedoniste.
Decadența Europei contemporane, care-şi iroseşte capitalul acumulat de generații, se afundă în criza culturală și demografică şi nu mai ține pasul cu viteza concurenței globale, arată unde duce acest experiment. Desigur, aceasta nu-i opreşte pe susţinătorii săi. Ei sunt, de altfel, reprezentanții elitelor occidentale, care încearcă să impună tuturor drept model felul lor propriu de viață, iar lupta împotriva culturii tradiționale este pentru ei, în acelaşi timp, o luptă pentru putere.

continuare
 

Am oare dreptul să judec?

În decursul unei mari părţi a vieții mele, de departe cea mai îndelungată, nu m-am ocupat de preferințele erotice ale oamenilor pe care i-am întâlnit. Așa cum nu am aprofundat întrebarea, care dintre modalitățile de a face sex îi satisfac cel mai mult, tot astfel, nu m-a interesat în mod special ce sex prezintă. Acum încep, încet, încet, să mi se ivească în această chestiune îndoieli. Homosexualitatea apare în natură, ceea ce nu înseamnă că este concordantă cu natura. Conceptul de natură are, totuşi, în limbile europene, şi o nuanţă normativă. În acest sens, există deviaţii în natură, dar ele nu sunt naturale. Creșterea homosexualității ar duce la punerea în pericol a speciei.

De asemenea, este greu să închizi ochii faţă de o altă problemă: revendicările agresive ale grupurilor gay au în mod clar un substrat resentimentar, adică rezultă din complexe, deci dintr-un sentiment al inferiorităţii acestora. Revendicarea deplinei egalităţi, deci eliminarea din cultură a ideii de ordine naturală, este o chemare la o profundă revoluție contraculturală. Totul în numele îmbunătățirii – de fapt iluzorii – a stării de spirit a grupurilor gay. De altfel, nu e vorba, până la urmă, numai de acea îmbunătăţire, ci de distrugerea ordinii tradiționale. Iar acesteia ar trebui să i se opună orice om raţional.

Există homosexuali care nu doresc să fie „respectaţi” pentru faptul că sunt homosexuali, ci pentru ceea ce fac. Ei rămân la vechiul principiu, că preferințele lor sexuale sunt chestiunea lor privată. Au tot dreptul la asta.

Dar când cineva îmi cere totuşi să mă ocup de viața lui sexuală și să-mi exprim aprobarea faţă de aceasta şi, în plus, face din ea nucleul umanității sale – nu numai că nu îmi exprim acordul, ci răspund în mod clar că întotdeauna voi considera un astfel de comportament ca fiind mai prejos şi mai prost decât modelele de viață mai înalte. Omul este prins în biologia sa, dar poate să o depășească și prin aceasta este o fiinţă superioară. În prezent, nu numai grupurile gay par a nu înțelege asta.

articol publicat în săptămânalul Do Rzeczy
Nr. 5 / 25 feb – 3 mar 2013
traducere de Anca Maria Cernea pentru ÎnLinieDreaptă.net

continuare
 

NOTA red. CV: Cel mai de temut război nu este cel dus cu arme (nici amenințarea acestuia) și nici cel economic, ci războiul cultural, adică acela care se dă pentru cucerirea minților și inimilor unui popor, pentru înlocuirea sistemului său de valori cu unul fabricat. Acesta este cel mai perfid mod de a cuceri, pentru că răpește membrilor națiunii cucerite însuși interesul de a lupta.


„The Naked Communist”, carte scrisă de americanul Cleon Skousen în 1958 reflectă strategia geopolitică prin care URSS încerca să preia controlul guvernelor mondiale ale statelor din afara Blocului comunist. Desigur că am putea respinge cartea, ca desuetă, aparținând unei epoci trecute, în care frica de comunism era comună în Occident. Totuși, citind lista expusă de autor a „țelurilor comuniste” – mijloacele de acțiune pentru atingerea scopului final al propagandei comuniste – remarcăm multe de care ne izbim și noi astăzi, zilnic, în realitatea românească (dar situația este comună în toată Europa). Dintre ele, remarcăm umătoarele:

• Eliminați toate legile referitoare la obscenitate numindu-le „cenzură” și violare a liberei exprimări/libertății presei.
• Doborâți standardele culturale ale moralității prin promovarea pornografiei și obscenității în cărți, reviste, filme, radio și TV.
• Prezentați homosexualitatea, degenerarea și promiscuitatea ca „normale, naturale, sănătoase”.
• Infiltrați bisericile și înlocuiți religia cu „religia socială”. (vezi și diatribele publice ale „formatorilor de opinie” care pretind că Biserica ar trebui să-și abandoneze misiunea apostolică pentru a deveni un fel de ONG caritabil, n.n.). Discreditați Biblia și subliniați nevoia de maturitate intelectuală care nu are nevoie de „cârjele religiei”.
• Eliminați rugăciunea și orice altă fază de exprimare religioasă din școli pe motiv că „violează principiul separării dintre stat și biserică.” (vezi „Procesul icoanelor”, n.n.)

În ciuda a ceea ce unii cred, erodarea sistemului moral-valoric tradițional românesc nu vine din „putredul Occident” – decât, poate, ca un ricoșeu: Occidentul însuși, complet descoperit în fața acestor metode de luptă, a căzut victimă războiului cultural dus de grupările marxiste infiltrate începând cu anii 1950. Două dovezi grăitoare: prima țară în care avortul a devenit legal a fost URSS, în 1922 – la directivele lui Lenin care privea avortul ca indispensabil pentru distrugerea familiei țărănești tradiționale, principala piedică în calea victoriei revoluției bolșevice. Până în 1966, toate țările din blocul comunist aveau avortul liber și legal. În Occident, prima care a legiferat libertatea avortului a fost Marea Britanie, abia în 1967! De asemenea, celor care invocă pretinsa moralitate sexuală și publică din perioada comunistă, le recomandăm articolul „Mostre de erotică bolșevică” – fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici, dizident rus asasinat de KGB în 1954.


http://www.culturavietii.ro/2013/04/.../#.UWNm7VeE0sg


in plus: The APA Vote On Same-Sex Marriage: The Inside Story By Joseph Berger, M.D.


Mostre de erotica bolsevica, fragmente din memoriile lui a.R. Trusnovici

Eu unul iti mulţumesc.

