Parintii sunt impotriva
 

Buna ziua! Am nevoie de ajutor intr.o problema foarte serioasa. Sunt impreuna cu prietenul meu de aproape 8 ani,dar parintii mei nu sunt de acord in special mama. Ei zic ca nu este de nivelul meu,ca nu imi va oferi nimic bun pe viitor,ca o sa am o viata plina de lipsuri si greutati. Eu sunt studenta la medicina,iar el are doar liceu,dar mereu a avut un job...castiga putin dar suficient cat sa isi plateasca ratele,utilitatile si sa supravietuiasca. Pe viitor vrea sa faca curse internationale pe tir,pt a putea castiga mai mult. Noi ne iubim reciproc cu defecte si calitati,desi el s.a schimbat putin in ultima perioada din cauza unei greseli de a mea de a.i reprosa ca nu e de nivelul meu,ca sunt diferente prea mari intre noi(m.am lasat influentata de mama mea,ca ce o sa zica lumea eu medic si el sofer). Va rog,am nevoie de un sfat.. Sa mergem mai departe luptand pt iubirea noastra sau sa punem punct acum pana nu e prea tarziu.

De ce ai ales să pui întrebarea asta pe acest forum și nu pe altul?

Pai n-ar fi mai bine sa va casatoriti ? Adica 8 ani de concubinaj nu este destul?
Apoi tu cand vei termina Medicina vei cunoaste barbati la nivelul tau intelectual (medici) care castiga intr-o zi cat castiga el in 2 luni.
(E drept ca nu vorbim aici de bani albi/negri, cel mai probabil vor fi negri).
Apoi in cazul vostru nu este iubire, este doar satisfacerea nevoilor sexuale.
Dar cand vei descoperi ca exista barbati care castiga mai mult si sunt de
nivel tau intelectual sau peste si te pot satisface sexual, ia sa vezi cum il vei arunca pe asta, instant. :3:

Pentru ca am considerat ca este un site potrivit ce sustine formarea familiei si a iubirii atat de partener si de parinti. Am crezut ca o sa primesc sfaturi sincere de la oameni cu principii sanatoase.

Ai primit.
Tu insa nu cauti nici familie, nici iubire.

De ce considerati asta? Si ca sa va raspund la celalalt mesaj,nu stam impreuna...fiecare sta la el acasa

Din mai multe motive, pe care(daca este nevoie) la timpul potrivit o sa le expun.
Pai atunci este o problema si mai mare: Cum sunteti voi cuplu, cand fiecare
sta la casa el( si cica sunteti de 8 ani).Asta indica ca va intalniti doar pt sex.

Ori din moment ce cauti doar sex, n-ai cum sa cauti iubire, familie, sunt chestii
divergente.

Nu caut sex ca nu sunt o depravata,aici e vorba de sentimente puternice pt el dar si pt parinti,sunt pusa intre ciocan si nicovala intre oamenii pe care ii iubesc cel mai mult si la care nu vreau sa renunt.
Da suntem de atata timp un cuplu,totul pornind de la 16 ani si ne petrecem timpul ca un cuplu doar ca nu locuim impreuna.

Mă bucur dacă asta dorești. Sfaturile n-ar fi prea greu de dat, dacă știm cât de cât care e voia lui Dumnezeu pentru noi. Familia e de bază. Din nefericire, în zilele noastre ajungem să întemeiem o familie tot mai greu, tot mai târziu și după ce am făcut destul de multe păcate, obișnuiți cu un mod de viață care nu implică credința.
Vestea bună, însă, este că păcatele pot fi iertate și că se poate pune început bun chiar și mai târziu.
Părerea părinților vizavi de viitorul soț uneori este înțeleaptă iar alteori nu. Ca să știi cum e, trebuie să o raportezi la niște principii de viață, să-ți răspunzi la niște întrebări.
Nu am timp să dezvolt răspunsul, însă mi-a venit în minte o carte care cred că e foarte de folos pentru cei care se pregătesc pentru familie: Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe.

