|
[COLOR=green]Cei doi tăietori de lemne: Istorioară pentru suflet |
Odata, un invatat francez trecea prin desertul Arabiei. Era calauzit de cativa arabi. La apusul soarelui, unul dintre arabi a intins un covor pe pamant si isi facea rugaciunea.
- Ce faci acolo?, l-a intrebat invatatul. - Ma rog. - La cine te rogi? - La Allah, Dumnezeu. invatatul surase. - Ai vazut vreodata pe Dumnezeu? - Nu! - L-ai pipait cu degetul? - Nu! - Atunci esti un nebun, pentru ca crezi intr-un Dumnezeu pe care nu L-ai vazut, nici nu L-ai auzit, nici nu L-ai pipait. Arabul nu raspunse nimic. A doua zi, inainte de rasaritul soarelui, invatatul spuse calauzei sale: „A trecut o camila pe aici“. Ochii arabului incepura sa straluceasca si zise: - Ati vazut camila? - Nu. - Ati pipait cu degetul camila? - Nu. - Atunci dumneavoastra sunteti un nebun crezand intr-o camila pe care nici nu ati vazut-o, nici nu ati auzit-o, nici nu ati pipait-o. - Dar i se vad urmele pe nisip, raspunse invatatul. in clipa aceea soarele se arata la orizont, in toata stralucirea culorilor orientale. Arabul ii arata astrul stralucitor: - Vedeti urmele Creatorului? Sa stiti, asadar, ca exista Dumnezeu |
Un bun raspuns
In partile indepartate ale Oceaniei, un calator englez de neam mare dar vrajmas si batjocoritor al legii crestine, intalneste o data un sef al bastinasilor de acolo, care se facuse crestin.
- Esti un mare sef, ii zise calatorul englez dar pacat ca ti-ai plecat urechea la cele spuse de misionari (preoti) care hotarat n-o fac decat spre a se imbogati pe spinarea voastra. Nimeni nu mai crede azi in acea carte invechita a Bibliei si nici cele ce se povestesc despre Iisus Hristos. Oamenii cunosc azi altceva mai bun decat aceasta. Te plang ca ai fost asa de lesne crezator. La auzul acestor cuvinte ochii batranului sef fulgerara de-o lumina vie si dupa cateva clipe ii raspunde: - Vezi colo piatra aia mare? Pe ea sfarmam capetele celor ucisi de noi. Vezi alaturea cuptorul ala? In el frigeam carnea omaneasca pentru ospetele noastre cele mari. Si daca nu erau acesti preoti misionari care sa ne fi invatat cele cuprinse in cartea de care vorbesti si daca nu era dragostea mare a lui Iisus Hristos care sa ne fi invatat sa iubim pe aproapele nostru si care ne-a schimbat pe noi salbaticii, facandu-ne fii ai lui Dumnezeu, tu, nici tu nu te-ai mai fi intors de aici. Multumeste lui Dumnezeu pentru Evanghelia Sa, caci fara aceasta Evanghelie ai fi fost ucis si fript in acest cuptor pe care-l vezi si de mult ne-am fi ospatat din trupul tau. Atunci calatorul merse la casa sa si se crestina. |
"cei botezati intru Hristos"
Intr-un mic sat, traia un barbat care avea 5 copii, cel mai mic de 3 ani, iar cel mai mare de 12 ani, pe care ii hranea cum putea si acesta. Muncea cu ziua, de dimineata pana seara. Mama copiilor ii parasise mai demult, fugind cu un alt barbat, cu stare materiala buna. Intr-o seara, cand barbatul facea de mancare copiilor, din cauza oboselii, s-a intins pe scaun, si a adormit. In vis, i-a aparut Iisus Hristos, care i-a grait: "Astazi, te voi scapa de suferinta, pe tine si pe copiii tai". Si asa a ramas barbatul pana dimineata, cand s-a trezit pentru lucru. Mare i-a fost uimirea cand a deschis ochii. In jurul lui, erau copiii sai, fara suflare. S-a speriat si a vrut sa vada daca mai traiesc; dar in zadar i-au fost eforturile. Pe masa, un cutit statea plin de sange, ca marturie a ceea ce se intamplase. Barbatul a lesinat. Iarasi Iisus Hristos i s-a aratat, de data asta mai stralucitor, graindu-i: "Nu te speria. Ai facut ceea ce a trebuit. Acum copiii tai, botezati intru mine, sunt la Tatal, in bucurie, fericire, belsug si bunastare. Curand, va fi si randul tau." Si asa, barbatul a facut voia Tatalui, scapand de suferinta pe copiii sai, ajunsi acum in Rai, bucurandu-se de fericirea vesnica. |
Citat:
Te-ai gandit mult inainte sa o postezi????????????:mad: |
Daca se citesc doar cuvinte fara a se intelege invatatura profunda, pare sinistra; unii Sfinti Parinti a considerat intamplarea ca ceva ingrozitor, altii ca o povata ascunsa intr-o haina comuna. Dumnezeu ne scapa de suferinte, fara sa ne dam seama, ii ia pe cei grav bolnavi sa nu se mai chinuie, ordonand cele lumesti chiar daca noi nu intelegem taina prin care lucreaza.