Poate ca unele grupari de homosexuali sau lesbiene nu ar fi devenit atat de "galagioase" in a-si cere drepturile,daca acesti oameni nu ar fi fost respinsi cu atata violenta in anumite societati traditionaliste.
A deveni un homosexual sau lesbiana nu este o alegere,sunt alti factori care inca nu sunt cunoscuti in totalitate ce genereaza astfel de orientari.Majoritatea dintre ei traiesc adevarate drame,criza de identitate sex-rol fiind adesea asociata cu depresia si abuzul de substante.
Eu nu am auzit pana acum ca cineva sa fi putut schimba orientarea sexuala a unei persoane,fie el medic,psihoterapeut,preot etc.Si atunci,ce facem cu acesti frati ai nostri?Ii punem la zid,luam o mitraliera si ii eliminam dintre noi?Cam ce solutii aplicabile vedeti la aceasta problema?
Inteleg ca fiind rationala interzicerea cununiei religioase a lor si adoptia de copii.
Pentru ca,in cazul unor adoptii,copilul are nevoie de doua modele parentale barbat-femeie si intemeierea unei familii se refera si la a procrea,iar homosexualitatea este un act antagonic cu cel de a da viata dar si cu ceea ce semnifica o familie .Insa,in egala masura,impotriva valorilor fundamentale ale intemeierii si mentinerii unei familii este si adulterul.Insa,pana acum nu mi-a fost dat sa aud ca vreo manifestare sa fi avut loc impotriva acestui act adulterin.Ba,din contra,as putea spune ca aproape tot ce se promoveaza in societatea noastra moderna incurajeaza dezbinarea familiei in acest mod.
Aproape ca a ajuns o exceptie o familie care sa poata ramane unita de la inceput pana la final.Aproape toate persoanele pe care le cunosc si se afla pe palierul de varsta 30-50 de ani sunt divortate,se afla la a doua casnicie ori sunt singure.Din cauza homosexualitatii sa fie asta?
Revenind,bun,sa zicem ca il matrasesc pe fratele meu,il pun la colt, ii arat "rusinica" cu degetul si ma umflu in pene ca sunt "homofob"...bun,bun,dar dincolo de aceasta manifestare il si ajut cu ceva?Stau cu el de vorba,incerc sa il inteleg,sa ii patrund suferinta si sa ii fiu alaturi?Sunt eu capabil sa ii dau o solutie concreta,aplicabila,functionala care sa ii fie de folos?Iar daca nu,atunci ma mai pot numi eu un mesager al iubirii si dreptatii?
Adevaratul crestinism nu cred ca se poate practica prin lozinci aruncate si manifestari "anti",prin a te atasa taberei x sau y si a duce un razboi cu semenii tai.Adevaratul razboi in crestinism se duce in primul rand cu propriul ego,atunci cand esti capabil sa il dizolvi si sa treci dincolo de orice prejudecata,conceptie,zicere,oricat de sanatoasa si minunata ar parea ea si efectiv sa cobori intre oameni.Iar daca nu esti de acord cu crimele,violurile,minciuna,hotia,homosexualitatea, adulterul,prostitutia sau alte aspecte de acest fel,atunci coboara printre ei si incearca sa ii intelegi cu iubire de oameni si sa vezi cum pot fi realmente ajutati.Asta a facut si Iisus si asta inteleg eu prin a fi cu adevarat crestin...

Ce soluţii se adoptau şi se adoptă la leproşi?
Îi aducem în mijlocul comunităţii (vezi căsătoriile gay) sau îi izolăm şi avem grijă de ei în izolare?

Ca sa dam un sfat cuiva, sa-l ajutam cu ceva, cred ca mai intai trebuie ca acea persoana sa ceara acel sfat, cred ca trebuie sa asteptam sa fim intrebati. Cand un om nu vrea sa recunoasca ca face ceva gresit, ca este in eroare, cand nu vrea sa-si recunoasca boala, anormalitatea, nu cred ca putem face ceva pentru el. Sa-l toleram: da, sa-l iubim: da, dar sa-i spunem ca e in regula, ca e normal: nu! Dar, repet, doar atunci cand vrea sa stie acest lucru, cand cere o parere.
Cand esti bolnav, trebuie sa-ti recunosti boala si sa incerci sa o vindeci, nu sa incerci sa contaminezi si pe altii (mai ales prin adoptarea unui copil). Ce vina are acel copil ca sa fie condamnat la o astfel de viata? Dupa ce ca e oropsit deja (orfan sau abandonat de parinti) are cineva dreptul sa-l pedepseasca in asa hal incat sa-l dea spre adoptie unor oameni care nu vor sa traiasca conform Legii lui Dumnezeu?
Nu am absolut nimic cu homosexualii/lesbienele, dar consider ca sunt bolnavi si trebuie sa incerce sa se vindece. Daca nu reusesc sa-si schimbe orientarea sexuala, sa devina oameni normali, atunci exista o solutie: abstinenta! Nimeni nu moare daca nu face sex, sexul e lasat de Dumnezeu pentru procreere, in cadrul casatoriei nu strict pentru placere.Si nu este vital pentru om precum mancarea sau apa.
Cat despre casatorie cred ca nici nu ar trebui discutat acest aspect: casatoria inseamna unirea in fata lui Dumnezeu, intre un barbat si o femeie! Nu poate fi altfel! Contractul acela care se face la starea civila da, poate sa-l faca oricine, oricum nu are nici o valoare, e un contract si atat. Ca sa-si poate imparti eventual averile atunci cand se despart. Deci repet, nu cred ca se poate discuta despre casatoria intre homosexuali. Asa ceva nu poate exista. N-o spun eu, o spune Dumnezeu!
Doamne ajuta tuturor!

Dragul meu Dragos,in acest caz ar trebui sa izolam toti oamenii pacatosi si sa vedem cati mai raman in libertate.
In plus,comparatia este nefericita,pentru simplul motiv ca homosexualitatea nu se ia!Mai degraba exista riscul de a imita un comportament adulterin,criminal sau de alta natura,decat ca cineva sa devina homosexual doar pentru ca are in preajma astfel de persoane!

Tocmai am mentionat ca nici eu nu inclin spre casatoria intre homosexuali sau adoptia de copii,deci discutia pe aceasta tema nu isi are sensul.
In ceea ce priveste abstinenta...e usor de dat sfaturi.Practic,daca privim in jur vedem ca sunt extrem de putine persoanele care pot adopta un astfel de stil de viata.In plus,nu stiu prea multi oameni care sa se impace cu ideea ca nu au voie sa iubeasca in aceasta viata.Homosexualii si lesbienele pot iubi la fel ca si noi,sunt la fel de oameni ca fiecare dintre noi.Este nevoie sa fim umani atunci cand cantarim o astfel de situatie...

De unde ştii că nu se ia?
În plus, comparaţia nu e deloc nefericită, nici despre lepră nu se poate spune cu certitudine, după atâta amar de ani, că este sau nu contagioasă.
Şi aşa cum a spus Iliana, ca să ajuţi pe cineva trebuie mai întâi ca acel cineva să accepte că are o problemă, nu să încerce să-mi impună mie anormalitatea lui. Plângându-se apoi că nu e înţeles.

P.S. Aş aprecia un mod de adresare mai puţin familiar. Poate fi la persoana a doua singular, dar mai rezervat puţin. Mulţumesc.