E o carte practică, cu întrebări și teste la care trebuie să răspundă ambii parteneri. Și nu e doar pentru cei căsătoriți, ci și pentru cei care intenționează să se căsătorească. Doamne ajută!

8 ani impreuna dar traiti separat.Pai in fata lui Dumnezeu deveniti un cuplu numai daca va casatoriti si femeia se muta la casa barbatului.

Eu zic sa mai astepti.Deja nu stiu daca la anul pe vremea asta o sa fiti impreuna pentru ca tu deja cauti alt nivel intelectual de la barbat si in curand si alt nivel financiar , desigur avand in vedere ca fondul de baza (si anume satisfacerea sexuala) fie sa se mentina constant sau sa creasca.

Vreau să adaug, pe scurt, că în iubire în general și în creștinism în particular, viața nu se mai centrează pe tine, ci pe celălalt, respectiv pe Dumnezeu, pe care înveți să-L iubești în mod practic, inclusiv în familie, iubindu-ți soțul și copiii. Dar pe El mai mult decât pe ei, și căutând întâi de toate să înțelegi și să faci voia Lui. Dacă și viitorul tău soț va dori să-și centreze viața în El, atunci veți avea același centru și, prin urmare, echilibru. Altfel nu.

P.S. Unii au ca numitor comun banii; și se înțeleg atâta vreme cât au bani. Dacă nu mai au, intervin frustrările. Alții, probabil cei mai mulți, copiii. Iar creșterea lor îi țin împreună, fiind preocupați amândoi de același lucru. După ce copiii pleacă la casele lor, ei se pot descoperi singuri unul cu celălalt.

Niste sfaturi frumoase, spuse frumos:
 

Exista riscuri in orice tip de casatorie. Ti le asumi si lupti pentru familie pana la capat? Nimeni nu poate garanta nimic in functie de statutul profesional. Sigur ca se poate ca acesta sa joace un rol la un moment dat, dar nu e nimic sigur. Se poate ca el sa devina complexat si sa caute refugii... Se poate ca tu sa simti un sentiment de superioritate pe care sa i-l transmiti nonverbal. Insa la fel de adevarat este ca si un intelectual sadea, un coleg de breasla, de exemplu, in calitate de sot iti poate crea probleme.

Sfatul meu este sa te spovedesti si sa te rogi mult pentru ca Dumnezeu sa-ti indrepte pasii dupa voia Sa. N-ar fi rau sa discuti cu niste duhovnici cu viata sfanta. E vorba si de mantuirea ta prin casatorie. Îti trebuie un sot credincios, cap al unei familiii crestine cu care sa poti creste si educa niste copii. Multa rugaciune!

Cum crezi ca s-au format sentimentele astea foarte puternice?

Din cate am inteles, principalul repros adus de mama dumneavoastra prietenului dumneavoastra, este ca el are ca si meserie si calificare profesionala pe cea de sofer!

Insa aici consider ca mama dumneavoastra greseste foarte mult! Asta deoarece, atata timp cat un om practica o meserie (indiferent care ar fi aceea meserie) cinstita, demna, legala si utila societatii, si atata timp cat un om vrea sa munceasca, este absolut ok din punct de vedere profesional!
Intr-o societate este nevoie de toate meseriile- si de doctori, si de soferi, etc!


Asadar - din acest punct de vedere- nu cred ca cineva ar putea aveea vreun repros legat de meseria prietenului dumneavoastra (iar reprosul adresat de mama dumneavoastra este neintemeiat).


Din cate am inteles, el vrea sa fie sofer de cursa lunga- pe autocamioane, autocare sau autobuze de transport international de calatori!
Aici, datorita specificului activitatii profesionale in aceste domenii, presupune plecari in cursa si lipsuri de acasa pe perioade nu tocmai scurte- de ordinul zilelor sau saptamanilor.
Este un aspect pe care trebuie sa-l discutati impreuna, si trebuie in primul rand sa va ganditi ce sentimente aveti fata de omul respectiv, ca sa vedeti cum veti suporta aceste perioade de plecari a lui de acasa in interes de serviciu.


