Oprirea de la Sfanta Impartasanie
 

Din lecturile pe aceasta tema, lecturi din cartile ziditoare in Biserica noastra, am desprins numeroase motive de oprire de la Sfanta Impartasanie si variate durate de timp pentru oprire. Pe de alta parte, un preot ortodox mi-a spus ca el nu vede motiv pentru a opri un om care cere sincer Sfanta Impartasanie. Eu doresc sincer si cu cutremur Sfanta Impartasanie dar sunt oprit mult timp conform canoanelor. Imi e greu sa astept, nevoia launtrica e reala, sunt nedumerit...

Parintele duhovnic iti spune daca ai voie sau nu sa te impartasesti, el iti da canonul. Fa ce spune parintele!

Nu indrazni sa te apropii de unul singur. Fa tot ce tine de tine si asteapta.
Mergi cat mai des la Spovedanie, inmulteste postul si rugaciunea de toata vremea... iar la timpul potrivit Domnul te va chema.
Oricum ar fi preotul, in scaunul Sfintei Spovedanii, prin gura lui vorbeste Domnul.

Iti inteleg durerea , dar toate sunt spre binele nostru ! Daca Duhovnicul te-a oprit te vei supune fara cartire , caci Sfanta Impartasanie o vei primi la timpul potrivit . Daca ai sa citesti din Parintele Cleopa , ai sa vezi ca Impartasania poate fi si prin rugaciune in BISERICA , prin participarea regulat la SFANTA LITURGHIE , dar ea nu poate sa fie inlocuita in nici un caz . Si eu am avut perioade cand am fost oprit , "m-am dat cu capul de pereti " , mi-am facut canonul , m-am trezit si m-am Impartasit ! Sunt oameni , chiar aici pe forum , care au fost opriti zece ani , si nu au disperat , nu au deznadajduit , ci au luptat si au INVINS ! Dumnezeu sa te lumineze in toate cele de trebuinta tie !

Oprirea de la Sfanta impartasanie
 

Va multumesc, oameni buni, pentru raspunsurile voastre! Datorita voua, ma simt acceptat si binevenit in comunitatea crestina in ciuda dificultatii pe care v-am impartasit-o. Nerabdarea si oarecum deruta mea sunt acum mai potolite, parca s-a imblinzit ceva aspru in mine si as dori sa verific daca am inteles bine mesajul vostru (culeg de la fiecare):
1. mai intai desprind luarea aminte la ASCULTARE; parintele duhovnic este cel in care imi pun nadejdea, nu ma abat dupa cum imi vine, nu cedez impulsului de a lua niste decizii arbitrare asa cum mi se pare mie, dupa bunul plac sau dupa propriile socoteli;
2. cadrul firesc (ca un cuibar germinativ) e rugaciunea, postul si spovedania; in afara lui nici nu are rost sa pun problema Sfintei Impartasanii, m-as afla in afara vietii crestine propriu-zise;
3. Domnul vegheaza si conduce tainic drumul meu, fiind deci suficient ca eu sa imi vad de partea mea (ascultare, marturisire, post si rugaciune) iar restul va veni atunci cand Domnul va binevoi.
Eu asa inteleg mesajul vostru, printre randuri, si cu speranta ca am priceput exact ce ati vrut sa imi transmiteti, marturisesc ca socotesc gandurile voastre cu adevarat fratesti, intelepte si de mare folos. Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru ca v-ati gasit timp sa imi raspundeti si pentru ca ati facut-o in acest fel! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Va multumesc din tot sufletul!

Eu sunt de acord cu tot ce ai scris aici, as mai avea o singura mentiune: sa nu uiti nici de milostenie! Postul are doua aripi: rugaciunea si milostenia. Daca poti sa dai de pomana o feliuta de paine, un pahar cu apa sau un banut, ar fi foarte bine. Dumnezeu sa te ajute si sa te intareasca. M-am bucurat foarte mult cand am citit mesajul tau si am vazut ca ai inteles atat de bine ce ai de facut. Acum mai ai si de implinit!

Este imposibil ca Dumnezeu sa nu-ti vorbeasca prin duhovnic. Oprirea poate fi pentru o perioada mai mica daca duhnicul va constata o schimbare o crestere a dorintei de a te uni cu Hristos. Sa nu uiti insa ca si Hristos doreste sa intre in comuniune deplina cu tine. Sa traiesti cu nadejdea ca va sosi si ziua minunata.

Aici este cheia " succesului " pe care multi o neglijeaza ! Bine ai accentuat George !

Oare ce ne dorim mai mult: sa ne impartasim neaparat sau sa ne mantuim?
Cred ca folositor va este sa ascultati sfatul duhovnicului, avand incredere ca Dumnezeu va va calauzi prin el.

Bine ar fi sa nu dam uitarii cuvintele Apostolului: "Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.

Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului.
De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit."

George, tu spui "Oare ce ne dorim mai mult: sa ne impartasim neaparat sau sa ne mantuim?
Cred ca folositor va este sa ascultati sfatul duhovnicului, avand incredere ca Dumnezeu va va calauzi prin el."
Desigur, iti multumesc pentru reamintire si limpezire, asa gasesc si eu: cu mintea si inima, cu toata fiinta sa e tot crestinul indreptat spre mantuire in Domnul nostru Iisus Hristos. Mantuirea e tinta, finalitatea. Or, tocmai pentru aceasta, eu inteleg ca Biserica pune la indemana credinciosilor o serie de mijloace, ajutoare, sprijinitori si indeamna asa cum s-a aratat mereu la: rugaciune, ascultarea de duhovnic, postul, miluinta, lectura din Sfinta Scriptura si din cartile ziditoare si participarea la slujbe, cu atat mai ales la Sfintele Taine.
De ce aceasta si nu altfel, e in cazul meu limpede: singur nu pot sa tin calea dreapta, dovada e insasi viata mea, am trait si crescut nu doar prin lucruri virtuoase ci si, vai mie, prin pacate nenumarate si patimi... Singur am fost mult timp, rupt de Biserica (de Trup si de Cap), nelegat organic de vitza prin care trece seva sfanta. Rupt si ratacit, bezmeticind cu mintea orgolioasa si faptuind pripit tot felul de prapastii, de aceea ma regasesc mereu cu durere in parabola Fiului ratacitor si ma minunez de marea mila a Domnului pentru pacatosii de noi, dintre care eu unul am gresit mult, mult, mult si cumplit...
Dupa trezire (prin marea mila a Domnului), am gasit mai ales rugaciunea, Sfanta Liturghie si Sfanta Impartasanie ca pe legaturi puternice si imbolduri vii in apropierea mea de Dumnezeu. Altfel cum as fi? Un om atat de ratacit care isi inchipuie ca prin propriile lui mijloace si puteri ajunge in miezul Dumnezeirii? Vai, vai mie si pentru ca imi trece prin minte asemenea ipostaza cumplita, cu totul nebuneasca. Asa gandisem, poate, mai inainte, acum ma straduiesc sa renunt tot mai mult la postura de regizor universal si sa-I fac loc Domnului in viata mea, cu adevarat, cu toata onestitatea. Dar mi-e greu, greu uneori...
Nadejdea mea a fost (si este) ca rugaciunea si Sfanta Impartasanie sunt "vehicule" sigure pentru apropierea de Dumnezeu. Fara ele ce-as fi?
In concluzie, gasesc ca mantuirea e proritatea mea ca om crestin, iar Sfanta Impartasanie sprijinul cel mai puternic, adincire a marii taine a vietuirii in Hristos. Daca ma insel pe undeva, astept o indreptare din partea voastra, pe care o intampin cu toata recunostinta. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!