Pentru ca s-au facut studii care au demonstrat acest fapt si pentru simplul motiv ca orientarea sexuala nu este ceva contagios.Dovada sta faptul ca majoritatea homosexualilor si lesbienelor provin din familii heterosexuale.
Deasemena nu am auzit vreodata ca cineva sa adopte un comportament homosexual doar pentru ca a avut o astfel de persoana in preajma.
In rest,nu stiu prin ce ti se impune anormalitatea?Prin simplul fapt ca acesti oameni exista?
Dupa cum am spus,daca ar fi sa ne luam dupa multimea pacatelor noastre,inseamna ca avem cu totii o problema pentru care este nevoie sa ne izolam sau eventual sa fim stersi de pe suprafata pamantului.Adica,cu ce este mai firesc adulterul pentru a avea o familie crestina sanatoasa?Ori satirismul si nimfomania?Sau adictia de pornografie?Cu toate acestea nu am auzit pe nimeni cerand ca aceste persoane sa fie excluse din comunitate...

Eu nu am spus, si nu cred ca vreun crestin ortodox ar putea sa spuna ca nu este pacatos. Voiam sa spun doar ca si homosexualitatea este un pacat, o anormalitate, si de aceea nu sunt de acord cu cei care spun ca este normal. Noi, cand constientizam ca am pacatuit, mergem la duhovnic si ne marturisim pacatele, ne pocaim, incercam sa ne vindecam de ele. Asa ar trebui sa faca si acesti oameni. Sa incerce macar. Iar cat despre iubire, cine spune ca nu au voie sa iubeasca? Iubirea e sentiment, traire sufleteasca, nu sex! Poti sa iubesti un om de acelasi sex, dar nu trebuie neaparat sa faci sex cu el, daca acest lucru este anormal (repet, o spune Dumnezeu, in Sfanta Scriptura, nu eu!).

Tantrism


Problema esentiala este atractia insasi, nu obiectul din campul perceptiei care stimuleaza atractia.

Sa retinem, in crestinism casatoria este tolerata, nu recomandata. Este un compromis facut cu pacatul din cauza slabiciunii mintii.

Cine doreste sa desluseasca binele de rau, trebuie sa patrunda miezul, dincolo de forma.

In principiu, exista doua abordari psihologice ale atractiei de ceea ce apare ca fiind non-Dumnezeu: cea de temperare-diminuare prin diferite forme de postire si cea de observare si diriguire a acesteia.

Tantrismul le foloseste pe ambele.

Practicile tantrice observa si recunosc puterile doritoare ale sufletului imprastiate in forme. Nu le amputeaza, ci le culeg si le directioneaza cu grija curgerea spre Dumnezeu.

Aceasta cale nu se potriveste tuturora.

Crestini sa urasca pacatele. Cine a mai auzit de asa ceva ? :71:

Stimate coleg, ideea ca Dumnezeu, prin cei de El inspirati, sau nemijlocit, ar face compromisuri cu singura putere/entitate pe care omul are dreptul si datoria sa o urasca si sa o lupte, si anume cea a Raului/Pacatului, ma...sperie, pur si simplu. Ce fel de Dumnezeu ar fi? Noi, umanii, facem compromisuri pentru ca suntem slabi. E un negot cu variabile controlabile in cadrul unui proces in ansamblu necontrolabil. De la casatorii din interes sau aliante politico-militare, la pactul faustian in sensul cel mai propriu, toate acestea sunt compromisuri. Un dumnezeu care ar face compromisuri in numele/in privinta creaturilor sale cu puterea vrajmasa la scara cosmica nu ar fi Hashem, Facatorul, ci doar un arhonte cosmic, din cei in care credeau, in mod mai amanuntit, gnosticii.
Si pe mine ma fascineaza Tantra, anume cea "a mainii drepte" (abstinenta), prin care se sublimeaza energiile, spre mantuire.
P. S. Mai la obiect: daca institutia mariajului e "tolerata", atunci cum ramine cu "crescite et multiplicamini"? Pe cine sa credem: un om, fie el si Pavel din Tarsus, sau pe Hashem Insusi? Casatoria e Taina a Bisericii, de "tolerata" si "marginala" ce este, nu o ierurgie oarecare.

De altfel, tot Pavel din Tars, cel care a recomandat celibatul, a spus despre căsătorie: „Această taină mare este. În Hristos și în Biserică”. Deci ce este în Hristos transcende lumescul, intrând în Viață, e înviat. Altfel, nici celibatul (abstinența) nu este o virtute în sine, și în el putând să rămâi mort.

Tantra sau trânta?
Cu stânga sau cu dreapta? :39:

Sa nu confundam pacatul cu patima
Relatiile din cuplurile homosexuale sunt bazate pe patima si sunt impotriva firii
De ce se trambiteaza aceste relatii impotriva firii ?
Pentru casatorii legiferate care sa permita adoptia de copii
S-a spus mai sus ,un copil trebuie sa creasca intr-un mediu sanatos din punct de vedere moral
Este bine sa nu li se dea prea multe drepturi ,vom asista neputinciosi la tentative sau chiar reusite de racolare a unor tineri nevinovati in acest joc viciat fara ca legea sa poata actiona
Dovada ca Dumnezeu nu ingaduie ,este faptul ca acestia nu isi petrec prea multi ani pe acest pamant

mda... traiasca glorioasa revolutie.

Taina casatoriei nu sta in porunca “Cresteti si va inmultiti.”
Aceasta este ascultata si urmata si de animale, volens-nolens.

Nici facerea de copii nu este o virtute in sine, pentru ca se bazeaza pe un mecanism reflex. Si animalele fac pui.


Taina casatoriei are sens doar atunci cand sotii ajung unul prin celalalt, prin iubirea pe care si-o poarta reciroc, sa se uneasca cu Dumnezeu.

Iar copiii simbolizeaza roadele Duhului datatoare de viata in bucurie vesnica.

Altfel, casatoria este un mare obstacol.

‘Taina' este procesul prin care mintea in asociere cu orice forma iL descopera si se uneste cu Dumnezeu.

In caz contrar, toate devin piedici/dusmani/proroci mincinosi/lupi in piei de oi, fie sot/sotie, parinti, prieteni…

Nici celibatul nu este o virtute in sine.
Poate fi, si este pentru multi un factor care dezechilibreaza grav si indeparteaza sufletul si mai mult de Dumnezeu.

Dupa Henry M. Morris ( + Convenția Baptistă din Sud/SUA și Sinodul din Missouri al Bisericii Luterane =Creationismul stiintific) si Kent E. Hovind (Independent Baptist), discutati si apreciati pe topicul despre Evolutionism, (Evolutionismul-religia care pregateste venirea antihristului!) a venit randul lui Bronisław Wildstein (cu un articol extrem de interesant).