Insa dincolo de aceste aspecte legate de activitatea profesionala si de serviciu prietenului dumneavoastra, ati spus ca va cunoasteti si sunteti impreuna de 8 ani de zile. Ceea ce ma nedumereste oarecum este faptul ca in acesti 8 ani de zile (din cate inteleg dupa spusele dumneavoastra aveti anumite sentimente fata de omul respectiv, si probabil si reciproc), nu v-ati decis sa locuiti impreuna si sa va casatoriti cu omul respectiv.

Si aici cred ca trebuie sa discutati cu el, sa analizati, sa va ganditi bine si sa decideti (amândoi, de comun acord, fara implicarea unei alte persoane) daca vreti sa va casatoriti, sa fiti impreuna toata viata si sa va intemeiati o familie.

Ori raspunsul la aceasta intrebare nu-l puteti cunoaste decat dumneavoastra si prietenul dumneavoastra.

Nu stiu,pe parcurs prin faptul ca mi.a fost alaturi atunci cand mi.a fost,mereu m.a ridicat atunci cand nu aveam putere sa merg mai departe. Eu cu mama nu pot sa discut despre ce ma apasa pt ca niciodata nu ma intelege si considera ca ea le stie pe toate.Niciodata nu m.a incurajat cand am vrut sa fac ceva ci din contra m.a doborat mai rau,iar atunci el mi.a fost alaturi. Oarecum lui ii datorez omul ce sunt azi.

Exact asta e problema mamei,diferenta asta medic-sofer desi i.am explicat ca dragostea nu tine cont de meserii. Mama vrea sa ma casatoresc cu cineva cu studii si cu bani.
Nu ne.am mutata impreuna timp de 8 ani pt ca eu am decis ca pana nu termin facultatea si nu sunt realizata dpvd financiar nu o sa fac pasul acesta. Dar in viitorul apropiat am vrea sa ne casatorim,dar avem aceasta problema,mama mea spunandu.mi ca doar peste cadavrul ei se va realiza aceasta nunta.

Pare un argument bun pentru care merita sa lupti.

Daca tu crezi ca nu ii vei reprosa niciodata ca nu sustine financiar familia la fel de bine ca tine, asta n-ar trebui sa fie un aspect care sa va stea impotriva.
Daca n-ai sa fii geloasa pentru noptile lipsa (ca sofer de tir) si crezi ca poti avea incredere in el pentru zilele care lipseste de acasa, e bine.

In general, daca e o persoana decenta in care merita sa ai incredere, de ce nu?

Dar vezi tu, nimeni nu poate sti cu certitudine toate lucrurile astea, poate nici tu.

Daca tot ai nimerit pe forumul asta, oricine iti va spune ca nu e suficient sa fii "om bun", pentru o relatie pe termen lung, casatorie, principiile solide, derivate dintr-o credinta autentica sunt un ingredient absolut necesar.

Deci cum stati cu credinta?

Stati mai frate a intrat femeia sa caute un raspuns si voi i-ati si bagat lampa in ochi, ca de ce a trait 8 ani cu ala fara sa se casatoreasca. Pai care e raspunsul, sa mai traiasca inca 8 ? Sa-l lase dupa ce a stat cu el 8 ani si sa-si caute altul cu care sa mai petreaca vreo 8 pana va constata ca mama domniei sale nu-i multumita nici cu el ? Adica acum cand pare ca s-a hoarat sa faca pasul firesc spre cununie, noi ii spargem capul ca e prea pacatoasa, nu-i sfanta ca noi. :)

