Vorbim prea mult, spunem mai nimic
 

"Vorbaria multa saracia omului"
"O mie de vorbe doi bani nu fac"

Credeti ca asa sta treaba ?

depinde....de cele mai multe ori nu e bine sa vorbesti prea mult...spui strictul necesar si gata,la ce trebuie sa vorbesti cu orele iar cei din jur sa nu inteleaga nimic,cand poti sa rezumi totul la 2 vorbe pe inteles?....daca o persoana vorbeste prea mult eu cred ca multe spuse de ea sunt lucruri inventate ca pana la urma spune ceva dar termina odata si odata cu adevarul si incepe sa mai infloreasca,sa mai bage de la ea si iata asa ies barfele de cele mai multe ori inventate

cel mai bine este sa vorbesti doar cat este necesar(doar ca putini oameni isi dau seama cat este necesar si cat nu),asa te faci si mai placut celorlalti in sensul ca nu te vor considera barfitoare,,,cata", ,,tata",vei avea timp sa asculti si opinia celor din jur si sa o imbunatatesti pe a ta si nu ii vei plictisi pe cei din jur cu vorbe multe aiurea

Depinde cum te adresezi...Sunt valabile in acest caz:

Eram in tramvai si in fata mea era un baiat,tigan care manca un hamburger...A ajuns tranvaiul in statie si a aruncat tot ce manca pe sine si un batran i-a atras atentia la fel si alte doua femei..La care el a spus:
"-Pai si ce sa ma fac varza pana la cosu de gunoi?"
Si de aici omul batran le-a zis femeilor ca degeaba vorbesc ei el tot cum stie face....


Trist dar adevarat,asa a primit educatia copilul,proverbele acestea nu sunt valabile numai in acest caz ci in toate cazurile care contin indiferenta,nepasare,plictiseala...Daca este indiferent ii poti vorbi 2 ani,daca asa s-a invatat la fel,daca este plictisit poate si adoarme...
Aplicand aceste proverbe legate de un ateu sa zicem el tot ce stie face indiferent daca i-ai vorbi 1 luna,dupa o luna de vorbit el in doua cuvinte ti-ar zice ca nu exista Dumenzeu...Daca aplicam in alti oameni care nu stiu de credinta le putem vorbi ca si Toma degeaba apostolii i-au zis el pana nu a pus si pana nu a tras de coasta nu a crezut...Eu asa as interpreta vorbele acestea....

Dar in unele cazuri proverbele acestea mint,voi reveni cu exemple

in exemplul pe care l-ai zis tu...oamenii aceia puteau sa-i zica orice si indiferent cat de folositor ar fi fost,baiatul ala tot ca el ar fi facut pt ca educatia nu se da de la straini,ci de la parinti

si mai este ceva nu poti trece de convingerea omului doar cu simple vorbe fara dovezi...nici eu nu pot fi convinsa contrariul la ceea ce cred decat cu dovezi clare

Vorba dulce mult aduce, pe cand vorba multa fara fapta este saracie (in toate sensurile - materiala, spirituala )

Adevarat este ca se vorbeste grozav de mult fara a schimba substanta reala intre noi . La aceasta inselare, sustinuta staruitor de citiva, i se spune in limbajul fatarniciei ,,socializare". Si desigur, inselarea are si corifeii ei . A face vorbire despre dumnezeire in comuniune de duh ... nu are nici o legatura cu ,,socializarea" , dar cine cauta ,,socializare" gaseste din plin multumindu-si astfel simturile si necesitatile ! Deocamdata , inca mai suntem in situatia in care fiecare isi gaseste ce cauta pe forum !

Cred că cel mai prolific autor în materie de flecăreală şi de urmările ei, este autorul Proverbelor şi ale Ecleziastului, înţeleptul Solomon:

Ecleziastul 7.5 "Mai degrabă să auzi certarea unui înţelept, decât să asculţi cântecul celor nebuni; "
Proverbe 26. 18. "Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
19. Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: "Da, am glumit!"
20. Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta."

Asta e autocritica cumva?

Pai cum sa fie adevarat ca o mie de vorbe, doi bani nu fac?? De fapt depinde ale cui vorbe...ca asaaa, ar inseamna ca si conferintele astea la care sunt invitati Preoti, Profesori, ar fi de fapt vorbarie aiurea, care ar trebui rezumata la 10 cuvinte...sau 999, iar in momentul in care s-ar spune al 1000-lea cuvant, totul s-ar transforma in vorbarie goala!:71:

Da, AlinB.