Vreau sa subliniez si va rog frumos (daca se poate) sa nu-mi rastalmiciti vorbele: in aprecierea unor lucrari (beletristice, stiintifice , de arta etc.) n-am facut si nici nu fac diferentieri in functie de neam, rasa, religie, orientare politica etc.

Dar, de obicei, pe forumul crestin ortodox exista si o atitudine, daca nu directa, macar tangential rezervata/agresiva fata de scrieri/ lucrari etc. ale „ereticilor”, ateilor, evreilor, masonilor etc.

Sa inteleg ca nu mai e o problema sa citezi din operele celor de alte credinte?

Intreb pentru ca, atunci cand o colega de forum a facut „GRESEALA” sa posteze un articol de pe un site (cred ca) adventist, intr-o problema fara implicare religioasa, (”Cum ii afecteaza pe barbati imbracamintea colegelor” mesaj 160, http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=16024&page=16 ) in urmatoarele mesaje-raspuns (cca.10, cel putin) a fost o reactie extrem de dura: toata lumea s-a inflamat ca doamna Anca a citat/postat de pe un site eretic.

Si atunci, in mod firesc poti sa te intrebi (eu cu siguranta intreb): de ce putem sa citam din Bronislaw Wildstein (ar fi si pacat si o pierdere sa n-o facem pentru ca este o gandire absolut scanteietoare si un condei ascutit si un cuvant care taie in carne vie) sau din Kent E. Hovind sau Henry M. Morris?

Deci: daca interesele coincid, aceste lucrari/acesti autori merita atentia cuvenita si respectul cuvenit?

Bronisław Wildstein, personalitate marcanta dar si controversata (asemeni lui de Adam Michnik, ambii evrei) a gandirii poloneze din cea de-a doua jumatate a secolului trecut.

<<Bronisław Wildstein (born June 11, 1952 in Olsztyn, Poland) is a former Polish dissident, a journalist, freelance author and, from May 11, 2006 to February 28, 2007, he was the CEO of Telewizja Polska, state-owned television. Wildstein rose to nationwide prominence in Poland in January and February 2005, after he had smuggled a file of informers and victims of the former communist secret police (Służba Bezpieczeństwa) out of the Institute for National Remembrance (IPN) and then distributed it among fellow journalists.[1] The file is commonly referred to as "Wildstein's List" (Polish: lista Wildsteina).>>

<<Bronisław Wildstein was born in Olsztyn. His father Szymon Wildstein was a Jewish military doctor and communist in the Second Republic of Poland.[2] His mother Genowefa Wildstein was peasant, anti-communist and member of the Armia Krajowa (the underground home army acting under the German and Soviet occupation during the II World War).>>
http://en.wikipedia.org/wiki/Bronis%C5%82aw_Wildstein

<<Bronislaw Wildstein s-a născut în 1952 şi este un publicist, jurnalist şi scriitor polonez, fost preşedinte al Televiziunii Poloneze în anii 2006-2007. A studiat filologia polonă la Universitatea Jagielona din Cracovia. Și-a început activitatea în opoziția anticomunistă în timpul studenției, în 1977, a fost unul dintre fondatorii SKS – Comitetul Studențesc al Solidarității – prima formă de opoziție structurată de la Cracovia. Bronisław Wildstein a fost membru activ al Masoneriei, însă ulterior s-a retras complet din orice participare la activitatea lojilor masonice. În septembrie 2006, Wildstein a fost decorat cu Crucea de Ofiţer al Ordinului Renașterii Poloneze, pentru activitatea din opoziția anticomunistă de către preşedintele Lech Kaczynsky>>

http://www.blogary.ro/comentariu/bronislaw-wildstein/

<<Cand Thomas Mann a scris “Doktor Faustus”, el s-a gandit la marea autocritica germana. I-ati fi spus lui Thomas Mann “Silence, please”? De ce nu au dreptul intelectualii europeni sa vorbeasca responsabil? Poarta o vina definitiva, inexorabila? Nu avea dreptul sa vorbeasca un Jorge Semprun, fost detinut la Buchenwald? Nu au dreptul sa vorbeasca Adam Michnik si Bronislaw Wildstein? Nu avea dreptul sa vorbeasca Bronislaw Geremek ai carui parinti au pierit in Holocaust? Nu au dreptul sa vorberasca Andre Gluksmann, Alain Finkelkraut si Bernard-Henri Levy? De ce, pentru a nu-i stingheri pe Tariq Ramadan si pe Alain Badiou?>>
(Vladimir Tismaneanu)

http://www.contributors.ro/cultura/o...isemitismului/

Cateva link-uri cred eu, necesare:
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...l-democratiei/ (articol foarte interesant)

http://www.revista22.ro/teologia-ant...iei-10457.html
http://inliniedreapta.net/polonia-du...law-wildstein/
http://www.blogary.ro/editorial/jiha...ca-necesitate/


Henry M. Morris
http://law2.umkc.edu/faculty/project...w/morrish.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Controv...-evolu%C8%9Bie


<<Kent E. Hovind (born January 15, 1953) is an American young Earth creationist. Hovind has spoken on creation science and has aimed to convince listeners to reject theories of evolution, geophysics, and cosmology in favor of his interpretation of the Genesis creation narrative from the Bible. Hovind's views are contradicted by scientific evidence and some of his ideas have also been criticized by young Earth creationist organizations such as Answers in Genesis.>>
http://en.wikipedia.org/wiki/Kent_Hovind