Domnisoara, incercati sa vorbiti cu un preot dintr-o biserica din apropiere, ca sigur s-a mai confruntat cu situatii de astea. E mai bine decat sa intrati in mainile dreptilor de aici sau de aiurea. In rest, vorba cuiva :

https://www.youtube.com/watch?v=yi5jj2fkXx4

:1:

Daca aceasta opozitie si repros neintemeiat este singura problema si singurul lucru care va impiedica a va casatori cu omul respectiv, daca dumneavoastra sunteti ferm convinsa ca vreti sa va casatoriti , sa fiti impreuna toata viata si sa va intemeiati o familie cu omul respectiv, daca sunteti ferm convinsa ca il iubiti din tot sufletul, si daca sunteti ferm convinsa ca si el simte accelasi lucru fata de dumneavoastra, atunci evident ca este absolut normal si firesc sa va casatoriti cu omul respectiv si sa va intemeiati o familie cu el.

Iar cu mama dumneavoastra. Este de inteles ca un copil sa tina si la parintii lui. Incercati sa-i explicati cu calm si rabdare mamei dumneavoastra ce simtiti fata de omul respectiv si ca doriti sa fiti impreuna cu el toata viata, prin discutii purtate cu calm si cu argumente .
Daca, cu toate acestea, mama dumneavoastra nu isi schimba atitudinea, atunci, cu tot respectul pentru ea si fara a o jigni, trebuie sa faceti ceea ce va face pe dumneavoastra fericita- adica dupa cum ati spus, sa va casatoriti cu omul respectiv.

Pana la urma este viata dumneavoastra, sunteti majora si capabila a lua singura asemenea decizii.

Am incercat de n ori sa discut cu ea,sa ii explic ca eu sunt fericita si ar trebui sa se bucure pt fericirea mea,dar mereu imi arunca in fata ca ma cert cu ei care m.au crescut si au facut atatea pt mine pt un baiat,ca e mai important el decat ei...ba chiar am fost pusa in situatia de a alege intre ei si el. E o situatie foarte dificila pt ca nu vreau sa.mi ranesc parintii sau sa ii fac de rusine,dar vreau sa imi dea dreptul la fericire. Poate o sa gresesc in alegerea mea,dar nimeni nu imi garanteaza ce va fi pe viitor si macar sa ma simt eu responsabila de greseala mea ci sa nu traiesc cu regretul ca am facut ce a crezut mama ca e bine.

-In primul rand, NU va veti face de rusine parintii casatorindu-va cu omul respectiv, iar daca mama dumneavoastra simte astfel- atunci e problema ei

-Singurul lucru - judecand dupa ce ati spus dumneavoastra- pe care-l puteti face in legatura cu mama dumneavoastra (casatorindu-va cu omul respectiv) este ca dupa asta sa o lasati un timp sa se gandeasca, sa se obisnuiasca cu aceasta realitate! In timp este posibil sa accepte ideea.

Dar trebuie sa faceti ce simtiti, ce va spune mintea si inima ca e bine si ca va face fericita. Altfel, daca cedati unor presiuni sau reprosuri neintemeiate formulate de mama dumneavoastra, este foarte posibil ca mai tarziu sa regretati.

Părerea mea este că alegerea ai făcut-o deja, acum 8 ani, și că n-ar trebui să te gândești la despărțire, ci la cum să vă întemeiați familia. Voi sunteți unici unul pentru celălalt dacă vă iubiți și sper să rămâneți așa pentru totdeauna. Părinții te încă te văd ca pe un copil, ceea ce nu mai ești, și privesc mai pragmatic viața, dar nu ăsta este cel mai important aspect, chiar dacă nu trebuie neglijat nici el.

Important este să știți voi doi ce este în inimile voastre, să vă înțelegeți fiecare pe sine însuși, dar și pe celălalt cât mai bine, pentru că de multe ori ne trezim după o vreme că noi am visat într-un fel, iar cel de alături altfel.