|
Citat:
|
Pt Trandafiralb (frumos id !)
Tocmai ma pregateam sa te cert si eu precum Anca-de ce-ai postat asa ceva? Dar pt ca Domnul ne invata sa avem rabdare ,o sa am si eu ,asteptand sa ne dai si sursa ..de unde ai luat ,, povestea ,,?
|
Scuze ..Marina te-am botezat ,fara intentie ,graba ..Scuze ! :53:
|
Privirea care mantuie
Era dupa batalia de la murfrusboro.
Cam pe la miezul noptii pastorul Moody care-si indeplinea slujba ingrijind de bolnavi, fu chemat de un soldat greu ranit. Il gasi slab de tot. - Ajuta-mi sa mor, imi zise bietul soldat. - Dragul meu daca s-ar putea te-as purta bucuros pana dincolo de poarta Imparatiei Cerurilor. Dar nu pot. Si incercai sa-i vestesc cuvantul Domnului Hristos. Clatina din cap si-mi zise: - El nu poate sa ma mantuie: am pacatuit toata viata mea. Atunci ii citi din Evanghelia dupa Ioan (cap. III) povestea omului Nicodim care veni sa intrebe pe Iisus, doritor sa dobandeasca viata vesnica. Cat timp citeam, ma tintuia cu ochii si sorbea fiecare cuvant rostit. Cand ajunsei la aceste cuvinte: "Si dupa cum Moise a inaltat sarpele, in pustie, tot astfel trebuie sa fie inaltat Fiul Omului, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" - E adevarat aceasta, ma intreaba el? - Da, ii raspunsei. - Ei bine, niciodata n-am vazut asta in Biblie, citeste-mi-o din nou. Se razima in coate pe marginea patului si-si impreuna mainile. Cand sfarsii de citit, imi spuse: - Cat e de bine! N-ai vrea sa mai citesti inca odata? Citii din nou pentru a treia oara, dar mai incet. Cand ma uitai la el era cu ochii inchisi, dar fata-i era surazatoare acum, nu nelinistita ca mai inainte. Buzele-i murmurau ceva. Ma plecai sa ascult si auzii, abia soptind: "Si dupa cum Moise....a inaltat....sarpele in pustie...tot astfel...trebuie sa fie inaltat....si Fiul Omului... ca oricine...crede in El...sa nu piara...ci sa aiba viata vesnica". Deschise ochii din nou si-mi zise: "Destul nu-mi mai citi" A doua zi de dimineata venii sa-l vad. Patul era gol. Ingrijitorul de bolnavi imi spuse, ca tanarul murise in pace si ca, dupa plecarea mea, era foarte linistit, repetand din cand in cand: "....Ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" |
Când omul devine porc
http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc..._surprised.gif [COLOR=green]Povestioară cu tâlc http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc...n_rolleyes.gif [/COLOR] |
Citat:
|
Fereastra vieții
[COLOR=green] Erau doi bărbați, amândoi grav bolnavi, care se aflau în aceeași încăpere a unui spital. Deși era o cameră mică, avea o fereastră ce dădea afară, spre lume. Unuia dintre bărbați i s-a permis să se ridice din pat câte o oră în fiecare amiază; patul său era în apropierea ferestrei. |
1 atașament(e)
Pentrucă știu că vei mai trece pe aici uite ce minunăție de cafea îți dăruiesc Silvia.