De fapt nu e chiar asa, totul e o alegere, daca nu e ceva fizic. Doar in ultimii ani au aparut studii pro homosexualitate, influentate si de propaganda aceasta chiar agresiva in favoarea acceptarii homosexualitatii ca o normalitate. Freud punea accentul pe conditionarile anterioare dar un alt evreu, Viktor Frankl, a afirmat ca orice conditionare nu este de neschimbat, totul depinzand de alegerile noastre, schimband astfel aceasta perceptie. Aceatsa spunea in cartea sa: "Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi."
Cum spui si tu, daca cineva are o atractie prea mare fata de sexul opus si isi insala partenera tot timpul nu inseamna ca asa e normal, ar trebui si ar putea sa se schimbe. Si homosexualitatea e asemanatoare unui viciu, la fel ca un viciu e greu de scapat de ea. Stim cat de greu e sa scape cineva de dependenta de alcool sau droguri, sau chiar fumat, e greu cu orice dependenta.
Multe cazuri, daca nu majoritatea, sunt datorate unor experiente sau mediului din jur, deci nu e tocmai adevarat ca homosexualii nu influenteaza deloc pe cei din jur. Se mai afirma ca e un numar constant, pentru ca unii se nasc asa, dar hai sa vedem cum era in antichitate, am citit ca majoritatea aveau si inclinatii homosexuale, pentru ca asa era normal atunci. Asadar aproape toata populatia masculina, deci cade povestea cu procentul. La fel si omorul era vazut ca ceva firesc, pana sa apara Legile lui Moise. Propagnda pro homosexualitate probabil chiar pe asta mizeaza, ca sa devina ceva normal si astfel sa se ajunga ca in antichitate. E de fapt o manipulare in care cad cei ce au conceptii laxe despre moralitate. Pana la un anumit punct moralitatea (din punctul de vedere al oamenilor, nu cea crestina, care e fixa) e ceea ce considera majoritatea, daca homosexualitatea ajunge sa fie considerata normala poate fi influentata si majoritatea. Chiar presupunand prin absurd ca ar fi si ceva din nastere, datorita pacatelor parintilor sau stramosilor, asta nu schimba cu nimic posibilitatea alegerii.
Nu numai ca exista cazuri de schimbare si renuntare la viciul homosexualitatii, dar exista chiar si organizatii ale celor ce au renuntat. Avem si un site in romana despre aceste cazuri si care ofera si ajutor celor ce au fost afectati de acest viciu: http://www.homosexualitate.ro/#axzz2PrUhdnDF
E o perceptie gresita, ca daca unii sunt impotriva homosexualitatii atunci ii urasc automat pe homosexuali. E aceeasi perceptie intalnita si atunci cand se scrie ceva critic despre o religie, despre catolicism sau alt cult, e venita odata cu modernismul aparut in ultimii zeci de ani.
Citez de pe site: "Cercetările ştiinţifice arată că homosexualitatea nu este înnăscută, ci este rezultatul unor interacţiuni complexe între diferiţi factori - familiali, sociali şi posibil biologici."

Pai sunt ceea ce numeau comunistii "tovarasi de drum". Adica faptul ca sunt eretici nu inseamna ca gresesc in toate privintele, la fel cum si filozofii greci sunt apreciati pentru ca a existat adevar in scrierile lor chiar daca nu au fost crestini.
In plus in ceea ce priveste homosexualitatea se vede si mai clar cum stiinta este manipulata de politic si ceea ce vor sa impuna politicienii devine "adevar stiintific ". In SUA, decizia de a scoate homosexualitatea din randul bolilor psihice s-a luat prin vot. Si uite asa adevarul nu mai este ceea ce este adevarat, ci ceea ce crede majoritatea ca este adevarat.

Nici eu nu sunt de acord ca aceste cupluri sa adopte copii.Desi,in urma studiilor facute,nici unul dintre acei copii adoptati de ei nu a devenit homosexual,totusi,niste diferente se pare ca au existat in evolutia modului in care si-au conturat personalitatea acesti copii,comparativ cu cei care au trait in familii de parinti heterosexuali.Este important ca un copil sa aiba ambele modele parentale in familie: barbat-femeie.
Insa, ca sa raspund la intrebarea ta dincolo de aceste aspecte,sa nu ne miram ca,cu cat societatea incearca sa ingroape aceasta minoritate,eventual sa o anuleze daca poate (ceea ce este imposibil,pentru ca homosexualitatea nu este ceva ce sa poata fi tratat,iar acest gen de persoane au existat din toate timpurile si posibil vor mai continua sa existe) cu atat ea se va manifesta mai galagios si violent.
Jung vorbea despre conceptul de umbra: individuala,dar si colectiva.
La nivel de individ,umbra semnifica acele aspecte din noi,acele trasaturi de personalitate pe care refuzam sa le vedem,sa le acceptam si sa ni le asumam ca fiind ale noastre.Mecanismul care se produce este ca,in pofida zbaterii noastre de a reprima aceste trasaturi,ele exista si nu doar ca exista,ci cu cat vom incerca sa le ingropam mai adanc in inconstientul nostru,cu atat mai violent si in cele mai neasteptate moduri ele se vor manifesta.Pe de alta parte,tot legat de acest concept de umbra,se pare ca,odata cu aceste elemente reprimate,ingropam in noi si cel mai mare potential al nostru pentru ca aceste aspecte functioneaza pe polaritati...
Spre exemplu,cineva care nu isi accepta teama,va ingropa odata cu ea si curajul etc.
Aceste aspecte se dizolva de la sine atunci cand sunt acceptate,integrate,iar potentialul aferent este eliberat.Asa se produce vindecarea.Prin prisma meseriei in care ma formez,am avut ocazia sa observ practic cum aceste mecanisme interioare functioneaza la nivel individual si familial.Oare,de ce nu ar putea functiona si la nivel colectiv?
Insa,tema acestui potential este o alta discutie.Dar,revenind si extrapoland la nivel colectiv,am putea afirma ca homosexualitatea poate fi pentru omenire un aspect al umbrei colective.Cu cat mai violent vom incerca noi sa il oprimam si sa ne facem ca nu vedem acest aspect sau cu cat vom cauta sa il eliminam dintre noi,cu atat mai galagios si imperativ va cauta sa se faca auzit si cu atat mai multe conflicte, nefericire si frustrare va cauza tuturor celor implicati.Si este clar ca in pofida tuturor acestor incercari,homosexualitatea a continuat sa existe si sa se manifeste din cele mai vechi timpuri si pana in prezent,deci oprimarea si constrangerea nu au fost si nu vor fi vreodata o solutie.
Asa cum vad eu lucrurile,cred ca singura cale ca aceste conflicte sa inceteze,este sa acceptam ca acesti oameni traiesc printre noi,ca din motive doar de Dumnezeu stiute sunt in anumite privinte diferiti si atata vreme cat nu comit ilegalitati (violuri,crime,pedofilie etc),au tot atatea drepturi ca si noi sa traiasca in societate,sa se bucure de viata si sa iubeasca precum oricine altcineva.
Poate fi considerat un punct de vedere mult prea liber sau care sa nu aiba vreo tangenta cu anumite dogme,insa este ceva in care cred si mi-l asum pe deplin.

1. E vorba de principiu si de seriozitate in abordarea unei probleme care creeaza controverse.
Daca aveti o clipa de ragaz, va indemn sa va uitati putin pe site-ul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=16024&page=16
Mesajele 161-167;174;181-183;191-194;250.



2. Daca din Istoria culturii si civilizatiei scoatem „intelepciunea acestei lumi” (literatura, pictura, sculptura, filosofie, stiinta etc.) care nu inseamna doar „crestinism” ce mai ramane?

E adevarat ca in Biblie : <<scris este: Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi deşteptăciunea celor deştepţi o voi ascunde. Unde este înţeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înţelepciunea lumii acesteia? Că de vreme ce prin înţelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru'nţelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii. Şi'n timp ce Iudeii cer semne şi Elinii caută înţelepciune, noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; dar pentru cei chemaţi, şi Iudei şi Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu.>> (1Corinteni, 19-24).