Problema este ca nu pot sa.mi impun punctul de vedere in fata alor mei asa cum mi.as dori. Mereu mi.a fost teama sa spun ce gandesc din dorinta de a nu.i supara. Dar trebuie sa imi iau inima in dinti,totusi am o varsta si cred ca putine fete la varsta mea au atatea reguli impuse de parinti,nu am voie sa merg nicaieri cu acest baiat nici macar la un suc,iar daca ies la ora 22 trebuie sa fiu acasa. Ma uit in jurul meu si exista libertate pe care eu nu am avut.o niciodata.

In momentul de fata eu si prietenul meu suntem suparati,motivul fiind ca s.a saturat sa ne ascundem,vrea sa avem o relatie normala si cred ca isi doreste enorm ca ai mei sa il accepte.

Doua cuvinte: independenta financiara. Cand o sa fii independenta de parinti dpdv financiar, o sa poti sa vii acasa si mai tarziu de 10.

Daca ce spui e adevarat, poate ca a venit timpul sa te hotarasti si sa alegi.
Daca el te cere in casatorie, va trebui sa stii daca vrei sa-i spui da sau nu.

Ca sa te poti hotari, mai intai ar trebui sa stii cateva principii din Biblie, Cuvantul lui Dumnezeu pentru noi. Ele se gasesc in Genesa 2:24 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup.

1. Omul (si barbatul si femeia) va lasa pe tatal sau si pe mama sa.
Daca nu esti gata sa lasi pe tatal tau si pe mama ta, nu te mai marita! De casatorit trebuie sa se casatoreasca baietii si fetele care au ajuns la aceea maturitate cand pot sa lase pe tata si pe mama. Ce inseamna sa-i lase?

a) Ascultarea
Cei care se casatoresc nu mai sunt obligati sa asculte de parintii lor. Dumnezeu a randuit o structura de autoritate in familie. Copiii trebuie sa asculte de parintii lor. Cata vreme copiii sunt in casa parintilor lor, trebuie sa asculte de ei. In momentul in care copilul vrea sa se casatoreasca, el intelege ca trebuie sa lase pe tata si pe mama si sa intre intr-o noua familie cu o noua structura de autoritate. Fata, viitoarea sotie va fi sub autoritatea sotului ei, iar sotul, sub autoritatea lui Hristos.
b) Dragostea
Omul va lasa pe tatal sau si pe mama sa din punct de vedere emotional. Adica pentru viitorul sot este clar pe cine iubeste el cel mai mult pe lumea aceasta: pe sotia lui. Nu are voie mama sau tatal sa vina si sa dojeneasca pe fiica lor maritata: " - da, stiam noi, tu mai mult il iubesti pe sotul tau decat pe mine..." Pai e si normal. Asta e mersul vietii, asta e porunca lui Dumnezeu, vine vremea cand omul lasa pe tata si pe mama.
c) Finantele.
Nicio familie nu ar trebui sa se intemeieze daca cei doi nu pot lasa pe tata si pe mama din punct de vedere financiar. Daca noua familie nu poate fi independenta financiar, sa-si vada de scoala, de serviciu. Va veni si timpul casatoriei. Cand vor putea sa-si lase parintii din punct de vedere financiar.

2. Barbatul se va uni cu femeia sa.
Este vorba despre unirea sufleteasca. Ea se realizeaza in principal prin comunicare, prin impartasire, prin explorare permanenta a celuilalt. Nu raman mult asupra acestui subiect pentru ca problema adusa in discutie este alta

3. Barbatul si femeia vor fi un singur trup.
Adica vor avea relatii sexuale. Aici as vrea sa subliniez doar doua principii importante:

a) principiul disponibilitatii. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia. 1 Corinteni 7:4.
Dupa ce te casatoresti, trupul tau nu-ti mai apartine. Este al sotului tau. de asemenea trupul sotului nu-i mai apartine lui, ci sotiei. Aceasta inseamna ca atunci cand unul dintre soti initiaza o relatie intima, celalalt va raspunde.
Desigur ca sunt multe de zis aici. Despre a fi sensibil, a cauta in primul rand placerea celuilalt si nu a ta, etc.
b) principiul continuitatii. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre.
Relatiile intime au loc toata viata. Cu regularitatea aproximativa stabilita de cei doi. Singura exceptie este perioada in care va indeletniciti cu postul si rugaciunea. Perioada stabilita de comun acord.

