Cum sa birui deznadejdea
 

Un călugăr și-a întrebat părintele:

„Părinte, la ce se referă Profetul când zice „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” (Psalmi 3:2) ?”

Părintele a dat următorul răspuns întrebării fratelui:

„El se referă la gândurile de deznădejde, care sunt plasate de către demoni înaintea păcătosului, zicând „Nici acum, nici după nu e posibil ca Dumnezeu să te salveze.” Cu asemenea sfat ei încearcă să îl arunce pe păcătos în mreaja disperării. Dar omul trebuie să contrasteze aceste gânduri cu cuvintele Sfintei Scripturi: „Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laț picioarele mele.” (Psalmi 24:16).”

Evergetinos, Ipoteza 1(E)



Pasajul de mai jos este din „Calea Asceților” de Tito Colliander. Această selecție constituie capitolul cu titlul „Despre timpurile întunecate”, acele timpuri de depresie spirituală și abandonare pe care cu toții le trăim din când în când.

Vremea se schimbă de la noros la senin și apoi înapoi la ploaie; asemenea este cu natura umană. Trebuie să ne așteptăm ca soarele să fie acoperit de nori câteodată. Până și Sfinții au avut propriile lor ore, zile și săptămâni întunecate. Ei spun apoi că „Dumnezeu i-a părăsit” pentru a cunoaște cu adevărat cât de sărmani sunt în singurătate, fără ajutorul Lui. Aceste timpuri întunecate, atunci când totul pare fără sens, ridicol și în zadar, atunci când suntem înconjurați de îndoieli și tentații, sunt inevitabile. Dar chiar și aceste vremuri pot da rod bun.

Zilele întunecate pot fi cucerite prin urmarea exemplului Sfintei Maria Egipteanca. Timp de 48 de ani, ea a locuit în deșertul de dincolo de Iordan și atunci când tentațiile au căzut asupra ei și când memoriile fostei vieți păcătoase din Alexandria o ispiteau să renunțe la pustnicia sa din deșert, ea se așeza pe pământ, plângea ca Dumnezeu să o ajute și nu se mai ridica până nu i se smerea inima. Primii ani erau dificili; câteodată ea trebuia să stea pe pământ multe zile; dar după 17 ani a venit timpul pentru odihnă.

În asemenea zile să taci. Nu te lăsa convins să ieși afară în viața socială sau la distracție. Să nu îți fie milă de tine, să nu cauți confort în nimic altceva decât în ruga ta către Domnul: „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!” (Psalmi 69:1), „Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.” (Psalmi 87:9) și alte asemenea cereri. Nu te poți aștepta la un ajutor adevărat dintr-o altă direcție. Dacă rabzi încercarea, mulțumește-I lui Dumnezeu care ți-a dat ție putere. Dacă nu, ridică-te îndată, roagă-te pentru iertare și gândește-te: „Am primit ceea ce merit! Căci căderea în sine a fost pedeapsa mea. M-am bizuit prea mult pe mine însumi și acum văd unde m-a adus asta. Am avut o încercare; să nu uit și să mulțumesc.”.

Tradus din http://www.johnsanidopoulos.com/2010...g-despair.html

Voi ce ziceți despre biruirea deznădejdii?

Credinta puternica!Acceptarea voii lui Dumnezeu- El stie ce ne este folositor.

Deznadejdea poate fi biruita prin: rugaciune, post, participarea la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe ale Bisericii, spovedanie si impartasire, citirea Bibliei si a altor carti cu continut religios.
Sfantul Siluan spunea: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!"
Personal, am cunoscut astfel de incercari pe care am reusit sa le biruiesc cu rugaciunea urmatoare:" Doamne Iisuse Hristoase, nu ma lasa prada deznadejdii!"

Cum sa biruim deznarejdea ?
 

Doua lucruri ne sint necesare ,pentru a ne elibera de teama .In primul rind trebuie sa fim cu Dumnezeu , caci ,asa cum spune si Sf, Paul , acolo unde exista spiritul lui Dumnezeu exista si libertate .... doar cu dumnezeu suntem pe deplini liberi . Daca Dumnezeu se afla in noi , ne iubeste . prin urmare , iubirea de Dumnezeu este cea care ne da certitudinea , siguranta , curajul ,capacitatea de a raspunde cu dragoste celui care ne-a daruit dragoste . Fericit este acela care stie sa trezeasca in ceilalti iubirea elberatoare .

Un preot a fost intrebat de o crestina careia ii murise sotul ce sa faca pentru ca nu poate sa-si stapaneasca lacrimile. Parintele a spus ca diavolul incearca astfel s-o arunce in deznadejde.

A sfatuit-o sa constientizeze ca, plangand peste masura, face voia diavolului. Apoi sa inlocuiasca plansul cu rugaciunea pentru cel plecat dintre cei vii, adica sa faca o fapta placuta lui Dumnezeu.

Dreapta socoteala si supravegherea gandurilor ne ajuta sa luptam cu noi insine si sa ne mai si oprim pentru a vedea a cui voie o facem prin modul cum gandim, actionam sau vorbim.

Dumnezeu sa ne ajute. Amin.

Deznadejdea este opusul sperantei.

Speranta este una dintre virtutile pe care trebuie sa le cultivam, alaturi de credinta si iubire.

Prin urmare, deznadejdea, fiind lipsa virtutii, este un pacat. A deznadajdui inseamna a nu-L crede pe Dumnezeu.

Sa cerem Mantuitorului puterea de a nu cadea in acest pacat, si sa ne incredem in promisiunea unui Dumnezeu care ne-a fagaduit mantuirea.

numai credinta adevarata ne scapa de deznadejde. eu am trecut prin asta. e groaznic. te simti atat de singur.

razboiul nevazut !
 

in aceasta viata ne aflam, intr-un continuu razboi,un razboi nevazut purtat, pe alte coordonate decat cele ale lumii vizibile !
orice soldat al lui cristos,rabada vicisitudinile frontului animat de speranta in dreptatea cauzei si in victoria finala !

aceasta speranta in bine, incearca sa se numeasca...credinta !

Nu numai credinta te ajuta sa scapi de deznadejde ci si foarte multa rabdare,rabdare si iar rabdare....

Cand dai "faliment" cu tine insuti incearca sa "lucrezi" pentru aproapele;
cu el nu vei da "faliment" niciodata si-ti vei aduna si "comoara" in Cer.
Har, smerenie si jertfa de sine.