Impartasania
 

Vad ca preoții au concepții diferite asupra împărtășanie. Unii te lasă să te împărtășești pentru anumite păcate spovedit alți nu. Astfel credincioși ar putea face slalom ajungând la împărtășanie. Se recomanda sa ai un singur duhovnic dar poți găsi diverse scuze sa mergi la altu. Eu locuiesc într-un sat vin periodic la oraș și am duhovnic la o manastire. Așadar sunt împărțit în 3 părți. Nu pot ajunge la duhovnicul meu când vreau și am o problema fiind la 100km de casa fără legătură directa de transport. Locuiesc la sat unde vine rar iar pentru "țăran" e ciudat sa te spovedești mai des. Periodic vin la oraș dar aici unde merg la spovedit e cu programare. Fiecare din cele 3 cazuri ma lasa sa ma împărtășesc diferit. Eu vreau și țin sa ma și împărtășesc. Mi se pare sau nu? Ca e un haos dpdv al lansării la împărtășanie. Practic e lăsat la latitudinea preotului decizia. Ca și cum ar fi sa treci pe rosu și e la latitudinea polițistului dacă te amendează sau nu. Excluzând excepțiile. Nu ar trebui totuși sa existe cât de cât o regula? Nu fixa dar cu păcat ala te poți împărtășii dacă lai spovedit cu altu nu.

Regula e că nu există regului și preotul are toată puterea de decizie, așa ca orice medic.:1:

Depinde de preot și cât te cunoaște, dacă te vede des la față sau te-a văzut prima dată.

Dacă un preot te-a văzut prima dată, sau te vede rar, poate tinde să-ți dea canoane mai grele, dar pe parcurs ce te spovedești și începe să te cunoască vede exact cât poți duce și atunci poate îți mai ușurează la începutul vieții duhovnicești ca să fie pe aceași undă.

Or din contră, pe măsură ce trece timpul și te consideră avansat poate schimba puțin macazul și te poate pune mai mult la treabă.

Mai e un aspect subliniat în Îndreptar de Spovedanie, arhimandrit Cleopa Ilie, editura Eikon, 2006 la secțiunea Spovedania preoților de mir vorbește de cele 7 pricini cu care se cântărește un păcat.

Citez din capitolul Spovedania preoților de mir, pag 40 :

”67. N-am știut la spovedanie a deosebi greutatea păcatelor cu cele șapte pricini, adică:
1.Cine a făcut păcatul?
2.Ce păcat s-a făcut?
3.Pentru ce s-a făcut?
4.Cu ce mijloc a fost săvârșit?
5.În ce vreme s-a făcut?
6.În ce loc?
7.De câte ori s-a făcut? ”

Un canon poate fi mai ușor dacă păcatul e fără intenție,făcut de către un om tânăr nepriceput, dacă omul a fost provocat, sau adus în starea să-l facă, dacă s-a făcut virtual sau fizic, dacă s-a făcut în afara postului, dacă s-a făcut doar odată etc.

Sunt mai multe lucruri în funcție de care se ține cont, iar preoții de mir sunt conectați și la media păcatelor și oarecum par mai blânzi pentru că dau canoane după cât pot duce oamenii.

Ce folos să dai opriri de la cuminecare, de ani și ani și să îndepărtezi de împărtășanie oameni care nu au păcate grave, strigătoare la cer, etc?

Preoții de mănăstire sau cei mai aspri acționează direct asupra bolii, ambele categorii de preoți sunt bune dacă efectul este atins - îndreptarea păcătosului fără cufundarea lui în lene și fără vătămarea lui psihică, fără alienarea lui psihică.

crestin ortodox
 

multumesc de raspunsuri