|
[COLOR=green][SIZE=3]Hai să (ne) râdem…[/SIZE] [/COLOR] |
Citat:
[COLOR=green]Dorina, bună seara! Si mulțumesc. :53: Ești o înțelegătoare că mă accepți cu tot cu vicii. :21:[/COLOR] |
[COLOR=#008000]De ce nu distruge Dumnezeu lumea?[/COLOR] |
Maestrul de orchestră și tânărul ucenic
[COLOR=green]Motto: "Mulți sunt chemați, dar puțini aleși" :105:[/COLOR] |
[COLOR=green]... eram la liceu și adesea mama îmi povestea despre fostele mele colege de școală generală care lucrau, ca și ea, la fabrica Partizanu’… Într-o zi, mi-a povestit că una dintre fostele colege, o tânără ca și mine, de 17, 18 ani, nu mai mult, s-a măritat și curând va naște. Reacția mea a fost neașteptată pentru biata mea mamă care se aștepta la… Habar n-am la ce… |
|
|
[COLOR=green]Anthony de Mello - Editura Mix [/COLOR] |
Citat:
Mie aceasta povestioara imi aduce aminte de o alta.Si anume: Un om murise si ajunse la portile Raiului,care erau inchise.Incepu sa bata cu putere.La un moment dat ,de dupa porti, se aude o voce,care intreba:-Cine este acolo? Omul raspunse:-Eu sunt,Vasile! I se raspunde:-Nu te cunosc,dute de unde ai venit. Omul pleca si dupa un timp reveni.Batuse din noul la acele minunate porti si iarasi fu intrebat:-Cine este acolo?.El dadu acelasi raspuns si iarasi fu trimis inapoi.Dupa alta bucata de timp reveni si a 3- a oara.Fu intrebat acelasi lucru :-Cine este acolo?Si omul nostru raspunse:-Eu sunt Tu! Si portile s-au deschis iar el a intrat acolo unde astepat de mult sa intre. PS: Baniesc ca acelasi raspuns se astepta si de la femeia din povestea initiala. |
Esact la aceeasi poveste ma gandeam si eu:1:
|
Nu se teme de nimic cel ce se increde in Dumnezeu
Un ofiter de marina, foarte pios a fost numit acum cativa ani capetenie peste o insula franceza, in oceanul Pacific.
Pleaca indata cu familia sa sa-si ia locul in primire. Pe cand plutea pe mare, incepu o furtuna napraznica care ingheta de frica si de groaza pe calatori. Toti se credeau pierduti. Singurul, ofiterul isi pastra tot cumpatul. Linistea lui uimitoare izbi puternic pe sotia sa, care numai putu sa se stapaneasca si-i spuse dojenitor: - Daca ne-ai iubi mai mlt pe mine si pe copilasii nostri, n-ai mai ramane asa de nepasator in fata primejdiilor care ne pandesc. Ofiterul abia raspunse dar coborand in odaita lui se intoarce indata tinand in mana spada sa, scoasa din teaca. Cheama pe sotie si apropie varful spadei de pieptul ei. Biata femeie ingrozita incepu sa tremure din tot trupul. Dar groaza ei nu dura decat o clipa caci apoi incepu sa surada. - Cum poti sa razi, ii zise atunci barbatu-sau cand varful unei spade se sprijina pe pieptul tau? Nu ti-e frica? - Frica mie! Cand stiu ca manerul acestei spade e in mana barbatului meu! Nu stiu eu, cat ma iubeste? - Ei bine, atunci cum vrei tu sa-mi fie frica de aceasta furtuna? Ea e in mana Parintelui meu Ceresc, care ma iubeste si mai mult decat te iubesc eu, desi te iubesc atat de mult. Vezi tu: "Dumnezeu este iubire" |
Citat:
[COLOR=green]Multumesc mult pentru raspuns. Frumos și inedit. Citind povestea scrisa de tine, de fapt tot o parabola, a fost ca o iluminare. Se pare ca da! Asa este... Si asta-mi amiteste de intrebarea auzita adesea: "Chiar n-ai un pic de/din Dumnezeu în tine?" dar, si mai mult, de poezia lui Radu Gyr, "Cantec deplin..." [/COLOR] [COLOR=green]Cântec deplin[/COLOR] [COLOR=green]N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi, |
Sarbatoarea Primaverii
[COLOR=green]Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile și piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor prețioase, pe când animalele vorbeau și puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuță dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu nevasta și cei doi copii ai lui. [/COLOR] |
Citat:
:1::1::1:............................... |
Citat:
Ma bucur ca a fost cu folos :1:....Doamne ajuta!:25: |
Povestea iepurasului de Pasti