Dar putem sa renuntam la tot ce a muncit si descoperit Omul de-a lungul timpului, pentru folosul omului sau impotriva omului?
Dar vrem sa facem asta? Trebuie?

<<Acest fundament consta in temeiul de neclintit al expresiei ca Adevarul este Persoana lui Iisus Hristos, si ca viata noastra inseamna participare, experienta, comuniune cu Iisus Hristos ca persoana si viata. „Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi”(Ioan 1,14) afirmatie scripturistica ce constituie baza si noua bucurie a Bisericii. Caci El a lasat Trupul Lui (Biserica) si a trimis pe Duhul Sau si nu un sistem filosofic si nici n-a intemeiat o noua religie.
(Drd. Stelian Gombos, Biserica - trup a lui Iisus Hristos si comuniune a Duhului Sfant)
http://www.crestinortodox.ro/religie...ii-125276.html


<<Pe de alta parte, in ultimii ani, in ultimele decenii, un numar mic, dar foarte important de intelectuali greci s-au intors catre traditia ortodoxa cultivata veacuri la rand de spiritualitatea greaca, au incercat sa distinga elementele specifice ale acestei traditii. Daca Grecia se deosebeste cu ceva de restul Europei, ea se deosebeste in aceea ca in traditia greaca, inca din Grecia antica, teologia, adica metafizica, este o parte a filosofiei. Daca scoatem din Platon sau din Aristotel teologia lor, nu mai ramane nimic.>>
http://www.crestinortodox.ro/intervi...fii-70508.html


<<Teologia este aproape identica cu ontologia; este inteleasa in legatura cu sensul existentei.

Ce inseamna sa existe ceva sau sa nu existe? Ce sens are sa existe? Care este inceputul, cauza primordiala a existentei? Care este scopul, care este finalitatea existentei? Acestea sunt intrebari pe care le pune si filozofia, si ceea ce astazi numim teologie. Prin urmare, separarea, diferentierea acestora este mai curand artificiala, falsa; ea nu exista in fapt. O parte a intelectualitatii grecesti de astazi a inteles foarte bine acest lucru.

As mai adauga, ca aceasta separare intre filosofie si teologie, intre Biserica si intelectualitate se sprijina si pe o alta neintelegere: aceea ca Biserica ar fi o parte a vietii, cea religioasa, care intereseaza pe unii oameni care nu au curajul de a aborda problemele majore ale existentei, ale vietii, ale comunitatii umane si se refugiaza in raspunsuri "religioase" gata facute, "conservate", ceea ce ar insemna religia.

Savarsesc insa o foarte mare greseala. Intai pentru ca Biserica crestina - si apoi traditia ortodoxa a Bisericii nu a considerat niciodata ca este o religie.

Intotdeauna Biserica a vestit lumii un raspuns la intrebarea asupra vietii si a mortii. Se refera prin urmare la un mod anume de a exista, la o conceptie foarte concreta asupra lumii, istoriei, materiei, existentei.>>
http://www.crestinortodox.ro/intervi...fii-70508.html

@Nastya: chibritul arde din stânga spre dreapta sau din dreapta spre stânga? :39:

Nu merge link-ul.
In rest pui problema gresit. Nu exista conflict intre stiinta sau filozofie si toti cei care se opun ideilor promovate de stiinta sau filozofie.
Biserica ne spune ca homosexualitatea este o pasiune destructiva impotriva careia omul trebuie sa lupte, dupa cum trebuie sa lupte si impotriva altor pasiuni. Este sensul vietii crestinului sa se poata ridica deasupra pasiunilor, sa devina mai mult decat un animal rob al pacatelor. In schimb satanele care predica acceptarea homosexualitatii ne spun ca nu se poate face nimic, oamenii se nasc robi si vor muri robi. Si ascund asta in spatele compasiunii sau se ascund in spatele stiintei inventate prin vot.
La fel stau lucrurile si cu evolutionismul. Cand Dawkins spune ca "biologia este studiul lucrurilor complexe care par create de un creator pentru un scop " dar ca ele nu sunt create, el are un motiv. Si anume ca e ateu. La fel cand Crick spunea :"E important sa tineti minte tot timpul ca ceea ce studiati nu este creat " (citat aproximativ).
In schimb tu care stii ca exista un Creator nu ai nici o scuza sa sustii asta. S-a ajuns la situatia ridicola in care ateii ne spun ca lucrurile par create dar nu sunt iar cei care sustin evolutionismul teist ne spun ca lucrurile nu par create dar sunt. :1:

Imi cer scuze ca intervin din nou asupra acestui subiect, dar vad ca foarte multi dintre dumneavoastra dau tot felul de raspunsuri, pro sau contra, argumentate sau mai putin (stiinta, filozofie, religie etc) si nu inteleg de ce se bat atat de tare cap in cap ideile despre acest subiect. Parerea mea personala este ca homosexualitatea/lesbianismul este anormal, impotriva firii, impotriva legii lui Dumnezeu! Mi se pare atat de clar si de simplu, incat de aceea nu inteleg.
Oamenii care sunt in aceasta situatie nu trebuie judecati, condamnati, omorati, este clar. Trebuie tolerati, ajutati sa scape de aceasta anormalitate (daca si ei isi doresc, bineinteles), iar daca nu, trebuie lasati sa faca ce vor (suntem liberi cu totii nu-i asa?). Dar nu trebuie lasati sa incerce sa-i convinga pe altii ca este normal ceea ce fac, nu trebuie sa faca parada de lucrul asta si, mai ales, nu trebuie sa adopte copii.Nu este singurul pacat pe care-l practica omul. Si furtul este un pacat, si omorul si dependenta de alcool, tutun, droguri etc. Nu-i omoram pe acesti oameni, dar nici nu le spunem ca e bine si e normal ceea ce fac! Dimpotriva!
Iar in ceea ce priveste dreptul acestor oameni la iubire pe care-l invoca unii, revin cu ceea ce am mai afirmat: au tot dreptul sa iubeasca (iubirea este o porunca dumnezeiasca pentru absolut toti oamenii), au dreptul sa iubeasca pe cineva de acelasi sex, au dreptul sa locuiasca cu acea persoana si sa-si imparta viata, ne iubim cu totii parintii, copiii, fratii, surorile, prietenii etc, dar nu facem sex cu ei! Sex facem cu sotul/sotia in vederea conceperii copiilor. Avem si placere atunci cand facem sex, asa a lasat Dumnezeu acest lucru, dar, asa cum spunea parintele Arsenie Boca, nu trebuie sa despartim rostul de placere , atunci cand e vorba de sex, mancare, bautura si sa alegem doar placerea, ca nu e bine. Care este scopul/rostul actului sexual in cazul acestor gen de relatii??? Doar satisfacerea unei placeri trupesti, atat! Iar crestinii stiu foarte bine ce inseamna placerea pur trupeasca, la ce duce...Sexul nu este vital pentru organismul uman precum mancarea sau bautura, se poate trai si fara (o pot spune atatia oameni atat barbati cat si femei, care au trait/traiesc ani multi fara sex, in deplina sanatate trupeasca si sufleteasca. Si daca tot am ajuns aici as avea si o intrebare pentru cei care ar vrea sa spuna ca oamenii au neaparata nevoie de sex: ce fel de sex face un barbat care este parte pasiva intr-o astfel de relatie, cum isi ''satisface'' nevoia organica (pe care o invoca)? Si ar mai fi multe de spus sau de intrebat, dar nu are rost...
Imi cer scuze daca am plictisit sau am suparat pe cineva. Doamne ajuta tuturor!