Aproape toate familiile care ajung la divort au nesocotit unul sau mai multe principii enumerate mai sus. Fie unul dintre soti este prea mamos si, in inima lui, nu si-a lasat parintii. Fie intre cei doi nu mai este intelegere si armonie pentru ca au neglijat comunicarea si nu-si mai acorda atentie unul celuilalt, traind ca doi straini in aceeasi casa. Fie sunt fisuri in relatiile sexuale.


P.S. Sper sa intelegi desigur ca a lasa pe tata si pe mama NU inseamna sa nu-i mai iubesti, sa-i repezi sau sa nu-i mai ingrijesti cand sunt bolnavi. Este pur si simplu o schimbare radicala in viata ta: te casatoresti; nimic nu va mai fi ca inainte. Dupa casatorie le asculti parerea si sfaturile dar deciziile le iei impreuna cu sotul, le arati dragoste dar sotul e pe primul loc in inima ta, etc.

Bublishor , majoritatea barbatiilor de pe acest site urmam sau am urmat
urmatoarea invatatura:
https://www.youtube.com/watch?v=zbyZVy_Qgzs

Asa nu :
https://www.youtube.com/watch?v=2X0ejCouKDc

Acum : de obicei fetele care sunt in situatia ta, aleg un barbat cel putin la nivelul lor intelectual sau peste si
un barbat care castiga financiar peste ea ( cel putin de 2x ori) si pe langa astea le si satisface sexual.

Majoritatea cazurile pe care le-am stiut asa s-a intamplat.
Am cunoscut insa un singur caz, exceptie, care se stiu de la 14 ani, si au trait 12 ani in concubinaj dupa care
s-au casatorit, in cele din urma.
Coincidenta sau nu, dragostea lor a durat si dureaza asa de mult intre ei si poate datorita faptului ca tipul de la
18 ani conducea masina facuta cadou de tata, apoi i-a luat alta.Intotdeauna a avut cel putin 2 masini la dispozitie,
tinand cont ca tatal sau /acum el are doua afaceri(adica cu alte cuvinte o situatie financiara mult peste medie, constanta indiferent de crize).
Dar poate totul este doar o coincidenta sau nu.

Corect, daca singurul lucru care il reproseaza baiatului este ca e sarac si nu prea intelectual. Dar poate au si altele si nu vrei sa vorbesti despre ele?

Oricum, de convins n-ai sa-i convingi, singura solutie este sa astepti pana cand poti sa te intretii singura si atunci faci alegerile care le vrei, chiar si fara acordul lor.

Ce treaba au chestiile astea cu problema ei?

Ar mai fi niste detalii...el provine dintr.o familie dezorganizata ai lui fiind divortati din cauza tatalui care suferea de patima alcoolului si a geloziei,mama lui si.a refacut viata reusind sa il tina pe le si fratele sau in liceu,apoi nu i.a mai ajutat financiar. Prietenul meu a incercat o facultate la care a renuntat intr timp din cauza faptului ca trebuia sa lucreze sa se intretina si sa plateasca cursurile,la un moment dat nu a mai facut fata. Ai mei ii cunosc parintii si considera ca va avea acelasi comportament ca al tatalui.

Nu este normal si corect a judeca un om, dupa faptele parintilor lui! Daca tatal prietenului dumneavoastra suferea de patima alcoolului si a geloziei, asta nu inseamna ca si prietenul dumneavoastra va ajunge sa faca la fel ca tatal sau!