[SIZE=3][COLOR=green]Cu mult timp în urmă, pe vremea când lumea credea în puterea magică a spiridușilor și a zânelor, era o pasăre splendidă, ce își făcuse cuib într-un arbore bătrân, dintr-o poieniță de vis. Viersul îi era atât de cristalin, încât până si vântul se oprea să-l asculte, iar penele îi scânteiau în culorile curcubeului. Nimeni nu știa de unde se ivise această pasăre fermecată, dar toate viețuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu cântul ei măiastru.[/COLOR][/SIZE] [COLOR=green]Și-n fiecare an, iepurașul a dăruit zeiței salvatoare câte un coș de ouă frumos colorate, în semn de recunoștință pentru că îi slavase viața. Și astăzi, iepurașul cel fermecat vopsește ouă în culorile curcubeului, pe care le oferă copiilor cuminți cu ocazia Sărbătorilor de Paște.[/COLOR] |
[SIZE=3][COLOR=green]Iepurașul de Paști[/COLOR][/SIZE] |
[COLOR=#800080]http://www.ziare.com/Cum_se_apropie_...si-724360.html[/COLOR][COLOR=green][SIZE=3]Cum se apropie romanul de Stradivarius?[/SIZE] [/COLOR] |
[COLOR=green][SIZE=3]Povestea ochilor[/SIZE] |
[SIZE=4]O primire meritata[/SIZE]
[SIZE=2] Un taran, om bun la suflet, avea obiceiul sa spuna tuturor: [/SIZE] [SIZE=2] - Vedeti cum e lumea asta ? Cei mari au de toate si sunt primiti oriunde cu mare pompa, in timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne baga in seama. Cum de este posibil asa ceva, cum de se poate una ca asta ? Vom ajunge noi pe lumea cealalta si vom vedea cum o fi si acolo ... [/SIZE] [SIZE=2] Azi asa, maine asa, pana cand, omul nostru a visat, intr-o noapte, ceva nemaipomenit: se facea ca murise si ajunsese la Poarta Raiului. Acolo - ce sa vezi - veselie multa, ingeri adunati sa-l intampline pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea sa-si creada ochilor. Atatea pregatiri doar pentru el, un simplu crestin. Oricum, era fericit ca urma sa intre in rai, nici n-ar fi sperat si la o asemenea primire. Dar, cand sa intre pe poarta aceea minunata, inconjurat de tot acel alai, un inger se apropie de taranul nostru si ii spuse: [/SIZE] [SIZE=2] - Omule, nu poti intra pe aici, du-te ceva mai incolo si vei gasi o portita mai mica, pazita de un inger. Intra pe acolo si, mai tarziu, ne vom revedea in gradinile minunate ale Raiului. [/SIZE] [SIZE=2] - Atunci pentru cine sunt toate aceste pregatiri ? - a mai intrebat omul mirat. [/SIZE] [SIZE=2] - Ei, asteptam pe un boier care a murit odata cu tine si care, din clipa in clipa, trebuie sa ajunga aici. Pentru venirea lui este sarbatoare si ne pregatim sa-l intamplinam cum se cuvine. [/SIZE] [SIZE=2] - Bine, ingerule, dar cum se poate una ca asta ? Cat am trait in lume, am vazut nedreptati multe, dar si aici, cum de e cu putinta ? De ce el, fiindca este boier, trebuie primit cu atata fast ? Conteaza ca el are bogatii si eu nu ? [/SIZE] [SIZE=2] - Omule, pentru a te mantui nu conteaza ce ai avut - fie ca ai fost sarac, fie bogat - ci ceea ce ai facut cu tot ce Dumnezeu ti-a daruit. Daca ai fost sarac si ai stiut sa imparti si celorlalti din putinul de care ai avut parte, te vei mantui negresit. Daca ai fost bogat, cu atat mai mult ai fi putut darui cu drag celor mai necajiti decat tine. Fie ca esti sarac sau bogat, important este sa ramai om. [/SIZE] [SIZE=2] - Dar atunci, daca si eu si boierul vom intra in rai, pentru ce este venirea lui asa o sarbatoare ? [/SIZE] [SIZE=2] - Omule, crestini ca tine, vin aici in fiecare zi, cu miile si sunt bine primiti cu totii. Dar un boier de cand n-a mai ajuns si aici, in rai ... [/SIZE] [SIZE=2]Sarac sau bogat, oricine poate fi bun si darnic, din atat cat are. Cel bogat, insa, cu atat mai mult ar trebui sa dea milostenie. Si fiecare din noi este bogat, in felul sau, caci oricand putem gasi pe cineva mai sarman decat noi, pe care sa il ajutam. Daca vom fi egoisti si zgarciti, ce folos vom avea ? Cine a vazut vreodata un om rau sau zgarcit care sa fie fericit ? [/SIZE] [SIZE=2][/SIZE] [SIZE=2]Esti bogat ? Foarte bine! Esti zgarcit ? Foarte rau! (...) [/SIZE][SIZE=2]Nu bogatii vor fi osanditi, ci cei ce slujesc bogatiei. [/SIZE] |