Sa spui ca nu exista leac ptr. homosexualitate il cam scoti pe Dumnezeu din ecuatie. Sau se uita ca Dumnezeu este Atotputernic si poate face orice?

Apoi, sunt clinici in Europa care ii ajuta pe homosexualii care vor sa se schimbe. Sunt multi care sunt nelinistiti si ar dori sa fie normali si au tot dreptul la ajutor si sprijin, insa comunitatea gay urla impotriva acestor clinici. Si in SUA un medic a reusit sa faca un fel de tratament, insa a fost atacat de comunitatea gay si facut in toate felurile, si tipul a spus pana la urma ca tratamentul lui nu era bun, desi stiintific nu a fost nici o eroare.

Exista vindecare. Maica Suliana a lucrat la centrul ei cu astfel de oameni si principala cauza , din spusele dansei, este abuzul sexual din copilarie. Tot dansa a spus ca sunt mai multe fete care se vindeca ptr. ca iarta mai usor decat barbatii.

Apoi este link-ul pus de Catalin, homosexualitate.ro unde sunt o gramada de resurse, ar trebui cercetate de toti inainte sa se spuna ca nu exista vindecare si ca homosexualitatea este inascuta. Din moment ce a fost scoasa homosexualitatea ca boala din cartile psihiatrice e logic ca s-au scos si tratamentele, nu? Oricum, din punct de vedere ortodox homosexualitatea este o boala a sufletului si a indepartarii de Dumnezeu.

Sodomia nu este acceptata nici macar intre soti, cum sa nu fie pacat daca se face intre persoane de acelasi sex? Homosexualitatea este mai mult despre placerea sexuala, nu despre iubire. F.multi isi schimba partenerii ca pe sosete. In tarile unde s-a legalizat casatoria gay, foarte putini s-au casatorit. Rar gasesti un cuplu gay care sa fie de ani buni impreuna. Iubirea nu este sentiment! Iubirea este Dumnezeu.

Sunt persoane care aleg sa intretina relatii cu persoane de acelasi sex. Nu toti, dar sunt, chiar ei confirma. Apoi sunt cei care nu au ales sa fie asa (abuz, cresterea baiatului ca o fata si invers etc.) Din moment ce se prezina homosexualitatea la copii de scoala primara ca fiind o alternativa f.sanatoasa si placuta, de ce sa nu ne intrebam daca nu cumva acei copii vor incerca sa vada cum e? "e ca un mar pe care nu l-ai gustat, pana nu il gusti nu stii daca iti place" Caracterul copilului poate fi modelat f.usor, nu tine totul numai de gene. Avem potential la nastere, dar mediul conteaza f.mult.

Nimeni nu ii uraste pe homosexuali ca persoane, insa ce face acel loby gay este strigator la cer. Parade gay in mijlocul zile? Tropait prin scoli si "educand" copii ? Spectacolul de la Muzeul Taranesc? Arestarea celor care isi spun opinia? Arestarea preotilor din Suedia ptr. ca nu ofera casatorie celor gay? Schimbarea Bibliei? Transforamrea homosexualilor in lideri spirituali? S-a ajuns prea departe. Nu mai este vorba de mult despre acceptarea lor ca fiinte umane, ci modificarea legilor morale a majoritatii ptr. a se simti ei bine. De ce sa nu se schimbe toata lumea ptr 2% din populatie?

Daca nu o sa aiba unda verde, vor zbierea si mai tare? Si? Ce Sfant a spus sa dam unde verde pacatului ptr. a nu se simti raniti pacatosii? Nu asta e solutia. Chiar credeti ca Dumnezeu o sa ingaduie ca o tara ortodoxa sa accepte homosexualitatea? Un Parinte a spus ca vor cadea toti cei care accepta asa ceva.

Stiti preotii catolici care abuzeaza copii?Cel putin in SUA majoritatea vicimelor sunt baieti, iar asta inseamna ca acel om intai este homosexual, apoi pedofil. Un jurnalist a scris o carte despre scandalurie din BRC in SUA si a ajuns la concluzia ca multi homosexuali s-au infiltrat in BRC-SUA. Nu stiu daca s-a tradus in romana. Goodbye, Good Men: How Liberals Brought Corruption into the Catholic Church Nu iau apararea Bisericii Catolice, este interesant de inteles cum de s-a ajuns la acele scandaluri sexuale in SUA. Si avand in vedere ca au fost f.multe cazuri, iar homosexualii sunt f.putini, este evident ca pedofilia este strans legata de homosexualitate. Nu toti, insa din cate am citit, tineretea ptr. homosexuali este f.importanta, iar homosexualii batrani sunt oarecum marginalizati.

Si mai este o chestiune. Tinerii incep sa se masturbeze de la varsta foarte frageda, urmaresc f.mult porno, apoi fac sex cu fete, apoi perversiuni cu fete, apoi vor din ce in ce mai mult stimul sexual, caci relatiile normale nu ii mai satisfac si este f.probabil sa incerce si sex cu persoane de acelasi sex. Chestiunea asta o stiu de la mai multe persoane care au mers pe acel drum. Slava Domnului ca si-au revenit, prin Biserica evident.

In general mozoleala in public, nuditatea in public, indecenta etc. nu sunt chestiuni de bun simt, indiferent de orientarea sexuala. Daca acei gay ar fi normali, nu ar mai cere asa multa aprobare si ingaduinta de la oamenii din jur.

http://inliniedreapta.net/dereferint...-sunt-homofob/
http://static.inliniedreapta.ro/wp-c...-Amsterdam.jpg

Tocmai ca Dumnezeu nu este scos din calcul: pentru ca El permite in primul rand ca acesti oameni sa existe.De ce se intampla acest lucru nu stim,suntem prea limitati in cunoastere pentru a intelege planul divin,uneori chiar pentru viata noastra,daramite si pentru a altora!
Si sunt destul de putini cei care ajung sa aiba o astfel de orientare datorita unor abuzuri din copilarie,comparativ cu cei care se nasc asa.Se pare ca si componenta genetica este implicata in acest fenomen,insa cauzele exacte nu s-au descoperit desi oamenii de stiinta sunt preocupati de ceva vreme de acest subiect.
In privinta acelor tratamente...nu stiu,o fi sau nu real.Speculatii se pot face la nesfarsit.Pana nu avem o dovada palpabila tot speculatii se cheama.Personal nu am vazut vreun astfel de caz de "vindecare".Si chiar privind ipotetic sa ma gandesc ca asa ceva ar fi posibil in cazul unor orientari dobandite in urma unor abuzuri sa zicem ca as inclina sa cred ca ar exista mici sanse,in privinta vindecarii celor care asa s-au dezvoltat "de la mama natura"...sunt mai mult decat sceptica!
Daca dumneavoastra cunoasteti astfel de oameni si cazuri de "vindecari",va asigur ca m-ar interesa chiar sa ii intervievez si poate as folosi aceste informatii intr-o lucrare de cercetare.