Iar cu partea financiara- intradevar, dupa ce va veti casatori si muta impreuna, va trebui sa va descurcati numai voi doi cu toate cheltuielile casei si a traiului de zi cu zi! Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, si fiind amândoi oameni muncitori, si existând dragoste, buna intelegere, ajutor si respect reciproc, cu siguranta veti reusi.

Pai medicina este grea si cere multi bani, mai ales ca dupa 5 ani de medicina
urmeaza perioada de rezidentiat cu garzi si nopti albe, asta pe langa faptul
ca trebuie sa mai lucrezi si gratis pt indrumatorul tau de diploma, ca vorba clasica: "Esti pe parafa mea, eu te fac medic eu te omor...":10:
Deci va mai dura pana cand va ajunge sa ia atentii de la pacienti.

Nu am zis ca este usor- dar nu trebuie sa ne speriem de greutati! Când iubim din tot sufletul pe cineva si vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, si sentimentul este reciproc, depasim aceste greutati!

Sa zici chestia asta dupa ce ai ajuns la sfarsitul vietii, ai avut astfel de probleme si ai reusit rezolvandu-le.:1:

Pana atunci este simplu sa spui teorii.

Este un baiat muncitor,mereu s.a zbatut sa aiba un loc de munca si n.a stat acasa intretinut de mama lui asa cum sunt multi baieti din ziua de azi. Poate si asta mi.a placut la el ca mereu a gasit puterea de a merge mai departe si a avut multe greutati de.a lungul timpului.
Cred ca eu trebuie sa ma schimb pt ca l.am facut sa se simta inferior,am incercat sa il schimb si sa ii controlez viata si actiunile,iar asta e cea mai mare greseala a mea.

Daca a renuntat la facultate din motive bine intemeiate, asta inseamna ca e capabil sa o faca oricand, in caz ca sotia lui va dori o astfel de diploma. Daca tatal sau era alcoolic, iar el a fost crescut de catre mama si este si sofer inseamna ca stie ce presupune consumul de alcool... Nu e cazul ca parintii tai sa-i puna in carca mai mult decat poate duce. Apoi cand isi baga cel rau coada, nu mai conteaza cat de organizate au fost familiile celor doi.

Cunosc un cuplu foarte fericit provenit din familii ,,dezorganizate".
Sunt foarte buni crestini, se respecta reciproc si sunt constienti ca au nevoie permanent de ajutorul lui Dumnezeu. Cunosc si un cuplu de familii ,,organizate" care isi reproseaza reciproc ca familia celuilalt este mai putin ,,organizata " decat a lui.

Faptul ca parintii iti impun o anumita disciplina da bine la CV-ul de viitoare sotie. La fel vei proceda si tu atunci cand vei avea o fata...

Dar este perfect normal comportamentul tau.
Asa sunt majoritatea femeilor.Este vorba de setea de putere, de dominatie.
Cel mai probabil vei deveni o femeie de cariera.Pt ca aceasta sete se va
manifesta in totate domeniile adiacente activitatii tale dar mai ales in domeniul financiar: bani, statut social, si alte chestii, care fiind vorba intre noi sunt
desartaciuni, insa pt omul care nu este dus la biserica sunt tzelul suprem.

Cand ajunge seara de la serviciu se relaxeaza cu o bere la tv,iar din cand in cand o mai intrece masura cu prietenii dar asta nu inseamna ca e alcoolic si ii afecteaza viata intr.un mod neplacut.
Referitor la disciplina impusa de parintii mei,eu recunosc ca m.a ajutat mult,dar cred ca la 24 ani ar trebui sa aiba incredere in mine si sa imi ofere putina libertate.

Dar de unde stii tu ce face din moment ce traiti despartiti ?

[quote=Copacel;626940]Dar de unde stii tu ce face din moment ce traiti despartiti ?[/

Pentru ca noi vorbim foarte mult si ne spunem tot si niciodata nu ne ascundem lucruri.