Tot ce se poate sa mai fi fost postata acesta poveste ...dar nadajduiesc ca nu-i bai .. repetitia e mama invataturii .
FEREASTRA SUFLETULUI TAU http://farm4.static.flickr.com/3176/...0564e87e96.jpg Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă în vârstă o casă într-un cartier foarte liniștit. Înainte de a se muta mama, tatăl și fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru a scoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curățenie și a pregăti cât mai bine locuința. În prima dimineață când au ajuns în casă fiica a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care își întindea hainele abia spălate în balcon. - Mama, privește ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până și eu știu să spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăț cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească… Mama a privit la doamna în vârstă care își întindea rufele, a privit apoi la fiica ei și n-a spus niciun cuvânt. Și așa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observațiile, în timp ce vecina își întindea rufele la soare. Dupa vreo lună fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, așa că i-a spus mamei sale: - Privește, a învățat să spele rufele, cu toate că n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face! Mama s-a uitat zâmbind la ea și i-a răspuns: - Nu, astăzi am reușit să vin ceva mai devreme decât tine și am spălat geamurile casei noastre! Și în viață se întâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalți. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne uităm la noi înșine și să ne curățăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Atunci am reuși în sfârșit să vedem și curățenia sufletească a celorlalți, chiar dacă ei nu sunt niciodată perfecți… Fie că “afară” este ploaie, vânt sau soare… eu mă străduiesc în fiecare zi, atât cât îmi stă în puteri, să-mi păstrez curată fereastra sufletului. Și fără îndoială… azi te văd mult mai bine decât ieri! O zi fericită, în care să intre cât mai multă lumină prin fereastra ta! Sursa [COLOR=#005bb7]www.damaideparte.ro[/COLOR] |
[COLOR=purple]PESCARUL SI STELELE DE MARE[/COLOR]
http://farm1.static.flickr.com/133/4...5a83f64e8c.jpg Foto: 0range County Girl @ Flickr La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plaja. Putin câte putin incepu sa distinga profilul unei persoane, indepartate. Ajuns mai aproape vazu ca omul, un pescar al locului, se apleca pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa. |
Frumusetea inimii
Intr-o zi,un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi.Nu dupa multa vreme,in jurl lui s-a strans o multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta,nu vedeai pe inima lui nici un semn,nici o fisura.Da,toti au cazut de acord ca era cea mai frmoasa inima pe care au vazut-o vreodata.Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Cand deodata,de multime s-a apropiat un batran.Cu glasul linistit,el a rostit ca pentru sine : - Si totusi,perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele…. Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu imima lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pana departe.Dar era plina de cicatrice,avea locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intrutotul,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult,din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta-rani larg deschise inca sangerande. »Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa ? « isi sopteau uimiti oamenii.Tanarul,dupa ce examinase atent inima batranului,si-a ridicat privirea i-a spus razand »Cred ca glumesti,mosnege!Privesc la inima mea :este perfecta !Pe cand a ta este toata o rana,numai lacrimi si durere… ». «Da,a spus bland batranelul,inima ta arata perfect,dar nu mi-as schimba nicidata inima cu inima ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragosrea,dragostea mea ;rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine,care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui,ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea.Dar,pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru,raman margini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartit-o cu cel de langa mine.Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise din inima mea,gaurile negre-a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc.Intelegi acum,dragul meu,care este adevarata frumusete a inimii ? »a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul. Tanarul a ramas tacut deoparte,cu obrazul scaldat in lacrimi.S-a apropiat apoi timid de batranel,a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande.Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui.A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o in rana proaspata de pe inima tanarului.Se potrivea,dar nu perfect,pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima,care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata,fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragostea din inima batranului.Cei doi s-au imbratisat,si-au zambit si au pornit inpreuna la drum. Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu inima intreaga in piept !O inima perfecta,dar lipsita de frumusete… Multumesc ca,intr-un fel sau altul,esti parte din viata mea si tii inima mea vie,dandu-i putere sa iubeasca chiar daca uneori doare |
Lacrima pocaintei
In ce priveste cainta am sa va spun o istorioara: cand au cazut ingerii din cer, un inger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu ingerii care au ramas buni. Lucifer a fost trimis in iad cu ceata lui, iar ingerul acesta a ramas neutru. Dupa ce s-a facut aceasta alegere, cu forta si cu viteza divina, el si-a dat seama ca a gresit, dar cerurile s-au inchis si el a ramas pe afara; si s-a rugat sa-l primeasca, si nu l-a primit in cer, dar Dumnezeu i-a pus o conditie: "Sa-mi aduci ce-i mai scump pe pamant!" - ingerii erau cazuti inainte de crearea omului, dar treceau miile de ani si el ar fi ramas tot pe afara, asa incat avea o bucurie, ca totusi are o sansa.
Si s-a pogorat in adancurile oceanelor si a adus el mai scump margaritar. Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. - Dar, cand lupti duhovniceste si nu castigi, ai castigat necastigarea: faptul ca tu stii ca nu ai castigat, deja esti castigat! Deci, esti deasupra luptei. Cand a vazut ca nu l-a primit Cerul, s-a desteptat ingerul: "Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!" La un rau doi copii se scaldau si, in joaca lor, unul a cazut si era sa se inece, iar celalalt a sarit sa-l salveze - s-au inecat amandoi. Si ingerul a luat inima copilului salvator si s-a suit cu ea la cer. Si Cerul nu s-a deschis! - Vezi cat de invatat era ingerul acum? Mergand el prin lume a vazut intr-o padure un batran care-si plangea pacatele langa un copac. Dar ingerul ii vedea lacrimile ca de foc. Si a luat o lacrima din aceea si a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! - Cel mai scump lucru de pe pamant este lacrima pocaintei! Parintele Arsenie Papacioc |
În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o țară prosperă.
Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colțuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos și dificil. Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite și va costa o uriașă sumă de bani. Unul dintre slujitorii săi înțelepți a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiți fără folos atâția bani. Mai bine porunciți să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiți picioarele”. Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-și facă lui “încălțări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului. Morala: Nu mai aștepta ca lumea să se schimbe așa încât să îți fie ție mai ușor, mai bine. Întoarce-ți privirea către tine, investește în tine. Drumul în viațã nu a fost și nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face față cu succes. |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 15:04:02. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.