PS:Referitor la abuzurile petrecute la unii clerici catolici,sa stiti ca si printre cei din BOR fenomenul este prezent,inclusiv pedofilia si abuzurile asupra minorilor.

Exemplu clar a ceea ce a ajuns stiinta astazi. Se primeste ordin de la politic cum ca oamenii se nasc asa, dupa care stiinta trebuie sa caute dovezi. :71:

De ce îngăduie Dumnezeu patimile oamenilor? :39:

heaven crezi ca pedofilii se nasc pedofili ? Daca nu care este motivul pentru care sustii ca homosexualii se nasc homosexuali dar pedofilii sau zoofilii nu ?

In link-ul meu erau si marturii. Am dat si un argument puternic ca nu e ceva ce doar unii au din nastere, in Grecia antica sau in alte parti se spune ca majoritatea aveau si astfel de inclinatii, deci depinde si de mediul din jur, ce e considerat "normal". Repulsia din zilele noastre se datoreaza religiei si constiintei, altfel daca toti aveau in jur si astfel de relatii vedem din Grecia antica faptul ca toti aveau si astfel de relatii intime, adica toti se nastea asa?
E doar propaganda facuta de cei din miscarea gay, ca sa justifice cumva inclinatia lor. Uite ca sunt marturii ale celor ce aveau astfel de inclinatii de la 13 ani, unul din ei fusese un militant cunoscut al drepturilor homosexualilor, la 30 de ani a devenit heterosexual. Bineinteles, cazurile sunt din Occident (SUA in special).
Eu am citit doar de 2-3 cazuri in toata lumea, nu stiu niciun caz in Romania, e bine sa nu aruncam cu vorbe.

Partea cu marturii din link: http://www.homosexualitate.ro/marturii.html
Un lider al miscarii homosexualilor devine heterosexual: http://www.homosexualitate.ro/glatze.html
"Am ajuns uşor la homosexualitate; eram o fire slabă. Mama mea a murit când aveam 19 ani. Tata murise când aveam 13. Am avut încă de mic o anumită confuzie legată de cine eram şi ce simţeam faţă de alţii. Confuzia mea despre "dorinţă" şi despre faptul că am observat că sunt "atras" de băieţi m-a făcut să mă consider "homosexual" încă de la vârsta de 14 ani. La 20 de ani am început să le spun aceasta şi celor din jurul meu.
Am primit premii, recunoaştere, respect şi onoruri, inclusiv National Role Model Award din partea asociaţiei de homosexuali Equality Forum, precum numeroase apariţii în mass-media - de la PBS la Seattle Times, de la MSNBC la un cover story în revista Time.Am realizat, împreună cu afiliaţii PBS şi cu Equality Forum, primul film documentar despre sinuciderile în rândul adolescenţilor homosexuali, numit "Jim In Bold", care a fost distribuit în întreaga lume şi a primit numeroase aprecieri.
Mi-a luat aproape 16 ani ca să descopăr că homosexualitatea nu este câtuşi de puţin "decentă". Homosexualitatea, predată unor minţi tinere, este prin însăşi natura ei pornografică. Distruge minţile impresionabile şi creează confuzie în mijlocul unei sexualităţi în formare; nu am înţeles asta decât la vârsta de 30 de ani. Neştiind pe nimeni cu care să pot discuta aceste întrebări şi îndoieli, m-am îndreptat către Dumnezeu. Am început să "vorbesc" cu El într-o perioadă în care aveam probleme de sănătate cauzate de stilul meu de viaţă. Homosexualitatea mi-a răpit 16 ani din viaţă, infestându-mi-i cu diferite minciuni, propagate şi prin mass-media pentru copii. În unele ţări europene, homosexualitatea este considerată atât de normală, încât copiii primesc la scoală cărţi cu basme cu homosexuali. "

O alta marturie: http://www.homosexualitate.ro/stiuacum.html
" 1. Aşa m-am născut şi nu mă pot schimba, pentru că este ceva genetic.
Am înghiţit această găluşcă. Am citit multe cărţi ca să găsesc răspuns la întrebările mele - de ce sunt atras de acelaşi sex. Majoritatea cărţilor îmi spuneau că nu mă voi putea schimba, că nu există nici o soluţie. Dar tot ce ştiam din cărţile pro-homosexualitate era că asta era ceva înnăscut şi că trebuie să mă accept aşa cum sunt.
2. Am crezut ce mi-au spus ceilalţi homosexuali pentru că îmi spuneau că lor le pasă de mine
Aşa am descoperit că în orice organizaţie există mentalitatea "Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră". Lucrurile nu puteau sta decât într-un singur fel. Al lor.
Ceea ce m-a dezamăgit cu adevărat în legătură cu homosexualii a fost superficialitatea şi obsesia pentru tineri. Apoi, era ceva absolut normal să ai 200 de parteneri sexuali pe an. Mie mi se părea nefiresc acest lucru.
4. Terapia pentru schimbare face rău
Acum vreo opt ani am văzut un documentar despre Exodus. Era făcut de homosexuali. În film, această organizaţie ajunsese într-un orăşel din Norvegia, iar unii homosexuali tineri se sinuciseseră. Se afirma că homosexualii nu se pot schimba şi că fanaticii creştini nu au ruşine atunci când le spun homosexualilor să-şi reprime sentimentele şi să pretindă că acum sunt heterosexuali. Ideea că homosexuali se vor sinucide dacă au de-a face cu vreuna dintre organizaţiile pentru terapia homosexualităţii îmi fusese băgată în cap de activiştii homosexuali şi ea este repetată de fiecare activist cu care încerci să discuţi despre posibilitatea schimbării.
În ciuda tuturor acestor mituri promovate de activiştii homosexuali, pot spune că toţi anii pe care i-am petrecut apelând la terapia pentru schimbare au dat roade. Într-un fel, astăzi mă simt înşelat de activiştii homosexuali. M-au minţit. Eu sunt mult mai mult decât atracţiile mele. Nu mai cred că m-am născut aşa. "